The Green Fairy

De pe Sfarma Piatra

“The Green Fairy” este numele de alint al nobilei licori ABSINTHE – ciudat nume pentru o zana. Bautura secolului al XIX-lea, cum spuneau marii nostri inaintasi, e acea bautura alcoolica tare, verzuie si amaruie la gust, preparata din uleiuri eterice de pelin, anason si alte plante aromatice.

Numele vine de la denumirea latineasca “Artemisia absinthium”, a prea nobilei plante – pelinul. Proprietatile medicinale ale plantei erau cunoscute inca din antichitate. Medievalii o considerau iarba sfanta, extractul din pelin intrand in componenta unor preparate (medicamente) celebre pe vremuri: pilula lui Nicolas de Salerne, siropul “cachetique de Charas”.  


The Absinthe Drinker by Viktor Oliva (1861-1928)

Aventura magicei licori incepe in anul de gratie 1792, cand doctorul francez Pierre Ordinaire isi “odihnea oasele” prin tara cantoanelor. Din alchimice dorinti a creat o reteta originala din mai multe esente de plante aromatice, printre care pelin si anason. Licoarea nediluata avea intre 60% si 85% alcool si producea un efect halucinogen, datorat unui compus chimic aflat in structura pelinului, tujonul. In 1793, menajera sa a inceput comercializarea acestei Zine Verzi a tavernelor. In 1797 ofiterul Dulied cumpara reteta fabricarii, pe care o preia ginerele sau, Henri Louis Pernod. Acesta construieste o distilerie, punand producerea absintului pe baze industriale.

In doar cativa ani, absintul era deja bautura favorita – si, se credea, muza – a artistilor si a intelectualilor boemi din Europa (in special Franta). Lor li se datoreaza in mare parte renumele licorii verzi. I se dedica poeme:

“After the first glass, you see things as you wish they were.

After the second, you see things as they are not.

Finally, you see things as they really are, which is the most horrible thing in the world.”
Oscar Wilde


Albert Maignan’s “Green Muse” (1895): A poet succumbs to the Green Fairy.

Consumul de absint (in formula originala) a fost asociat atat cu tendintele paranoice si schizofrenice, cat si cu boala psihica numita, chiar dupa bautura, absenteism: incapacitatea de a se concentra si de a raspunde adecvat la stimulii externi, aducere la pierderea treptata a contactului cu realitatea. Trebuie spus insa ca in acea perioada se producea mult absint clandestin, de calitate foarte proasta si, implicit, mult mai daunator.

Din pricina acestei imaginii negative pe care o dobandise absintul, la inceputul secolului trecut, reteta sa originala a fost interzisa in aproape toata Europa. La sfarsit de secol XX, licoarea a reaparut in Cehia, insa sub o alta forma: desi taria este aceeasi, concentratia de tujon a fost limitata drastic: de la 70 mg / kg in perioada “clasica”, s-a ajuns la maximum 30 mg/ kg.

Astazi, absintul este legal in majoritatea tarilor occidentale si poate avea o concentratie alcoolica de pana la 90%, dar in conditiile unui nivel de tujon tinut sub control (10 mg de tujon este limita europeana actuala-respectata de toata lumea); de asemenea, in functie de arome, absintul poate fi comercializat si in alte culori (rosu, negru etc.).

Bautura absint e un buchet de arome din extracte de plante, intre care primeaza absintul, adica pelinul. Simpla insiruire a acestor ingredinte suna deja ca un poem: anasonul, angelica, isopul, chimionul-dulce, veronica, lemnul-dulce, roinita… Amestecat cu alcool (intre 50 si 75%; de regula, taria ocupa insa 60% din volum), poemul-clorofila intitulat de francezi La Fée Verte era capul de lista al cafenelelor.

Se bea in pahare speciale in care se picura absint, se pune un cub de zahar (astfel se atenueaza gustul amar) si se adauga apa (bautoarele lui Picasso au intotdeauna la indemana un sifon). Dulceata vicleana fermeca mai ales femeile, care-l beau cu mare placere.


Lingurite

Infuzia de absint (pelin) pe baza de vin e cunoscuta inca de la romani, care il foloseau drept medicament. Faptul ca producea excitari cerebrale (stari creationiste) si hipersensibiliza il facea amicul artistilor. Asa se face ca pe listele bautorilor de elita se afla numele lui Manet, Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, O. Wilde, Degas, Toulouse-Lautrec, Van Gogh, A. Monticelli, Gauguin, A. Jarry, Picasso…

Desi “tanara” la Fée Verte, a castigat in doua secole de existenta o solida reputatie internationala, interzisa in anumite granite – libera in altele, si a ramas pana in zilele noastre una dintre cele mai controversate licori alcoolice.

De mentionat este faptul ca aceasta licoare in nici un caz nu trebuieste consumata in starea ei bruta.


Edouard Manet, The Absinthe Drinker

VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 0 (from 0 votes)

Comments

comments

5 Comments
  1. Absintul adevarat cel halucinogen este interzis in mai toate tarile lumii. Pe piata se gaseste doar varianta “industriala” care se produce in general in Cehia. Am avut “parte” de o sticla – avea un gust gretos de menta si vreo 80% alcool… ca o votca mult mai tare… efecte dubioase… nimic. Pot sa spun doar ca iti simti toate organele interioare dupa ce iei o gura :)))

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  2. acea băutură verde cu gust de mentă mai e cunoscută sub denumirea de “uzo” mulÅ£i alÅ£ii au fost “înÅŸelaÅ£i”… în goana câştigului cu puÅ£in colorant se pot face asemenea surogate. se aude pe la colÅ£uri că prin cluj ai găsi adevăratul absinth …

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  3. Nu cred ca era uzo pentru ca sticla era din Cehia si scria clar Absinth pe ea. O mai am si acum. Era intr-adevar tare oricum. Pe de alta parte au si ei posircile lor, ca orice roman am luat ce era mai ieftin :P

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  4. absinth-ul in nici un caz nu trebuieste sa aiba gust mentolat. el este amar , se bea in diverse combinatii, posibil sa fi cumparat coctail gata facut – asa se explica gustul mentolat.

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)
  5. pt cei din Bucuresti gasiti absinth curat in absinth bar logic :)) ienachita vacarescu 33…….am fost acolo le-am incercat pe toate nu conteaza k m-am facut mai praf ca niciodata…..va recomand vizitati

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0 (from 0 votes)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>