“Monumentului Rezistentei Anticomuniste din zona Vladeasa a Muntilor Apuseni”a fost inaugurat, duminica, la Huedin in prezenta autoritatilor locale, a reprezentantilor bisericilor ortodoxe, greco-catolice si calvine, a mediului academic clujean si a conducerii Asociatiei Fostilor Detinuti Politici.

Monumentul a fost ridicat in centrul orasului, vizavi de cladirea fostei unitati militare de vinatori de munte. Acesta este realizat din marmura pe care sint gravate numele a 20 de luptatori anticomunisti din zona de nord-vest a muntilor Apuseni. Numarul victimelor Securitatii este insa mult mai mare, iar locurile unde au fost ingropate nu sint cunoscute toate.  

Ridicarea monumentului a fost sponsorizata de Gavril Dejeu, fost ministru al Internelor, al carui frate, dr. Alexandru Dejeu, a fost executat in anul 1958, alaturi de medicul Iosif Gheorghe Capota, lider taranist, pe cind se aflau in Penitenciarul Gherla.

In contextul festivitatii de dezvelire a monumentului, Gavril Dejeu a subliniat rolul pe care membrii grupurilor de rezistenta din zona Huedinului l-au avut in lupta impotriva regimului comunist.

“Rezistenta lor, fie si simbolica, intretinea speranta de schimbare a regimului opresor’’, a spus Dejeu. El si-a exprimat insa regretul ca la manifestare nu au luat parte mai multi tineri, precizind ca evenimentul dedicat memoriei luptatorilro anticomunisti “se adreseaza tinerilor care sint datori sa cunoasca istoria recenta a poporului roman’’.

In zona Huedinului au activat trei grupuri de rezistenta si anume: Capota-Dejeu; “Cruce si Spada”sau “Potra-Gheorghiu”, si Grupul “Åžusman’’. Desi aveau acelasi dusman si activau cam in aceeasi zona geografica centrata in zona Huedinului, aceste grupuri au avut orientari diferite precum si un mod de actiune/manifestare deosebit. “Aceste grupari au aparut in contextul comunizarii Romaniei in spatiul geografic depresionar si premontan din jurul Huedinului ai carui locuitori au trecut prin clipe grele in urma cedarii Ardealului de Nord in anul 1940. Zona in cauza a fost practic rupta in doua, fapt ce a generat o solidaritate fireasca de o parte si de alta a granitei nedrepte. S-a format asadar o predispozitie la rezistenta care s-a intarit pe fondul incercarii comunistilor de a controla total zona. De mentionat este faptul ca zona era de fapt un spatiu majoritar romanesc, insa din punct de vedere religios, dominau greco-catolicii, astfel ca putem surprinde si o latura religioasa a acestei rezistente’’, spune istoricul Horea Matis.

In zona Huedin s-a inregistrat, pe linga aceasta rezistenta anticomunista armata, si o revolta a motilor in iunie 1951 si care este strins legata de luarea unor drepturi privind exploatarea si comercializarea materialului lemnos.

Istoricul Horea Matis sustine ca Grupul “Capota-Dejeu” nu a fost un grup in adevaratul sens al cuvintului, desi erau implicate mai multe persoane in jurul lui Iosif Capota si al lui Alexandru Dejeu. Acest “grup” a activat intre anii 1947-1957. “Vectorii grupului erau bine cunoscuti in zona Huedinului si se bucurau de notorietate intrucit erau medici (in general e folosit termenul de “doctori”). Iosif Capota era medic veterinar, iar Alexandru Dejeu era medic uman’’, sustine Matis.

Iosif Capota a facut parte din Partidul National Å¢aranesc (I. Maniu) din partea caruia a si candidat la alegerile din noiembrie 1946. Apartenenta politica a doctorului Capota si influenta pe care acesta o avea in zona Huedinului l-a adus in conflict cu autoritatile comuniste, astfel ca, dupa alegeri, a fost nevoit sa paraseasca Huedinul pentru a nu fi arestat. Iosif Capota a devenit astfel “fugar”, iar parintii lui, Gheorghe si Susana Capota, sotia Elena si fiicele Adriana si Marioara au fost cu totii deportati in Baragan (1952-1956), iar proprietatile lor nationalizate. In perioada cind a fost fugar, Iosif Capota (1946-1957) a avut legaturi cu mai multe persoane printre care si Alexandru Dejeu.

Alexandru Dejeu era originar din Poieni. Dupa terminarea studiilor de medicina a fost repartizat ca medic de circumscriptie in Calatele, iar apoi in Margau, Silivasu de Cimpie (judetul Mures) si Dragu (judetul Salaj). Ca si Iosif Capota, si Alexandru Dejeu a fost membru activ al P.N.Å¢. (Maniu) in campania electorala din noiembrie 1946. Spre deosebire de Iosif Capota, Alexandru Dejeu nu a fugit, fiind mai putin in vizorul autoritatilor comuniste. El a avut legatura permanenta cu Alexandru Dejeu.

Grupul “Capota-Dejeu” s-a caracterizat prin actiuni discrete, fiind format de fapt din doua subgrupuri ce activau in jurul lui Iosif Capota la Braisor si Hodis si in jurul lui Alexandru Dejeu in Dragu. Grupul a redactat si difuzat mai multe materiale si manifeste anticomuniste atacind astfel atit sistemul cit si actele acestuia, cum ar fi desfiintarea Bisericii Romane Unite cu Roma, colectivizarea si nationalizarile. Aceste materiale au fost redactate cu precadere de Iosif Capota cu ajutorul unei masini de scris, iar materialul astfel obtinut era difuzat de cei care formau grupul si care nu stateau ascunsi intrucit autoritatile nu ii cunosteau. Desi erau inarmati, membrii acestui grup au avut o atitudine non-violenta, astfel ca nu putem incadra grupul in rindul celor paramilitare.

Dupa mai bine de 10 ani de activitate clandestina, in luna decembrie 1957, doctorul Iosif Capota a fost arestat de catre autoritati datorita complicitatii unor localnici.

Arestarea lui Iosif Capota a avut loc in noaptea de 6)7 decembrie 1957 in casa lui Ioan Bortig din Braisor. In seara zilei de 7 decembrie 1957 a fost arestat si Alexandru Dejeu de la domiciliul sau din Cluj. Au urmat arestari in rindul localnicilor care erau considerati colaboratori ai celor doi doctori, exercitindu-se astfel si o presiune asupra populatiei locale de a se inscrie in C.A.P.

In lunile mai-iunie 1958, la Tribunalul Militar Cluj s-a desfasurat procesul lotului “Capota-Dejeu”. Iosif Capota si Alexandru Dejeu au fost condamnati la moarte si executati in luna septembrie 1958, la Penitenciarul Gherla.

Al doilea grup, cunoscut sub numele de “Cruce si Spada” sau “Potra-Gheorghiu”, dupa numele conducatorilor, a fost initiat de Gheorghe Gheorghiu Marasesti, care era de orientare legionar si care a incercat sa imprime aceasta orientare intregului grup. Organizatia “Cruce si Spada” a fost infiintata de fapt de Gheorghe Gheorghiu impreuna cu Gavrila Fortu in primavara anului 1948, in zona Muntilor Apuseni, deoarece il cunoscusera in Bucuresti pe geamgiul Traian Mereu, ce era de loc din Sacuieu. Abia in luna septembrie 1948 s-au “stabilit” in Sacuieu Gheorghe Gheorghiu, Ioan Torcea, Gavila Fortu, alaturi de Traian Mereu. Localnicul Aurel Potra avea sa devina unul dintre organizatorii grupului, intrucit a asigurat “cazarea” acestora, dar si a altora care au venit dinspre Bucuresti.

Spre deosebire de grupul “Capota-Dejeu”, acest grup a optat pentru calea unei rezistente violente impotriva a tot ce reprezenta noul sistem. In acest sens trebuie privit atacul grupului din data de 14 octombrie 1948 asupra depozitului de cereale din comuna Zam-Sincrai.

Membrii grupului “Cruce si Spada” au fost anihilati in aprilie 1949. Procesul in cauza “Cruce si Spada” a durat mai bine de sase luni de zile, iar sentintele au fost dure pentru cei “gasiti” vinovati. Important de reliefat este faptul ca sub pretextul reconstituirii actiunii din 14 octombrie 1948 au fost ridicati de Securitatea din Cluj principalii conducatori, si anume: Gheorghe Gheorghiu, Aurel Potra, precum si numitii Pituru si Hossu si dusi la Zam-Sincrai, unde acestia au fost executati, motivindu-se ca au vrut sa fuga de la locul reconstituirii.

Al treilea grup de “fugari” anticomunisti din zona Huedinului a fost numit generic grupul “Åžusman’’, intrucit s-a constituit in jurul lui Teodor Åžusman-senior si al baietilor lui, Teodor Åžusman-junior, Traian Åžusman, Visalon Åžusman, grup din care au mai facut parte Ioan Bortas, Teodor Suciu, Ilie Lazar, Nut Lazar, Gheorghe Mihut, Ioan Popa, Mihai Jurj, Roman Onet si Lucretia Jurj.

Dupa moartea lui Teodor Åžusman-senior in anul 1951 (15 decembrie), rolul dominant in grup l-a avut Teodor Åžusman -junior, insa dupa despartirea grupului in doua in anul 1952, conducatorul grupului desprins a fost Mihai Jurj.

Grupul Åžusman s-a constituit in august 1948 datorita masurilor represive luate de catre autoritati si a activat in jurul mai multor localitati, cum ar fi Rachitele, Giurcuta, Dealu Boti, Margau, Scrind, Calata, Tranis, Braisor, Morlaca, Hodis, dar si dincolo de Vladeasa.

Teodor Åžusman-junior si Visalon Åžusman au murit in 2 februarie 1958 dupa ce sura in care se ascundeau a fost incendiata de membrii Securitatii. Ceilalti membri ai grupului “Åžusman”au fost identificati si condamnati pe parcursul anului 1958.

Cit priveste revolta motilor de la Belis, aceasta, fara a avea vreo legatura cu rezistenta anticomunista armata (grupurile de fugari), a avut un pur caracter economic datorindu-se restrictiilor instituite in anii 1950 si 1951 si care anulau multe din facilitatile obtinute de moti in anii 1925 si 1935. 

Sursa: C. PURIÅž – ZiarulFaclia.ro