De pe Romanian ultras

Într-un Bucureşti şi o Românie materialistă, în goana după cadouri de Crăciun, cei 20 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989 ar fi trecut fără nici un eveniment comemorativ important dacă câteva sute de tineri, mulţi din ei şi vizitatori ai acestui site, nu ar fi participat la marşul organizat în Bucureşti cu titlul Eroii nu mor niciodată.

Privirile tâmpe ale oamenilor care priveau marşul ce s-a desfăşurat pe arterele principale ale Bucureştiului spun multe despre gradul de îndobitocire şi spălare pe creiere în care se află mare parte din populaţia României. Întocmai precum în decembrie 1989, cei aflaţi “pe partea carosabilă” erau o minoritate. Majoritatea a privit la televizor, pe atunci alb-negru, acum se uită la LCD şi pe net. 

În urma marşului, în afară de a constata că revoluţia continuă prin noi, dacă păstrăm spiritul viu, am rămas cu o vorbă strigată de un participant celor din McDonalds de la Romană: HELLO MEC PEOPLE! DO YOU SPEAK ROMANIAN???

Patriarhul Moscovei şi al intregii Rusii, Kiril, a declarat miercuri că poziţia Bisericii Ortodoxe ruse privind homosexualitatea rămane neschimbată, aceea că e un păcat, dar in acelaşi timp a criticat acţiunile de reprimare a manifestaţiilor homosexualilor, relatează Interfax, preluat de NewsIn.

“Noi acceptăm orice alegere a omului, inclusiv cea a orientării sexuale. Aceasta este treaba personală a fiecărui om. Insă recunoaşterea acestui fapt nu schimbă in nici un caz poziţia noastră faţă de acest fenomen”, a spus Patriarhul Kiril in timpul intrevederii cu Secretarul General al Consiliului Europei, care s-a desfăşurat la Moscova. 

Patriarhul Kiril a reamintit că “tradiţiile religioase ale tuturor popoarelor arată că homosexualitatea este un păcat”. Insă, a adăugat patriarhul rus, omul cu orientări homosexuale “nu ar trebui pedepsit, de aceea noi ne-am exprimat mereu impotriva oricăror reprimări şi discriminări a persoanelor cu o altă orientare sexuală”.

Activiştii pentru drepturile homosexualilor au organizat in ultimii ani la Moscova mici parade, fără a avea aprobarea Guvernului. Ei au fost arestaţi şi bătuţi de membrii grupurilor neofasciste. Biserica Ortodoxă Rusă, a cărei putere a crescut după căderea Uniunii Sovietice, a intensificat şi mai mult sentimentele homofobe, fostul patriarh Aleksei al II-lea calificand aceste manifestaţii ale homosexualilor drept “propagandă pentru homosexualitate”. Sursa: Ziua

Secretarul de stat al Uniunii statale Rusia-Belarus, Pavel Borodin, a declarat miercuri ca pana in 2017 Uniunea Sovietica va fi restaurata, iar ‘noul stat al muncitorilor, taranilor si intelectualitatii care se va alatura primelor doua categorii sociale va fi mai mare, mai bun si mai puternic decat prototipul marxist al acestuia’.

Motiv de optimism a servit pentru Borodin, intendentul Kremlinului din epoca presedintiei lui Boris Eltin, anuntul privind actul de constituire a Uniunii Vamale ce a fost semnat miercuri la Alma Ata (capitala economica kazaha) de presedintii Rusiei, Belarusului si Kazahstanului (Dmitri Medvedev, Aleksandr Lukasenko si Nursultan Nazarbaev). 

Initiativa se inscrie in eforturile de aprofundare a cooperarii dintre statele membre ale Comunitatii Economice Euroasiatice, o formula de cooperare regionala care grupeaza Belarus, Kazahstan, Kargazstan, Rusia, Tadjikistan si Uzbekistan. Sursa: Agerpres

Pentru fiecare mare strateg militar care a sfidat moartea, trimitandu-si armata la inaintare impotriva tuturor sortilor si castigand nesperat, exista contraexemplul unei gafe tactice de neiertat.

Informarea defectuoasa, echiparea precara, erori cu efecte devastatoare pe campul de lupta si decizii incredibil de gresite au dus armate puternic favorizate numeric sau de contextul geografic si logistic, in cel mai adanc colaps. Au fost situatii cand asemenea indolente au condus la sfaramarea unei intregi civilizatii de catre o armata adversa aparent inferioara si relativ restransa. Vom afla care sunt, de-a lungul timpului, cele mai spectaculoase zece situatii de acest fel. 

10. Batalia de la Wabash – 1791

Cea mai rasunatoare infrangere suferita de armata americana in fata nativilor “lumii noi”, batalia de la Wabash, a reprezentat, de asemenea, una dintre cele mai grele pierderi militare pe care Statele Unite au trebuit sa le suporte in tanara lor istorie. In luna noiembrie a anului 1791, generalul si guvernatorul teritoriului Ohio, Arthur St. Clair, a demarat, la solicitarea presedintelui George Whashington, o campanie militara de impunere a pacii impotriva indienilor Miami, Shawnee si Delaware, stabiliti pe atunci in apropierea localitatii Fort Wayne Indiana de astazi.

Trupele generalului erau formate din doua regimente, dar pentru ca multi soldati au dezertat, pana la 4 noiembrie nu au mai ramas decat 1.400 de oameni care sa desfasoare asaltul. Au campat pe malul raului Wabash. Inaintea zorilor “Mica Testoasa”, marele lider razboinic al indienilor Miami, i-a atacat cu o armata de 1200 de oameni, beneficiind din plin de elementul surpriza. Inaintea pranzului, jumatate din armata generalului Clair zacea rapusa in campie. Supravietuitorii au dezertat, lasandu-si in urma mortii, opt tunuri, 1.200 de muschete, cai si provizii. “Mica Testoasa” a pierdut numai 21 de razboinici in timp ce Arthur St. Clair s-a mai intors acasa cu 48 de oameni.

9. Caderea Tenochtitlan-ului – 1521

Aceasta este povestea distrugerii Imperiului Aztec de catre conquistadorii spanioli la inceputul secolului al XVI-lea. Daca soarta acestui episod nu ar fi fost decisa de multi alti factori, exceptandu-i pe aceia de natura militara, evenimentul si-ar fi meritat cu prisosinta un loc fruntas in lista catastrofelor militare ale istoriei moderne. Dar atat chestiunile politice, boala, luptele intestine ale societatii aztece, cat si tradarea – toate au contribuit la realizarea unui climat extrem de favorabil pentru spaniolii ajunsi pe teritoriul american al anilor 1500.

350 de conquistadori hispanici condusi de Hernan Cortes, care au acostat pe malurile Mexicului in 1519, au asigurat prabusirea, in numai doi ani, a Imperiului Aztec, cu capitala la Tenochtitlan, ucigand sute de mii de nativi. Motivul pentru care Moctezuma al II-lea, liderul aztec, nu i-a strivit pur si simplu pe spanioli, care chiar daca initial au disimulat ganduri de pace, si-au facut evidente intentiile ostile inainte de a putea fi prea tarziu pentru bastinasii americani, ramane un subiect deschis dezbaterilor.

8. Batalia de la Issus – 333 i.Hr.

In anul 333 i.Hr., Darius al III-lea, Regele Regilor, si-a condus personal uriasa armata catre strivirea unui “nimeni” indraznet venind dintr-un oras-stat marunt, care “agita apele” pe langa maretul sau Imperiu Persan. Singura problema a fost ca acest “taranoi necivilizat” era nimeni altul decat Alexandru cel Mare.

Batalia a avut loc in sudul Anatoliei, in luna noiembrie. Cu tulburari civile acasa si cu o armata colosala, greu de aprovizionat, in subordinea sa, Darius l-a atacat trufas si in graba pe Alexandru cel Mare intr-un camp de batalie ingust care l-a favorizat pe cel din urma. Aici, Alexandru, respectand o strategie iscusita de imprastiere a trupelor si de semanare a panicii, a rupt personal liniile armatei persane si l-a izgonit pe Darius atat de repede incat acesta si-a lasat in urma si familia si echipamentul. Intreaga oaste persana a intrat in colaps, marcandu-se in acest chip prima infrangere a unei armate condusa de un rege persan.

7. Batalia de la Adwa – 1896

Daca ar fi sa ghiciti, de cate ori credeti ca o natiune africana a infrant puterile europene inaintea anului 1896? Desigur, nici macar o singura data. Totusi, din nefericire pentru Italia, acest an a marcat momentul in care generalul Oreste Baratieri a aruncat precautia in vant si a marsaluit in Etiopia, avand cu sine trupe putine si precar dotate. Batalia de la Adwa a avut loc pe 1 si 2 martie 1896, in localitatea cu acelasi nume din nordul Etiopiei si a coincis cu o perioada in care natiunile europene erau angajate in impartirea Africii.

La 2 martie 1896, fortele etiopiene unite sub conducerea imparatului Menelik al II-lea au infrant armata italiana la Adwa. Era pentru prima oara cand o natiune africana biruia o putere europeana, victoria etiopienilor asupra Italiei prevenind colonizarea de catre peninsulari a statului african. Principalul motiv din spatele esecului italienilor a fost necunoasterea inamicului. Desi Baratieri, care a condus razboiul, era pregatit in termeni de planificare si echipament, italienii au sperat mai degraba in specularea a ceea ce credeau a fi un conflict intern intre printii etiopieni.

Inaintea bataliei, italienii chiar au incurajat rebeliunea intestina din randul trupelor africane pentru propriul beneficiu. Totusi, italienii nu si-au dat seama ca pana la acea data aristocratia etiopiana incepuse dezvoltarea statului intr-o maniera de pe urma careia aveau de prosperat toti cetatenii. De exemplu, imparatul Menelik al II-lea nu a colectat taxe de la printii din nord. Trupele etiopiene erau numeroase, rezonabil echipate si disciplinate. Vestea victoriei de la Adwa a facut rapid inconjurul lumii, intarind imaginea Etiopiei ca aparator al independentei africane.

6. Batalia de la Bannockburn – 24 iunie 1314

La sfarsitul domniei lui Edward I Longshanks, Scotia se afla inca sub stapanirea engleza, desi razboiul taranesc purtat sub conducerea lui William Wallace aratase ca puternicii cavaleri englezi pot fi infranti. Cel ce va da din nou semnalul revoltei va fi Robert Bruce, care s-a proclamat rege al Scotiei. Ca atare, urmasul lui Longshanks, Edward II, s-a indreptat spre Scotia cu o armata de circa 20.000 de soldati, de doua ori mai mult decat avea Robert Bruce.

Bruce a reusit sa-i atraga pe englezi intr-o zona mlastinoasa, improprie desfasurarii cavaleriei grele – arma de soc a invadatorilor. Scotienii, inarmati doar cu lanci lungi si sabii, au facut cu succes fata sarjei de cavalerie si, dupa cateva ore de lupta, floarea aristocratiei engleze zacea in mlastina sau fugea pe camp, spre castelul Stirling, spre a scapa cu viata. Dar grosul armatei engleze inca nu intrase in lupta si abia a doua zi, dimineata, Edward a luat decizia de a traversa raul Bannockburn. O decizie absolut nefericita intrucat, din desisurile padurii aflata pe celalalt mal, o ploaie de sageti s-a abatut asupra englezilor. Pedestrasii britanici s-au retras in dezordine, avand cavaleria usoara scotiana, condusa de Edward Bruce, fratele lui Robert, pe urme. Regele Angliei a fost cu greu salvat in iuresul bataliei de catre cativa cavaleri credinciosi, fiind dus la castelul Dunbar si de aici, cu o corabie, la Londra. In urma lui ramasesera pe campul de lupta aproape zece mii de morti, mai putin de o mie fiind scotieni, restul englezi.

5. Armada Spaniei – 1588

Dupa ambuscada din 8 august 1588 in care Invincibila Armada a Spaniei a fost prinsa de catre fortele navale engleze conduse de Sir Francis Drake, Ducele de Medina Sidonia se vedea nevoit sa infrunte teribilele ape ale Atlanticului de Nord cu doar 110 vase din cele 130 cu care plecase din Lisabona. Era cu atat mai dificil cu cat spaniolii nu aveau cunostinta de puternicii curenti din nord si nici de desele furtuni care se iscau in aceasta regiune. Cat de curand, alegerea facuta si mai ales faptul ca renuntasera la ancore pentru a scapa de navele incendiare ale lui Drake, avea sa se dovedeasca una catastrofala.

Istoricii de azi sustin ca tentativa de invazie a Angliei a venit intr-unul dintre cele mai neinspirate momente. Atunci avea loc asa numita “Mica era glaciara”, fenomen marcat de o racire accentuata a vremii si de furtuni extrem de violente, cu precadere in nord – exact ceea ce trebuia sa infrunte Armada cea invincibila. Loviti de furtuni napraznice, incapabili sa isi ancoreze vasele, spaniolii au pierdut numeroase galioane in furtunile nordice sau au esuat pe coasta irlandeza, acolo unde nu au primit niciun semn de mila.

Conform datelor vremii, peste 5.000 de marinari si soldati spanioli au pierit in mainile satenilor irlandezi. Cei mai multi dintre ei au fost ucisi pe loc de cutitele si batele locanicilor. Ordinele reginei Elisabeta I erau extrem de stricte – oricine ar fi ajutat, cat de putin, un invadator, trebuia sa plateasca cu viata alaturi de acesta. O statistica sumbra arata faptul ca Medina Sidonia a pierdut cele mai multe nave nu atat in confruntarile cu englezii, cat in incercarea sa disperata de a ocoli Irlanda. La final, doar 67 de nave si circa 10.000 de oameni din mandra Armada aveau sa mai atinga solul spaniol. Bolile severe si lipsurile au macinat insa echipajele chiar si dupa acostare. Marinarii au continuat sa isi piarda viata din cauza tifosului si a dizenteriei in spitalele improvizate pe corabiile ancorate in porturi, si asta pentru a nu starni epidemii in randul localnicilor. Ingrozit, regele Filip al II-lea declara: “Eu am trimis Armada impotriva oamenilor, nu impotriva furtunilor si valurilor Domnului!”.

4. Batalia de la Agincourt – 1415

Istoria oficiala sustine ca, la data de 25 octombrie 1415, in vestul Frantei, regele englez Henric al V-lea, cu o armata net inferioara numeric fata de cea franceza, a reusit una dintre cele mai mari victorii din epoca medievala, zdrobind floarea cavaleriei si nobilimii franceze, folosind in mare parte tarani antrenati ca arcasi. Astazi, un grup mixt de istorici anglo-francezi, grup condus de prestigioasa Anne Curry, de la Universitatea din Southampton, sustine ca realitatea a fost cu totul alta.

Conform datelor culese de acesti specialisti, nu ar fi existat mai mult de 12.000 de oameni in armata franceza si circa 8.700 in cea engleza. Cifre cu totul diferite de cele vehiculate pana in prezent: 24.000 de francezi si doar 5-6.000 de englezi. Astfel de descoperiri nu pot decat sa schimbe radical datele istorice. O parte a istoricilor sustine ca mitul a fost alimentat si perpetuat chiar de William Shakespeare, cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor, cel care a recreat scena bataliei si i-a atribuit un impresionat discurs regelui Henric al V-lea, in momentele premergatoare confruntarii.

3. Batalia din Padurea Teutoburg – 9 d.Hr.

In anul 9 d.Hr., triburile germanice, cunoscute sub denumirea de cherusce si conduse de Arminius, fiul puternicului lord razboinic Segimerius, reusesc sa tina piept extinderii in nordul Europei a Imperiului Roman. Triburile germane unite au prins in ambuscada din padurea Teutoburg armata romana dornica de noi cuceriri teritoriale. Au fost practic decimate trei legiuni, trei detasamente de cavalerie si sase cohorte de auxiliari, insumand 20.000 de romani.

Batalia din padurea Teutoburg este considerata si astazi drept una dintre cele mai importante inclestari armate din Antichitate. Daca romanii ar fi patruns la vest de Rin si ar fi dominat, intr-un fel sau altul regiunea, istoria de astazi ar fi aratat cu totul diferit. Arminius a devenit un simbol al pan-germanismului inca din secolul al XV-lea, atunci cand Martin Luther ii readucea imaginea glorioasa in atentia contemporanilor. Tot el sustinea ca Arminius nu ar fi fost decat denumirea latina a germanului Hermman. Locatia Bataliei de la Teutoburg a ramas necunoscuta pana in anul 1987, atunci cand un arheolog amator, britanicul Tony Clunn, a descoperit cu ajutorul unui detector de metale mai multe monede romane din perioada imparatului Augustus precum si ramasite ale unor arme de origine latina. Se pare, astfel, ca lupta a avut loc la nord de actualul oras Osnabruck. Controversele cu privire la aceasta locatie continua, insa, intre istorici.

2. Batalia de la Pliska – 811

Aceasta batalie a reprezentat o serie de ciocniri armate intre trupele adunate de prin toate partile Imperiului Bizantin, conduse de imparatul Nicephorus I Genik si cele ale statului bulgar, guvernat de Khan Krum. Bizantinii au invadat si au incendiat capitala bulgara Pliska, fapt ce le-a oferit bulgarilor ragazul necesar trecerii bizantinilor in Muntii Balcani, ce serveau drept cale de iesire din Bulgaria. Batalia decisiva a avut loc in ziua de 26 iulie 811, in cateva din trecatorile aflate in regiunea estica a Balcanilor, cel mai probabil in Trecatoarea Barbitsa.

Acolo, bulgarii s-au folosit de tactica ambuscadei si de atacuri nocturne surpriza pentru a prinde in capcana si a imobiliza fortele bizantine, anihiland astfel intreaga armata inamica si inclusiv pe imparat. Se pare ca Nicephorus era atat de urat de ambele tabere, incat chiar bizantinii si-au asumat uciderea sa dupa batalie. Totusi, Krum a fost cel care a imbracat craniul lui Nicephorus in argint si l-a folosit ulterior pe post de cupa pentru consumarea vinului. Batalia de la Pliska a insemnat una dintre cele mai teribile infrangeri din isotira bizantinilor. A dus chiar la prevenirea timp de 150 de ani a invaziilor bizantine in Balcani, ceea ce a ajutat expansiunea bulgarilor spre vestul si sudul Peninsulei Balcanice, rezultand intr-o mare largire teritoriala a primului Imperiu Bulgar.

1. Batalia de la Caransebes – 1788

Batalia din orasul romanesc Caransebes a reprezentat un episod incipient al Razboiului Austro-Turc din perioada 1787 – 1791. Si un episod hilar, in ciuda dramei a 10.000 de oameni care au murit absolut stupid. Armata Austro-Ungariei [Nota FrontPress: corect armata austriaca, Austro-Ungaria aparand ca stat european abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea] , numarand aproximativ 100.000 de soldati, si-a stabilit tabara in preajma orasului Caransebes. Avangarda armatei, un contingent de husari, a traversat raul Timis situat in apropiere, pentru a cerceta imprejurimile de prezenta turcilor otomani. Iscoadele nu au gasit nicio urma care sa tradeze prezenta dusmanului, in schimb au dat peste un grup de tigani, care s-au oferit sa le vanda soldatilor alcool semidistilat.

Calaretii au achizitionat bautura si au inceput sa o consume. La scurt timp, si un grup de infantersiti austro-ungari a traversat raul si, vazand petrecera in plina desfasurare, a pretins o portie din alcool. Husarii au refuzat, iar ca urmare o cearta furioasa s-a aprins, care a culminat cu declansarea unui foc de pusca de catre un soldat. Imediat, husarii si infanteria s-au angajat in lupta unii cu ceilalti. In timpul conflictului, cativa infanteristi au inceput sa strige, nu se stie din ce motive, “Turcii! Turci!”. Husarii au parasit scena, gandind ca atacul armatei otomane avea sa se petreaca iminent. Si o buna parte din infanterie a fugit; armata Austriaca era formata din italieni, slavi, austrieci, unguri plus alte minoritati, care nu isi intelegeau reciproc dialectele. Situatia s-a inrautati si mai mult atunci cand ofiterii austrieci, in incercarea de a restabili ordinea, au strigat “Halt! Halt!”, exclamatii care au fost confundate de soldatii necunoscatori de limba germana cu “Allah! Allah!”. Auzind aceasta si vazand si cavaleria cum alerga turbata prin tabara, un comandant de trupe a concluzionat ca trebuie sa fie vorba despre un atac otoman si a ordonat declansarea focului de artilerie.

Intre timp, toata tabara s-a trezit sub zgomotul bataliei si, in loc sa astepte sa vada care este situatia, toti soldatii au fugit. Trupele ramase trageau inspre fiecare umbra, considerand ca otomanii sunt peste tot; in realitate, isi ucideau camarazii de un leat cu ei. Incidentul a escaladat pana in punctul in care intreaga armata s-a retras din fata inamicului imaginar. Dupa doua zile, a sosist si armata otomana. A avut de “infruntat” un oras sinistru, “populat” de cadavrele a aproximativ 10.000 de soldati ucisi de camarazii lor de arme. Sursa: Alexandru Safta – Descopera.ro

Conform unui studiu realizat de OMS, locuitorii din American Samoa si Kiribati au reusit sa-i intreaca pe cei din Statele Unite la capitolul obezitate, acestia din urma situandu-se abia pe locul 3 intr-un clasament intocmit de OMS.

La polul opus, cei mai supli dintre cei grasi se pare ca sunt britanicii.

Pe pozitiile urmatoare, dupa SUA, s-au situat, in ordine, Germania, Egipt, Bosnia-Herzegovina, Noua Zeelanda, Israel si Croatia, pe ultimul loc fiind Marea Britanie. Sursa: StirileProTv.ro

În replică, ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, susţine că, în cazul în care PCRM are probe referitor la activitatea extremistă a acestei organizaţii, urmează să le depună la minister pentru a fi examinate. Pe de altă parte, Sergiu Laşcu, liderul Mişcării Naţional Creştine, a declarat că nu este extremist, dar a recunoscut că organizaţia sa susţine activitatea legionară. Solicitat de UNIMEDIA să comenteze acuzaţiile care i-au fost aduse precum că ar fi „extremist” şi „legionar”, Sergiu Laşcu, liderul Mişcării Naţional Creştine a declarat: „Nu este prima şi nici ultima acuzaţie de la PCRM. Dacă promovarea naţionale şi creştine înseamnă extremism, atunci sunt mândru. Cât despre legionarism, care înseamnă orientare creştin ortodoxă şi naţionalism român, recunosc că este prezent în cadrul activităţii noastre. Precizez că legionarismul nu a fost condamnat de nicio instanţă de judecată din lume. Corneliu Zelea Codreanu (liderul mişcării legionare – n. red.) este un model pentru noi.” 

Solicitat de UNIMEDIA să comenteze acuzaţiile aduse, ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, a declarat: „Am solicitat explicaţii oficiale şi de la Asociaţia religioasă „Sfânta Maică Matrona” şi am sesizat Procuratura referitor la acest caz. Cât despre înregistrarea Mişcării Naţional Creştine, Ministerul Justiţiei înregistrează toate organizaţiile necomerciale, care prezintă setul de acte legale. Dar, în cazul în care PCRM susţine că are probe referitor la activitatea extremistă a acestei organizaţii, urmează să le depună la minister şi vom examina acest caz în mod oficial.”

„Dispoziţiile xenofobe şi organizaţiile extremiste se simt foarte comfortabil în R. Moldova. Ministerul Justiţiei a înregistrat la 12 noiembrie o mişcare legionară – Mişcarea Naţional Creştină, liderul căreia este Sergiu Laşcu, un extremist. Persoane din această mişcarea legionară apar în poze alături de primarul general Dorin Chirtoacă şi de preşedintele României Traian Băsescu.” Declaraţia aparţine deputatului PCRM, Grigore Petrenco, lansată azi, 22 decembrie, în cadrul unei conferinţe de presă. „Anterior, în campania electorală, am prezentat o mulţime de poze de la 7 aprilie, unde am arătat reprezentanţii unor organizaţii extremiste şi participarea unor politicieni din partidele liberale. Atunci am fost acuzaţi că exagerăm”, a mai declarat Petrenco. „Credem că astfel de organizaţii extremiste nu trebuiesc înregistrate în R. Moldova, deoarece în ţările europene astfel de organizaţii nu există. Dacă guvernarea se declară pro-europeană trebuie să reacţioneze”, susţine Grigore Petrenco. Deputatul comunist a mai prezentat mai multe comentarii de pe site-urile UNIMEDIA şi Ştirea Zilei în calitate de „probe de extremism şi xenofobie”, acuzând redacţiile acestora că ar şterge unele comentarii incomode şi ar favoriza comentariile de tip extremist. Petrenco a mai acuzat autorităţile că ar fi reacţionat “insuficient şi inadecvat” în cazul protestului xenofob din 13 decembrie, condamnând acţiunile Asociaţiei religioase “Sfânta Maică Matrona”, precizând că Ministerul Justiţiei trebuie să se adreseze Procuraturii Generale în acest caz. Sursa: UniMedia.md

Interviu cu Sergiu Laşcu (reacţie la acuzaţiile lui Pentrenco)

Domnule Laşcu, care este reacţia d-stră la acuzele aduse de către PCRM prin persoana lui Grigore Petrenco?

Deci, cum am mai spus, nu este prima şi precis nici ultima acuzaţie adusă din partea PCRM-ului, mai ales din partea lui Petrenco. Banalitatea argumentelor şi spuselor lui Grigore Petrenco mi se par pe cît de banale pe atît şi de amuzante.

Cum comentezi acele poze prezentate de Petrenco şi ce ne poţi spune despre simbolul purtat de tine pe 7 aprilie?

Am participat pe 7 aprilie la proteste, fapt cu care mă mîndresc. Aş vrea să menţionez că din fotografiile şi materialele video, prezentate de Grigore Petrenco, absolut nimic nu indică că aş fi participat nemijlocit la actele de violenţă din acea zi. Tot el a afirmat că aş fi aruncat prima piatră în poliţişti, afimarţie pentru care ar putea să răspundă, eu în acel moment eram la serviciu şi am venit în centru cînd evenimentele erau deja în toi. Cît despre simbol, reprezintă vechea cruce a Ierusalimului, de altfel acest simbol îl putem găsi în multe biserici din Republica Moldova, inclusiv în Soborul din centrul Chişinăului. Cît despre crucea maramureşană (celtică) despre care spunea Petrenco, din spusele lui reiese că ar trebui să înlăturăm pe veci crucea maramureşană (celtică) de la Căpriana, una din cele mai îndrăgite mănăstiri a lui Vladimir Voronin.

Cum comentezi faptul că Pentrenco acuză Mişcarea Naţional Creştină precum ar fi un focar de extremism în Republica Moldova?

Clar că aceste acuzaţii sunt tota absurde, deoarece Mişcarea Naţional Creştină activează doar de o lună (12.11.09), în această perioadă neprezentînd absolut vreun act exremist sau care ar contravine legii. Toate acţiunile MNC-ului purtînd de altfel un caracter civic, promovînt valorile naţionale şi creştin ortodoxe, orientate spre consolidarea poporului nostru şi spre trezirea conştiinţei naţionale, de care atît de mult se teme multstimatul Grigore Petrenco, cît şi camarazii săi.

Domnul Petrenco egalează Mişcarea Naţional Creştină cu Mişcarea Legionară, cum comentaţi?

MNC este o mişcare înregistrată la Ministerul Justiţiei şi activează în baza statutului recunoscut de către ministerul dat. Convingerile mele personale sau a altor membri ai mişcării nu poate influenţa activitatea întreg Mişcării Naţional Creştine. Sunt adept al legionarismului, o doctrină care nu a fost şi nu este una politică, ci una moral spirituală. Legionarismul nu a fost oficial condamnat de către nici o instanţă din toată lumea, precum fusese de fapt judecat regimul comunist. Să nu uităm că în Chişinău pe aleea clasicilor se află busturile unor legionari, multe şcoli din Moldova poartă numele unor legionar, precum Micrea Eliade, Emil Cioran, Lucian Blaga. Chiar şi Sfîntul basarabean Valeriu Gafencu a fost un legionar.

Ce i-aţi transmite domnului Petrenco?

L-aş sfătui ca înainte de a aduce învinuiri prosteşti altor organizaţii să-şi facă curat la ei în curte, mai ales în aripa tînără a PCRM-ului, activiştii căreia poartă astăzi pecetluit chipul unui terorist internaţional Che Guevara, pe hanoracele cărora sunt imprimate simboluri şi slogane anarhiste. Anume comsomoliştii lui Petrenco şi Şupac sunte acei “pictori” care vandalizează zi şi noapte pereţii caselor din municipiul Chişinău, sub pretextul creării unor “capodopere”. Prin acţiunile sale aceste slugi ale lui Petrenco nu fac decît apeleze la restaurarea unui regim extremist comunist. Cum poate Petrenco să ne acuze pe noi de extremism atunci cînd partidul din care face parte are o istorie la fel de roşie ca culoarea-i, deci, plină de sînge. Cînd s-a porni altă dată Petrenco să acuze pe altcineva lasă mai bine să-şi aducă aminte de buneii noştri care au fost deportaţi în Siberia.

Care sunt planurile Mişcării Naţional Creştine pe viitor?

Ca şi pînă acum Mişcarea Naţional Creştină va promova valorile creştine şi romîneşti, activînd desigur în limitele legilor din Constituţia RM. Vă asigur că pe viitor noi vom demostra incorectitudinea şi banalitatea acuzaţiilor aduse astăzi de către Grigore Petrenco. Sursa: Basarabia91.net

Site-ul organizaţiei extremiste Garda Secuiască este găzduit pe serverele Primăriei din Vlăhiţa, după cum reiese din datele publice furnizate de către Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică.

Potrivit site-ului www.rotld.ro (Romania Top Level Domain) care gestionează toate numele de site-uri cu extensia .ro, site-ul www.szekelygarda.ro foloseşte aceleaşi servernames ca şi site-ul primăriei Vlăhiţa, www.primariavlahita.ro. În termeni laici acest lucru înseamnă că site-ul extremiştilor maghiari este găzduit pe serverele administraţiei locale din Vlăhiţa. 

Gruparea Garda Secuiacă a fost înfiinţată de către fostul preşedinte al Consiliului Naţional Secuiesc scaunul Ciuc, Csibi Barna şi urmăreşte obţinerea independenţei aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Această organizaţie a încercat să organizeze pe 1 decembrie 2009 la Cluj-Napoca o comemorare a Batalionului Secuiesc, grupare militară de grăniceri care s-a opus actului Marii Uniri de la Alba-Iulia şi care a săvârşit o serie de masacre antiromâneşti în judeţul Cluj. Sub presiunea a peste 150 de tineri naţionalişti români, cei şase extremişti maghiari au fost reţinuţi de către poliţia din Cluj-Napoca înainte de acţiunea programată, organizatorul Balázsi Pál Gergely fiind amendat ulterior cu suma de 50.000 de lei. La acţiune au mai participat şi Csibi Barna, Puskás András, Szőcs Tibor şi Varga Sándor.

Primarul oraşului Vlăhiţa este politicianul UDMR Burus Mária Ella,viceprimar fiind un membru al PCM, Molnar Tibor. De altfel, pagina de start a site-ului primăriei este cea în limba maghiară, lucru care nu este de mirare dat fiind că în Consiliul Local al oraşului nu este niciun membru de etnie română. Pagina de internet a primăriei prezintă, asemeni altor multe site-uri ale administraţiei locale conduse de maghiari, o istorie distorsionată a localităţii. Astfel, primul locuitor al localităţii este ciobanul Oláh János (olah = valah, n.r.), de origine “valahă”. Denumirea actuală a localităţii este, potrivit aceleiaşi prezentări istorice discriminatorii, dată de comunişti, numele original fiind Szentegyházas-Oláhfalu: “Organele oficiale au introdus denumirea română a localităţii, de aceea oamenii au folosit numele Vlăhiţa. Problema denumirii a localităţii a fost rezolvată în anul 1968, când a fost denumit oraş împreună cu Szentkeresztbánya , ai cărui locuitori vrând-nevrând s-au obişnuit cu denumirea străină”.

Pe site-ul Gărzii Secuieşti pot fi găsite acţiunile acestora de la înfiinţare până în prezent, un formular de adeziune, legături către site-ul Magyar Garda, organizaţie scoasă în afara legii de către justiţia maghiară, dar şi imagini ale unui indicator tricolor de la intrarea în judeţul Harghita, vandalizat de către membri acestei grupări. Tot pe site-ul Gărzii Secuieşti sunt plasate pe prima pagina pagină legături către site-urile HVIM şi PCM. Sursa: George Bara – Napoca News

Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a condamnat Bosnia pentru ca a interzis tiganilor si evreilor sa participe la alegeri pentru functii publice, inclusiv pentru Parlament si presedintie, transmite AFP. Decizia Curtii de la Strasbourg a fost anuntata marti.

Magistratii au luat aceasta decizie dupa ce doua importante figuri publice din Bosnia au facut plangeri la Curtea Europeana: Dervo Sejdic, care este de orgine tiganesca, si Jakob Finci, care este evreu. 

Finci a incercat sa-si depuna mandatul atat la alegerile parlamentare, cat si la cele prezidentiale. “Pe 3 ianuarie 2007, el a primit o confirmare scrisa din partea Comisiei Electorale Centrale, care i-a transmis ca nu este eligibil sa candideze din cauza originii sale evreiesti”, precizeaza Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Sursa: A.N. – HotNews.ro

Senatorul PSD, Titus Corlăţean, i-a cerut ministrului desemnat de externe, Teodor Baconschi, să ofere explicaţii referitoare la o legătură a sa cu o persoană cu atitudini legionare şi antisemite, iar deputatul PSD Valeriu Zgonea i-a cerut explicaţii despre desfăşurarea alegerilor prezidenţialelor la Paris.

Baconschi a respins “supoziţiile” privind “prezumtivul antisemitism” sau atitudinea sa faţă de Israel, atrăgând atenţia că familia sa a avut prieteni apropiaţi evrei şi că, de exemplu, Ambasada României din Franţa a găzduit o sărbătoare de Hanukka pentru o comunitate de evrei cu două săptămâni în urmă. 

În pivinţa prefaţei pentru cartea lui Bogdan Rădulescu, Baconschi a spus că subiectul cărţii nu avea nicio legătură cu Israelul şi a spus că el nu poate controla ce urmează să scrie sau să publice un anumit autor în viitor.

“Cred că este o insinuare nefondată şi nu consider că are sens să continuăm pe subiectul acesta”, a explicat Baconschi.

În acelaşi timp, Baconschi a respins acuzaţiile privind vreo neregulă la secţia de vot din Paris şi a detaliat modul în care s-a desfăşurat procesul electoral acolo, menţionând că a fost respectată legea întotdeauna.

Baconschi a relatat că în ziua votului, după ora locală 15.00, a plouat destul de tare timp de două ore, aşa încât nici măcar nu s-au mai format cozi la Ambasadă. Sursa: Informatia.ro

Luând act de acţiunile săvârşite de un grup de creştini ortodocşi în ziua de 13 decembrie în grădina publică „Ştefan cel Mare şi Sfânt”, Biserica Ortodoxă din Moldova îşi manifestă dezacordul faţă de modalitatea de protest aleasă de creştinii adunaţi acolo.

În acelaşi timp, considerăm nebinevenită instalarea simbolului de cult evreiesc într-un spaţiu public care este strâns legat de istoria şi credinţa poporului nostru, cu atât mai mult că “Hanuca” este o sărbătoare religioasă calificată de cărţile de cult iudaice drept “ritual al sfinţirii”, semnificând biruinţa poporului iudeu asupra ne-iudeilor. Alegerea locului de instalare a Menorei considerăm a fi nepotrivit deoarece parcul este numit în cinstea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, supranumit Mare şi Sfânt pentru calitatea deosebită de apărător al credinţei strămoşeşti. 

Considerăm că acest neplăcut incident din centrul capitalei putea fi evitat dacă Menora iudaică ar fi fost instalată în preajma memorialului victimelor holocaustului.

Apelăm pe această cale şi la autorităţile municipale, care în momentul sancţionării şi coordonării manifestaţiilor cu caracter confesional să i-a în consideraţie părerea majorităţii covârşitoare, care împărtăşeşte credinţa ortodoxă.

Mitropolia Moldovei are o atitudine respectuoasă faţă de sentimentele şi convingerile religioase ale membrilor cultelor înregistrate legal pe teritoriul Republicii Moldova şi se aşteaptă la acelaşi tratament din partea acestora.

Doi romi [Nota FrontPress: tiganii] acuzaţi de mai multe ţepe imobiliare estimate de procurori la un milion de euro nu au fost arestaţi de un judecător al Tribunalului Timiş pe motiv că sunt prea bătrâni.

Lucia Seifert, de 53 de ani, şi Petru Jurj, de 51 de ani, ambii din Timişoara, au fost acuzaţi de procurori că au înşelat patru persoane cu peste un milion de euro. În plus, cei doi romi [Nota FrontPress: tiganii] , care deţin proprietăţi estimate la milioane de euro în Timişoara, sunt cercetaţi penal pentru comiterea a zeci de infracţiuni pe teritoriul Germaniei, unde au fost plecaţi în repetate rânduri începând cu anul 1990. 

Judecătorii Tribunalului Timiş nu au vrut să-i aresteze pe cei doi pentru că în cursul anchetei penale cei doi au fost la audieri şi pentru că infracţiunile din Germania de care sunt suspectaţi nu au fost probate. Cu toate acestea, după trei săptămâni de la decizia tribunalului, cei doi romi [Nota FrontPress: tiganii] au primit mandate de arestare de la magistraţii Curţii de Apel Timişoara. Când au aflat că au mandate de arestare pe numele lor, cei doi soţi au fugit în Germania, înainte ca poliţiştii să reuşească să îi prindă. Sursa: Cristian Poelincă – Adevarul

Yevgeny Dzhugashvili cere despăgubiri de 10 millioane de ruble, echivalentul a 326,900 de dolari şi scuzele de rigoare din partea Ekho Moskvy referitoare la comentariile prezentatorului Matvey Ganapolsky într-o emisiune din luna octombrie, care a spus că “Stalin a semnat un ordin potrivit căruia copiii de peste 12 ani pot fi împuşcaţi dacă se dovedeşte că sunt duşmani ai patriei. Care dintre bastarzii aceştia îndrăzneşte să spună un singur cuvânt în apărarea sa?”. Radioul spune că a fost înştiinţat de acuzaţia nepotului dictatorului. La începutul anului, o instanţă de judecată din Rusia a respins o altă acuzaţie de acest gen intentată de Dzhugashvili ziarului Novaya Gazeta, care a spus că Stalin a ordonat executarea a mii de cetăţeni ai Uniunii Sovietice. 

Istoricii spun că, la momentul respectiv, decizia curţii a fost o victorie în Rusia unde se încearcă să se contureze o figură binevoitoare a liderului Uniunii Sovietice sub conducerea căruia au murit milioane de ruşi.

În decembrie, primul ministru Vladimir Putin a luat în considerare dezbaterea de la nivel naţional legată de moştenirea lui Stalin, lăudându-l pentru decizia de industrializare a Uniunii Sovietice şi victoria din război, dar blamându-l pentru modul în care şi-a asuprit poporul.

37% dintre ruşi îl privesc pe Stalin cu respect, simpatie şi admiraţie, potrivit unui sondak realizat de WCIOM şi publicat săptămâna aceasta. Aproape un sfert din populaţie nu manifestă simpatie faţă de Stalin, fie se tem de el sau îl urăsc. Restul cetăţenilor îl privesc cu indiferenţă. Sursa: Antena3.ro

Nu, nu este vorba de un revoluţionar. Este vorba de criminalul Carp Dando, căpitanul care a ordonat uciderea revoluţionarilor din Cluj-Napoca în decembrie 1989. Mai mult, a fost şi avansat la gradul de locotenent colonel, după ce a fost trecut în rezervă. Este în continuare liber, după ce dosarul său a fost închis în anul 1998 de către un tribunal militar, iar apoi redeschis în anul 2007 de către generalul Dan Voinea. 

Căpitanul Carp Dando, alături de colonelul Caba Florian şi căpitanul Iacob Gheorghe, stau mărturie a faptului că la 20 de ani de la tragicele evenimente din 1989 că instanţelor din România, fie ele civile sau militare, nu le pasă de victimele revoluţiei. Şi nu numai că nu le pasă, dar în timp ce mulţi dintre revoluţionarii care nu au fost inspiraţi să îşi scoată “certificat” abia îşi duc traiul de pe o zi pe alta, Carp Dando trăieşte bine-merci într-un apartament al Armatei, cu o pensie grasă. Acest paradox cred că sintetizează perfect atitudinea conducerii post-decembriste a României faţă de comunism şi faţă de idealurile Revoluţiei anticomuniste din 1989. Şi ca tabloul să fie complet, alături de militarii vinovaţi de uciderea civililor nevinovaţi din 1989 stau şi alţi pensionari de lux, foşti colonei şi generali de securitate care au ucis cu propriile mâini deţinuţii politici din puşcăriile comuniste. Toţi aceştia îşi petrec bătrâneţea nederanjaţi de nimeni, cheltuind pensii enorme şi locuind în apartamente primite de la stat.

Carp Dando este vinovat de uciderea a 12 clujeni şi probabil nu va apuca cu zile finalizarea procesului său, ca în multe alte cazuri în care s-a prelungit intenţionat finalizarea dosarelor până când inculpaţii au fost prea bătrâni şi prea bolnavi pentru ca să mai facă o zi de puşcărie, sau pur şi simplu a murit liniştiţi în patul lor cald. Mă întreb, în cazul lui Dando, dacă vecinii săi ştiu cine este sau dacă îi bat obrazul a ruşine când îl văd pe casa scării. Cel mai probabil acest criminal s-a integrat perfect în grupul bătrâneilor liniştiţi care fac cumpărături la piaţă sâmbătă dimineaţa devreme sau ies cu nepoţii la plimbare. Şi sunt sigur că nu are nicio remuşcare, la fel ca alţi militari care considerii civilii nişte fiinţe inferioare, nişte “neoameni”. Iar dacă la 20 de ani de la momentul în care căpitanul Carp striga către militarii din subordine să îi omoare pe manifestanţi căci “nu sunt oameni”, nu s-a găsit nicio rudă a vreunui clujean ucis să îi aplice acelaşi tratament pensionarului de lux, nu cred că acest lucru se va mai întâmpla vreodată.

Armata română, ca instituţie, s-a dezonorat ireversibil în timpul Revoluţiei din 1989. Oricât aş încerca să ţin la acest simbol legat de independenţa şi integritatea României, faptul că tribunalele militare au refuzat pur şi simplu să facă dreptate victimelor din 1989 arată că Armata îşi preţuieşte criminalii şi că nu mai reprezintă un simbol, ci mai degrabă o greutate atârnată la gâtul poporului român. Este evident faptul că militarii români sunt printre principalii vinovaţi de crimele de la Revoluţie. Fie că au ordinele au fost date de generalul Militaru, un scelerat dovedit ca fiind agent KGB, sau de la căpitani şi colonei care nu au văzut în viaţa lor un front de război, dar au dat ordin fără remuşcare să se ucidă civili, Armata română poartă o mare vină pentru represiunea din decembrie 1989. Şi nici chiar faptul că la câteva zile după, armata “s-a întors către popor”, nu poate să schimbe acest fapt.

Un militar nu are nicio scuză când trage într-un civil neînarmat, care manifestează paşnic. Să tragi cu un automat AKM într-un grup de civili, cu gloanţe care penetrează chiar şi un zid de beton, să tragi direc în cap sau în inimă, este pur şi simplu o crimă. Şi toţi cei care au tras, alături de cei care au dat ordinul, sunt criminali. Nu există scuza ordinului executat. Un militar luptă cu alţi militari, nu cu civili înarmaţi cu mături. Oriunde altundeva, în afară de România, aceste acte sunt catalogate ca şi crime împotriva umanităţii. Şi vinovaţii sunt înceraţi pe viaţă, nu recompensaţi cu pensii, apartmente şi grade. În mintea celor care au înţeles evenimentele din 1989, Armata română va rămâne doar o altă unealtă în mâna celor care au regizat lovitura de stat, în mâna celor care au vrut să vadă sângele nevinovaţilor pe străzile oraşelor din România pentru a-şi justifica cei 20 de ani de jaf organizat şi de lupte interpartinice pentru putere. Şi atâta vreme cât România va avea de ales între reprezentanţii aceloraşi structuri ante-decembriste, deghizaţi în social democraţi sau în democral liberali, memoria martirilor din 1989 şi idealurile Revoluţiei sunt doar nişte vorbe goale, fără acoperire. Sursa: George Bara – Napoca News

Aceste cuvinte aparţin Patriarhului Ecumenic Bartolomeu şi ele au fost rostite într-un interviu acordat canalului american de televiziune CBS, potrivit cbsnews.com.

„Noi suntem trataţi ca cetăţeni de categoria a doua. Nu ni se pare că ne bucurăm de toate drepturile noastre ca cetăţeni turci“, a spus patriarhul, vorbind minorităţii ortodoxe greceşti în cadrul emisiunii „60 Minutes“. 

Cuvintele au atras criticile ministrului de externe de la Ankara, declaraţie care şi-a găsit la rândul ei replica din partea şefului diplomaţiei elene, George Papandreou, informează ediţia de astăzi a cotidianului Ziarul Lumina. În rândul obligaţiilor Turciei pentru aderarea la Uniunea Europeană, „respectarea libertăţilor religioase şi a drepturilor minorităţilor se află pe primul loc“, a subliniat într-un comunicat purtătorul de cuvânt al Ministerului Grec al Afacerilor Externe, Grigoris Délavékouras.

„Patriarhul Ecumenic Bartolomeu este cunoscut pentru înţelepciunea sa, pentru moderaţie, precum şi pentru sprijinul ferm pentru aderarea Turciei la UE“, a mai spus Délavékouras.

„Este datoria tuturor, în special a celor care poartă răspunderea pentru situaţia îndurată de Patriarhia Ecumenică şi de minoritatea greacă, să asculte cu atenţie“, a spus purtătorul de cuvânt.

Ministrul turc al afacerilor externe, Ahmet Davutoglu, a respins acuzaţiile de discriminare religioasă la adresa guvernului turc. „Noi găsim folosirea comparaţiei cu răstignirea ca fiind extrem de nefericită. O văd ca pe un derapaj“, a mai spus Davutoglu. „Nu putem accepta comparaţii pe care nu le merităm“.

Patriarhia Ecumenică, care datează din timpul Imperiului Bizantin şi care are sediul în Fanar, la Istanbul, îşi exercită primatul de onoare în rândul ortodocşilor din întreaga lume, al căror număr este estimat la aproximativ 300 milioane. Aproape 2.000 de greci ortodocşi trăiesc încă în Turcia. Sursa: Basilica.ro

Imaginea Suveranului Pontif se poate găsi, mai nou, pe etichete de sticlă de vin sau de parfum, pe săpunuri sau chiar pe păpuşi mecanice. În aceste condiţii, Vaticanul a decis să ia măsuri de protejare a brandului papal şi a expresiilor specifice.

Imaginea Papei este una dintre cele mai cunoscute din lume, mai ales cea în care Suveranul pontif face gestul binecuvântării. În ultimii ani, imaginea Papei, a simbolurilor şi a expresiilor pontificale se regăsesc rupte din context şi remixate în reclame, nume de branduri, de servicii sau în producţiile din showbiz. Vaticanul a luat pentru prima oară iniţiativa de a-şi proteja proprietatea intelectuală şi brandul papal, precum şi o serie de expresii precum „Sfântul Părinte”, „Pontiful Roman” sau „Suveranul Pontif”. 

Consultantul juridic al Vaticanului fîn materie de copyright, Robin Fry, a declarat pentru „The Times”: „Imaginea Papei a fost folosită în mod abuziv de-a lungul istoriei. A fost reprodusă în formă de produse de lux, produse alimentare, decoraţiuni sau, mai nou, păpuşi mecanice. Există de asemenea şi o marcă de săpun cu acest nume, cu imaginea Suveranului Pontif pe pachet. Dar, ca orice alt busines, Vaticanul are nevoie de un program solid de protecţie a proprietăţii intelectuale pentru a putea controla preluarea expresiilor-cheie, pentru menţinerea integrităţii expresiilor şi imaginilor respective”. „Miroase a spirit de Vatican” este sloganul unui parfum de lux numit „The Pope’s Cologne”, cu note de violete şi citrice.

Vaticanul face apel la bunăcredinţă în folosirea brandului papal

Cea mai realistă abordare este înregistrarea mărcilor respective, pentru că legile emise în Vatican nu sunt valabile în alte ţări. O aplicaţie pentru a înregistra „Bastonul Papei Benedict” a fost respinsă ca marcă europeană în 2006. Dar Pope Food Group din New Jersey a reuşit să înregistreze „Papa” ca nume pentru o marcă de paste de tomate. În Europa există „Cuvee du Vatican”, a marcă de vin produs de Chateauneuf-du-Pape.

„În ultimii ani, popularitatea papei şi imaginea suveranului pontif s-au înbunătăţit considerabil. În acelaşi timp, din ce în ce mai multe instituţii, şcoli, universităţi, fundaţii sau asociaţii s-au grăbit să împrumute din această imagine în titlurile lor”, au spus reprezentanţii Vaticanului. Astfel, Vaticanul se declară singurul care are dreptul să apere şi să protegeje respectul şi integritatea brandului papal şi demnitatea personală a Suveranului Pontif de utilizarea neautorizată şi degradantă în scopuri care nu au nimic în comun cu Biserica Catolică. „Prin urmare, utilizarea oricărei expresii sau imagini care se referă direct la persoana Papei sau biroul Suveranului Pontif se vor face doar cu acordul Vaticanului”, scrie în comunicatul de presă. Sursa: Ioana Calen – Capital

Corpul diplomatic al Ungariei a investit multă energie în dezvoltarea legăturilor cu ţările vecine în ultimul an, a declarat ministrul ungar de externe Peter Balazs, citat de agenţia MTI.

Cu toate acestea, politicile naţionaliste ale Slovaciei şi Ucrainei creează încă probleme comunităţilor de etnici maghiari din aceste ţări, a apreciat şeful diplomaţiei ungare. 

În Ucraina, guvernul restricţionează accesul minorităţilor la educaţie în limba maternă, a mai afirmat Balazs, care efectuează miercuri o vizită la Kiev.

În ceea ce priveşte Slovacia, ministrul a declarat că Partidul Naţional Slovac, condus de Jan Slota, consideră Ungaria ca o ameninţare la adresa ţării sale, fapt care a condus la ‘o politică deschis şi brutal antiungară’.

Balazs nu se aşteaptă ca Slovacia să retragă decretul adoptat recent în ceea ce priveşte contestata lege a limbii de stat, însă consideră că presiunea internaţională ar putea determina Slovacia să facă anumite schimbări. Sursa: Ionuţ Mareş – AGERPRES

Zeci de copii dintr-un oras aflat in sudul Serbiei au ridicat pe strazi baricade din sanii pentru a-i impedica pe angajatii de la compania de drumuri sa arunce cu sare si sa topeasca zapada, a relatat AFP, citand agentia de presa Beta.

Sustinuti de parintii lor, copiii au intrat initial intr-o altercatie verbala cu drumarii din localitatea Kursumlija. Lucrurile au degenerat insa, iar copii au aruncat cu artificii in masinile angajatilor de la drumuri, dupa care au ridicat baricade din sanii. 

AFP precizeaza ca politistii au intervenit si i-au imprasiat pe copii, inainte de a indeparta baricadele.

Drumarii au cerut oficialilor locali se aleaga o strada in fiecare cartier care sa fie inchisa traficului si unde copiii sa se poata da cu saniutele. Sursa: A.N. – HotNews.ro

Un numar de 8.000 de autorizatii de munca pentru strainii care doresc sa se incadreze in munca sau sa presteze munca in România, vor fi eliberate in anul 2010, informeaza Ministerul Muncii.

Autorizatii de munca au fost astfel repartizate: 5.500 pentru lucratori permanenti, 1.000, pentru lucratori detasati, 400, pentru lucratori sezonieri, 100 autorizatii de munca nominale, 200, pentru lucratorii stagiari, 500, pentru sportivi si 300 pentru lucratori transfrontalieri. 

În situatia in care numarul cererilor pentru eliberarea de autorizatii de munca este mai mare decât numarul stabilit, acesta poate fi suplimentat in baza unui memoriu justificativ, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.

Conform prevederilor OUG nr. 56/2007 privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul României, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 134/2008, la propunerea MMFPS, in concordanta cu politica privind migratia fortei de munca si luând in considerare situatia pietei muncii din România, se stabileste anual prin Hotarâre a Guvernului numarul de autorizatii de munca ce pot fi eliberate strainilor.

Aceasta obligatie este mentionata si in textul OUG nr. 194/2002 privind regimul strainilor in România republicata, care prevede, in ceea ce priveste politica in domeniul imigratiei, faptul ca, anual, este stabilit prin hotarâre a Guvernului, numarul autorizatiilor de munca ce pot fi eliberate strainilor pentru incadrarea in munca, stabilit potrivit legislatiei privind incadrarea in munca si detasarea strainilor pe teritoriul României.

Conform datelor Oficiului Român pentru Imigrari, la data de 31 august, in România se aflau inregistrati cu sedere legala 59.017 straini, din care 49.497 erau cu sedere temporara si 9.520 cu sedere permanenta.

Din punct de vedere al scopului pentru care strainii au obtinut un drept de sedere temporara, cei mai multi erau membri de familie ai cetatenilor români (17.264), in scop de studii (12.5 10) si angajare (9.347). Din punct de vedere al tarilor de origine, cei mai multi straini cu sedere temporara sunt din Republica Moldova (16.134), Turcia (8.347) si China (6.024). În ceea ce priveste strainii cu sedere permanenta, cei mai multi sunt din China (2.057), Turcia (1.534) si Siria (1.014). Sursa: Financiarul.ro

“In aceasta perioada a Sarbatorii Nasterii Domnului auzim colinde multe si frumoase despre Mos Craciun, dar mai nou apare in societate si un fel de Mos Craciun secularizat si comercial, simbol al consumismului si al materialismului individualist. Totusi, adevaratul inteles al lui Mos Craciun se afla in iubirea parinteasca a lui Dumnezeu-Tatal, iubire care se arata in lume prin nasterea Fiului Sau Celui vesnic, Mantuitorul lumii”, se arata intr-un mesaj al Partiarhiei. 

Traditia lui Mos Craciun este una de sorginte religioasa, ne reaminteste Patriarhia Romana, iar toate miturile care il inconjoara au, la randul lor, origini care coboara pana la intelesul biblic, dar care sunt ocultate in lumea moderna, in care Mosul se transforma in prilej de cumparaturi.

Mos Craciun, ne reaminteste Patriarhul in mesajul sau, vine dintr-o tara indepartata – “de obicei se spune ca vine din Nord, de acolo unde este frig si intuneric mai mult, adica in mod simbolic el vine de acolo unde este transcendenta si mister, unde este inaccesibilitate si nepatrundere a intelesurilor”. Intocmai de aceea el apare luminos si cald, de multe ori asociat hornului sau semineului, contrastand “cu intunericul si cu frigul”, care sunt “biruite de bunatatea si caldura sa sufleteasca”. Prin aceasta, este lectia pe care ne-o livreaza povestea religioasa a darului de Craciun, ni se arata ca iubirea “lui Dumnezeu-Tatal este mai tare decat intunericul pacatului si decat raceala sau frigul instrainarii omului de Dumnezeu si al instrainarii oamenilor unii fata de altii”.

In esenta, spune mesajul Patriarhie, cadourile pe care ni le face Mos Craciun sunt menite sa ne readuca bucuria darului fara conditii si sa ne reobisnuiasca cu simplitatea gestului de a darui. Sursa: NewsIn

“Ieslea Naşterii Domnului, unul din simbolurile tradiţionale de Crăciun, subliniază măreţia misterului pe care ne pregătim să-l celebrăm: evenimentul unic şi extraordinar al Întrupării Fiului lui Dumnezeu, pentru noi şi a noastră mântuire”, a afirmat Cardinalul Tarcisio Bertone, informează Radio Vatican. Secretarul de stat a vizitat recent ieslea de Crăciun pregătită de lucrătorii de la salubritatea Romei la sediul întreprinderii, nu departe de Bazilica San Pietro.

Cardinalul Bertone, care a transmis muncitorilor salutul Sfântului Părinte, şi-a exprimat urarea ca sărbătoarea Naşterii Domnului să fie înţeleasă în adevărata ei semnificaţie: “Moş Crăciun nu trebuie să ia locul lui Isus, care rămâne protagonistul sărbătorii. [...] Din nefericire, mulţi confundă sărbătoarea Naşterii Domnului cu un prilej de daruri materiale sau urmăresc doar un profit cât mai mare, lăsând de o parte persoana lui Isus şi trecând cu vederea peste mesajul său de fraternitate între toţi oamenii. El este, în schimb, cel căruia trebuie să-i dedicăm sărbătoarea.” Vorbind apoi despre ieslea Naşterii, expresie tradiţională de credinţă şi artă populară, mult îndrăgită de atâtea familii creştine cât şi de mulţi alţii care nu împărtăşesc credinţa creştină, prelatul a afirmat că este “un mesaj fără egal de iubire şi adevăr”. 

“Ieslea în care este depusă imaginea Pruncului Isus deschide inima celui care se opreşte chiar şi pentru câteva clipe în faţa ei pentru a-l ajuta să înţeleagă simţul omeniei prezent în fiecare dintre noi.” La final, Cardinalul Bertone i-a invitat pe toţi cei prezenţi să pregătească drumul pentru venirea lui Isus, să îi amenajeze o locuinţă în inimile noastre, “pentru ca această sărbătoare să aducă tuturor oamenilor pacea şi bucuria naşterii Mântuitorului, vestită de îngerii cerului”. Sursa: Radio Vatican

Un militar rus a cerut, luni, azil politic in Georgia din cauza “condiţiilor insuportabile din armata rusă”, acesta fiind un al treilea caz de la inceputul anului, a anunţat postul georgian Imedi, potrivit RIA Novosti, preluata de NewsIn.

Luni dimineaţa, soldatul rus Vitali Hripun, care işi făcea serviciul militar in Osetia de Sud, a plecat in Georgia, potrivit postului georgian de televiziune Imedi. 

Soldatul rus a cerut deja autorităţilor de la Tbilisi acordarea azilului politic. El şi-a motivat gestul prin “condiţiile insuportabile din armata rusă”. Ulterior, a evocat cauze politice.

Autorităţile georgiene au anunţat că vor examina cererea militarului rus in decurs de patru luni, timp in care toate cheltuiele lui vor fi achitate de stat.

Hripulin este al treilea militar rus care a decis să părăsească armata rusă şi să ceară azil politic in Georgia.

In luna ianurie, militarul rus Aleksandr Gluhov a dezertat din Osetia de Sud şi a cerut azil politic in Georgia. El a spus că a procedat astfel din cauza “atitudinii inumane” a superiorilor săi, explicand că nici-o sarcină pe care o indeplinea nu era apreciată de superiori. De asemenea, el a mai spus că gestul său nu are nicio legătură cu politica şi in cazul in care la graniţă s-ar fi aflat un alt stat, şi nu Georgia, ar fi procedat la fel. El a mai declarat că oricum se va reintoarce la un moment dat in Rusia, insă doar atunci “cand se va schimba situaţia de acolo”. In replică, Rusia a acuzat Georgia de răpire şi a cerut predarea imediată a soldatului, suspectand că acesta a fost obligat să facă afirmaţiile prin care discreditează armata rusă. Potrivit presei ruse, militarul rus se află şi in prezent in Georgia.

De asemenea, la inceputul lunii iulie, un alt militar rus, Dmitri Artemiev, s-a adresat oficiului ONU cu cererea de a i se acorda azil politic in Georgia. Militarul rus a explicat că se afla in serviciul militar in Osetia de Sud şi că a făcut acest pas din cauza condiţiilor insuportabile din armată. “Se purtau foarte rău cu mine. Am fugit din punctul Pervi (Osetia de Sud)”, a spus el la postul georgian de televiziune Rustavi-2.

Georgia şi Rusia şi-au intrerupt relaţiile diplomatice după ce Moscova a recunoscut independenţa regiunilor secesioniste georgiene Osetia de Sud şi Abhazia, după războiul de cinci zile din luna august a anului trecut. Sursa: Ziua