Wed 10 Jun 2009
Sincer din anul 2000 de când CV Tudor a jucat finala prezidenţială cu metecul KGB-ist Ion Iliescu am luat ca o glumă acuzele Tribunului de fraudare a alegerilor. Faptul că Vadim ţipa din toţi boşogii că i-au fost furate voturile românilor, îl puneam pe seama faptului că din când în când ar mai trebui să ia un diazepam.
Primul semn de întrebare pe care mi l-am pus că e ceva în neregulă cu sistemul de votare în România a fost la referendumul din noiembrie 2003 pentru Constituţie. Atunci în ultimele două ore de vot, de la orele 19 la 21 s-a remarcat o creştere ciudată şi uriaşă de alegători la secţiile de votare pentru a se atinge pragul de participare de 50+1% şi noua Constituţie să fie adoptată.
Mi-am zis că sunt momente în istorie când „băieţii” şi sistemul administrativ acţionează eficent, când interesul naţional o cere să se atingă pragul electoral necesar. Situaţia ciudată cu români înghesuiţi pe cozi, pe ultimile două ore, la vot, până la închiderea secţiilor de votare, s-a repetat la alegerile din 2004, când Traian Băsescu a ieşit preşedinte şi la alegerile europarlamentare şi parlamentare din noiembrie 2007 şi respectiv 2008.
Şi atunci am găsit o scuză plauzibilă. Orăşenii sunt mai leneşi şi ies la vot spre seară după ce şi-au rezolvat problemele acasă şi din oraş. Dar ceea ce s-a întâmplat la alegerile din 7 iunie pare de necrezut. De la ora 19 la ora 21 au mers la vot peste 1 milion de alegători din mediul rural. S-a sărit procentajul pe rural de la 19% prezenţă la vot la ora 19 la 36% prezenţă la ora 21. Povestea asta sincer nu o mai cred.
Cunosc atât de bine viaţa la ţară. Am copilărit mult la ţară şi socrii mei sunt de la ţară din Bobota Sălajului şi am văzut în multe procese electorale că ţăranii merg masiv la vot înainte de slujba la biserică sau după aceasta. Spre seară ţăranii cel mult ies pe prispă sau pe banca din faţa casei să se întâlnească la o vorbă cu vecinii, nicidecum să străbată kilometri pe drumuri desfundate pentru a ajunge dintr-un sat izolat la primăria din centrul de comună să voteze. Ceea ce s-a întâmplat la alegerile din 7 iunie cu prezenţa neverosimilă a ţăranilor spre seară la secţia de votare pare un „miracol”, cum s-a exprimat ironic Pârvulescu, preşedintele asociaţiei Pro-Democraţia.
Personal cred că am asistat la o fraudă fără precedent în lumea rurală realizată de structuri politice şi administrative ale statului pentru ca România să nu fie pe ultimul loc în Europa ca şi prezenţă la urne. În mediul urban era greu să se falsifice prezenţa la vot, dar în mediul rural condiţiile de izolare mai permit acest lucru.
Consider că o anchetă din partea presei şi a societăţii civile este absolut necesară pentru a se scoate la iveală această fraudă electorală majoră. Din păcate, nu am încredere în instituţiile statului SRI, Poliţie, DNA, care ar trebui să ancheteze frauda, deoarece acestea sunt conduse de slugoi numiţi pe criterii clientelare şi politice. În această chestiune numai presa şi societatea civilă ar putea face lumină.
Compromiterea procesului electoral din 7 iunie cu fraudarea prezenţei la vot face ca pe viitor absenteismul să crească de la 73% în prezent la 80%. Dacă până acum credeam că votul meu contează şi îi criticam dur pe cei care nu mergeau la vot, acuzându-i de indiferenţă faţă de procesul democratic românesc, acum îmi dau seama că cei care nu au mers la secţia de votare au dreptate: Votul meu chiar nu contează!
Dacă nu se va face lumină în această fraudare gravă a votului cetăţenesc vom asista la disoluţia statului democratic român. O minoritate votată de 20% dintre electori nu mai poate reprezenta o majoritate tăcută, care devine pe zi ce trece tot mai ostilă faţă de o clasă politică incompetentă, mincinoasă şi coruptă. E în pericol sistemul democratic românesc şi partidele diriguitoare par total indiferente şi complice faţă de disoluţia sistemului electoral românesc. Acum, am ajuns să cred că în 2000 Vadim ar fi putut să spună adevărul privind fraudarea alegerilor, chiar dacă şi-a luat sau nu pastila de diazepam sau extraveral, înainte de conferinţa de presă! Sursa: Ionuţ Ţene – NapocaNews.ro
Popularity: 4% [?]












June 10th, 2009 at 1:16
Cam tarziu v-ati dat seama. Unii dintre noi s-au prins de mai mult timp cum e cu “alegerile libere si corecte”. Intr-adevar, momentul cel mai penibil a fost cel cu referendumul din 2003, cand s-a intrecut peste orice limita de bun simt! Atunci mi-am pierdut orice iluzii as mai fi avut cu privire la “democratie”.