Omul postmodern se naşte şi trăieşte într-o lume egoistă şi în general nu se mai raportează la nici un fel de ideal, fie el religios, politic sau social, care să fie pus deasupra intereselor sale de moment. Nu mai există idei care să stârnească pasiuni uriaşe şi dezinteresate. Toate energiile omului contemporan sunt canalizate spre activităţi mărunte şi mercantile ce exclud, de cele mai multe ori, o interacţiune socială sinceră cu comunitatea din care acesta face parte. Stilul de viaţă libertin şi individualist, care gravitează îm jurul materialului, i-a distrus orice reper solid. El nu mai caută soluţii în cadrul comunităţii.

În lumea liberalo-capitalistă a începutului de secol XXI, ni se sugerează că individul, ca entitate socială de sine stătătoare, este mai presus de tot şi toate, că individualismul este apogeul civilizaţiei umane. Din fericire, încet, dar sigur, acest model filosofic devine depăşit deoarece a fost impus artificial şi contravine naturii umane.

Sistemul actual de gândire, promovând un individualism exagerat, nu face decât să distrugă consolidarea socială durabilă, singurul fundament pe care se poate sprijini un stat la momente de răscruce. Trebuie conştientizat faptul că „individul-concept”, scos afară din grupul social din care face parte, este o absurditate utopică, o teorie nerealistă pentru că, aşa cum afirma şi Emil Cioran în „Schimbarea la faţă a României”, „comunitatea este o formă aurorală a culturii şi în ea şi mai cu seamnă prin ea este individul”. Interesele individuale pot fi împăcate cu cele ale colectivităţii prin construcţia unei concepţii etice a datoriei şi autodisciplinei, bazate pe un sistem educaţional complex care joacă un rol vital.

Omul nu poate trăi şi nu se poate dezvolta organic şi armonios, din toate punctele de vedere, fără a fi parte activă într-un sistem de organizare socială, indiferent cât de rudimentar sau de progresist este acesta. Individul se integrează într-o clasă socială, cu o percepţie proprie şi unică asupra diferitelor probleme cotidiene, şi dezvoltă chiar o anumită solidaritate de castă. Trebuie însă avut grijă ca particularităţile de clasă să nu ştirbească interesul colectiv naţional, o astfel de derapare ideologică de inspiraţie marxistă ar slăbi serios temelia statului şi ar distruge coeziunea socială în sânul naţiunii. Individul se identifică cu una din clasele sociale existente, acestea lucrând în mod natural în slujba statului şi nu împotriva lui. Individul mai este integrat şi într-o colectivitate naţională, la fel, fiecare neam având caracteristici morale şi spirituale distincte, născute din tradiţie, mit şi instinct de supravieţuire. Astfel, individul este parte componentă a unei clase sociale şi a unei naţiuni, etnii. Ambele entităţi, împreună cu elementul religios, alcătuiesc cei trei catalizatori care asigură omului reperele identitare necesare pentru a deveni un cetăţean responsabil în faţa comunităţii şi folositor statului.

În procesul istoric de erodare a sistemului liberalo-capitalist un rol important îl joacă şi morala creştină, care este liantul spiritual al culturilor europene tradiţionale. Creştinismul este opus doctrinei individualiste şi materialiste, care stă la baza orânduirii actuale. Pe lângă mântuirea individuală există şi o mântuire a neamurilor, ca entităţi colective de sine stătătoare. În plan social, creştinul este dator să se raporteze constant la cel de lângă el: „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Astfel omul creştin este implicat social şi nu trăieşte doar pentru sine, energiile lui creatoare fiind direcţionate spre comunitate şi în raport direct cu Providenţa.

Individului nu îi este ştirbit liberul arbitru şi nu îi este anulată personalitatea, acesta ajungând să conştientizeze singur şi neconstrâns că orice acţiune a sa are repercusiuni directe sau indirecte asupra unei colectivităţi sociale sau naţionale. Omul e liber să facă ce vrea dar va realiza că forţa lui creşte, că ideile lui vor avea sorţi mai mari de izbândă dacă va avea alături de el o colectivitate care să reacţioneze cât de cât unitar la evenimentele majore care pot apărea la un moment dat.

În istorie, cu excepţiile de rigoare, o aristocraţie nobiliară, militară sau religioasă, formată dintr-un număr restrâns de oameni, conducea destinele celor mulţi. Categoriilor enumerate li se poate adauga mai nou o elită financiară, uneori ocultă, care prin puterea banului influenţează destinele majorităţii. Însă timpurile se schimbă, istoria nefiind statică, şi acest sistem a devenit expirat datorită conştiinţei colective care se va dezvolta încontinuu, ca urmare a prefacerilor sociale. Conştiinţa colectivă oferă noi perspective şi descătuşează energii nebănuite, care permit individului să fie conştient de puterea unei idei coagulante, a unui ideal care să unească spirite.

Din această cauză reprezentanţii sistemului actual fac tot ce le stă în putinţă pentru a izola individul de semeni, prin mijloace mai mult sau mai puţin discrete sau directe. Se oferă oamenilor, prin educaţie şi media, idealuri limitate temporal sau material. Ţelul ultim al omului contemporan este obţinerea unei sluje stabile şi a unui salariu decent. Scopurile mai înalte ale vieţii, care leagă individul de comunitate, sunt banalizate, luate în derâdere sau marginalizate. Însă aceste lanţuri invizibile ale conştiinţei nu vor rezista în timp căci deja au fost şubrezite de sclipiri de libertate sporadice. Aceste puncte de lumină din istorie au fost răscoalele şi revoluţiile celor mulţi în faţa opresiunii sociale sau naţionale, acţiuni care au măcinat rezistenţa sistemului de organizare pe care îl cunoastem astăzi.

Marile personalităţi ale istoriei moderne au fost indivizi care au înţeles pulsul maselor şi astfel au putut deveni înfăptuitori ai viselor lor. Un individ nu contează în istoria postmodernă dacă ideile sau acţiunile lui nu au sprijinul mulţimilor. Luptătorii singuratici pot stârni o admiraţie de factură romantică dar nu pot schimba sau renova un sistem dacă nu au în spatele faptelor lor forţa maselor. Există, bineînţeles, persoane excepţionale care prin natura lor, prin harul lor, pot electriza şi mobiliza un număr impresionant de oameni, dar până la urmă tot forţa mulţimii înfige jaloane în istorie, conducătorii ei având doar rolul de a croi albia regulată a acestui fluviu de energie. Astfel, forţa maselor poate fi canalizată spre acţiuni pozitive sau nu, acest fapt depinzând de elita conducătoare, formată dintr-un nucleu de oameni care cred nelimitat, orbeşte, în misiunea istorică a concepţiilor pentru care luptă. Nici această elită şi nici masele nu pot răzbi una fără ajutorul celăilate. Cine crede ca poate reforma fundamental un sistem fară a avea sprijin popular se înşeală amarnic.

„Înţelepţii îşi spală din când în când pletele soioase în marea sufletului popular, înviorându-şi mintea şi, îmbătaţi de noi înţelesuri, încep a migăli tipicul după care cei mulţi vor trebui să joace o bună bucată de vreme. Valorile îşi au rădăcinile în adâncuri. Nu le aruncă vreun creator meşter peste creştetele noastre. Destinele noastre se torc pe ogoarele mănoase, pline de soare, prin păduri sălbatice, pe vârfurile munţilor pleşuvi sărutaţi de fulgere şi trăsnete, în văile onduitoare şi liniştite care adăpostesc ciobani vânjoşi, în lumea incertă şi pestriţă a oraşelor care alcătuiesc sudoarea celor mulţi, în uzinele care înalţă în fiecare dimineaţă imnuri de slavă muncii, oriunde se află un strop de viaţă omenească care se zbate în ghearele naturii vitrege”, afirma Petre Ţuţea.

Astăzi masele producătoare sunt ţinute în ignoranţă de plutocraţii mondialişti doar pentru că aceştia nu vor să realizeze că timpul lor a trecut, că modelul social injust actual, bazat pe exploatarea naţiunilor şi claselor de către o castă de afacerişti fără scrupule, nu mai poate dăinui mult timp. Această agonie a sistemului, bazat pe egoismul mercantil, este gata să fie martora unui nou răsărit care va fi produsul exploziei vulcanice a energiilor colectivităţilor naţionale.

În concluzie, se poate afirma că individualismul, ca stil de viaţă, ca alternativă socială, este doar o teorie perimată, expirată. Viitorul ne va oferi inevitabil o orânduire naturală a comunităţilor libere omeneşti, unde individul se integrează conştient şi benevol unei structuri sociale, unei clase şi îşi însuşeşte valorile acesteia, trăind totodată în armonie cu particularităţile şi formele specifice naţionale. În această nouă societate vom vedea aplicarea legilor biologice şi spirituale în sfera socială, economică şi politică a existenţei noastre. Individul va conştientiza faptul că armonia socială în sânul unei colectivităţi, în defavoarea egocentrismului exagerat, va asigura progresul material şi chiar spiritual al statului.

by RAT

Popularity: 21% [?]