La fel ca in cazul celuilalt roman al lui Abraham de anul acesta, The Tyrant’s Law, nu voi scrie despre Abaddon’s Gate o recenzie adevarata, ci voi vorbi despre felul in care se prezinta acest al treilea volum al seriei fata de celelalte doua, despre cateva dintre punctele lui forte, fara sa dezvalui nimic din ceea ce s-a intamplat in primele carti.
Nu stiu de ce multi fani SF au strambat din nas la Leviathan Wakes, spunand ca aceasta carte nu aduce nimic nou si ca succesul ei s-a datorat faptului ca autorii au oferit cititorilor ceea ce le place de 70 de ani incoace. Eu stiu ca am citit in primul volum al seriei Expanse aventurile palpitante a doua personaje fascinante si extrem de bine realizate, actiunea desfasurandu-se pe doua fire narative: unul fiind space opera si celalalt crime/noir, totul avand un puternic parfum de horror cu zombi. Oricat v-ati gandi la o alta carte care sa faca aceste lucruri la calitatea lui Leviathan Wakes, nu veti gasi. Pentru mine, criteriul acesta a fost de ajuns pentru a nominaliza primul volum al seriei la Premiul Hugo. Si, daca am fost dezamagit de Caliban’s War, a fost pentru ca nu l-am simtit ca o evolutie, pentru ca a continuat horror-ul in detrimentul dezvoltarii personajelor si universului.
Nu acelasi lucru se poate spune despre Abbadon’s Gate, care renunta total la horror si la crime/noir, si se concentreaza cu adevarat la ceea ce face Daniel Abraham cel mai bine: personajele. Trei dintre acestea pur si simplu stralucesc in acest roman si fac din aceasta serie unul dintre varfurile science-fiction-ului din ultimii ani.
La fel ca in primele doua volume, si acesta este narat din perspectiva mai multor personaje. Singurul punct de vedere comun al tuturor cartilor seriei este James Holden, care, lucru grozav, seamana din ce in ce mai mult cu Malcolm Reynolds. Nu poti sa nu-l iubesti pe Holden, care, tocmai pentru ca este departe de fi perfect, este probabil unul dintre cei mai interesanti si mai savurosi capitani de nave din intreg genul science-fiction. Al doilea punct de vedere este cel al Annei, un preot metodist, mama si sotie a unei persoane de acelasi sex cu ea, care ofera o perspectiva religioasa extrem de interesanta evenimentelor. Pe langa Holden si Anna, il cunoastem pe Bull, un pamantean aflat in slujba OPA, protagonistul unora dintre cele mai emotionante evenimente ale seriei. Toate aceste trei personaje, impreuna cu echipajul, foarte bine creionat si acesta, al navei Rocinante, alcatuiesc un deliciu literar.
Numai ca exista si un ultim personaj principal, Melba, o fata misterioasa care pare sa fie o super-arma, pentru care singurul tel in viata este distrugerea totala a lui Holden. Melba este o psihopata care face ca, din pacate, practic un sfert din roman sa nu functioneze atat de bine ca restul. Melba e un soi de Paris Hilton pusa pe razbunare care lasa numai cadavre in urma ei; este ridicol, iar psihopatia este intotdeauna o solutie simplista, care nu-i ofera scriitorului – si, in cele din urma, nici cititorului – nimic cu care sa lucreze.
Din fericire, toate celelalte personaje, actiunea extrem de palpitanta, misterele – care sunt o combinatie intre Rendezvous cu Rama si Blindsight al lui Peter Watts -, reusesc sa contrabalanseze cu succes acest sfert mai putin reusit.
In ultimii ani au existat doua seriale de televiziune care au adus ceva nou genului space-opera: noua serie Battlestar Galactica si Firefly. Abanddon’s Gate mi-a adus aminte prin partile ei serioase de cele mai bune momente din Battlestar (adica de interacțiunile interumane extrem de complexe din interiorul navei Galactica, dar si de acelea dintre nava amiral si celelalte nave ale flotei) si, prin partile ei mai relaxante, de cele mai reusite scene din Firefly. Ganditi-va ca in Abaddon’s Gate exista un capitan extrem de savuros care tine la echipajul lui mai mult decat la orice pe lume, dar care este si indragostit pana peste cap de unul dintre membrii echipajului, o femeie inginer extrem de competenta, un pilot de geniu, un badass care iubeste armele uriase, o fata care devine din cand in cand o superarma si chiar si un preot.
