Maitreyi, visul indian al lui Mircea Eliade

 

Nascut in Bucuresti, in 1907, la 9 martie, se dovedeste a fi inca din copilarie un personaj iesit din tipare. Studia din pasiune, era peste nivelul obisnuit al celorlalti elevi. Debutul sau publicistic are loc la 14 ani. La aceeasi varsta obtine primul sau premiu I, din partea “Ziarului stiintelor popularei. Din 1925 este student al Facultatii de Litere si Filosofie, o perioada de maxime acumulari pentru Eliade. Dupa calatoria in India (1928-1931), isi finalizeaza teza de doctorat cu tema “Istoria comparata a tehnicilor Yogai. Publica atat literatura, cat si studii stiintifice. In 1940 este numit atasat cultural la Londra, iar un an mai tarziu, la Lisabona.

 

Schimbarea de regim politic din Romania il determina sa ramana la Paris. In 1957 se stabileste in Chicago, fiind profesor la Universitatea de aici. Dar calatoreste peste tot prin lume cu o valiza plina de manuscrise, pentru a sustine conferinte. A primit numeroase distinctii si premii. A fost casatorit de doua ori. Prima sotie, Nina, cu care a avut o fiica (Giza), a murit rapusa de o boala nemiloasa. Cea de-a doua sotie, Cristinel, i-a fost alaturi pana la sfarsit. A murit la 22 aprilie 1986, la Chicago.

 

 

In 1933, cand Mircea Eliade publica romanul “Maitreyii, criticii sunt entuziasmati. Era un roman de dragoste unic in istoria literaturii romane, ce nu avea sa fie nici macar egalat, se vindea ca painea calda si se discuta despre el peste tot, nu doar in cercurile literare. Insa ceea ce nu stiau la acea data nici cititorii si nici criticii, ci numai prietenii apropiati ai lui Eliade, era faptul ca povestea nu fusese inventata.

 

Tanarul Eliade s-a dovedit a fi extrem de pasionat de istoria religiilor si de orientalistica. Atunci cand obtine o bursa de studii in India, din partea unui maharajah, se imbarca rapid pe un vapor ce-l va duce spre locul care il fascinase atat de mult din lecturi. Visul din tinerete i se indeplinise. Ajunge la Calcutta si incepe sa studieze gramatica sanscrita si filosofia hindusa. Cu mintea lui de geniu, Eliade invata gramatica sanscrita in trei-patru luni. Datorita bursei oferite de maharajah, intra in legatura cu mai multi invatati indieni, printre care si Surendranath Dasgupta.

 

Acesta era profesor la Universitatea din Calcutta si il ia pe Eliade sub ocrotirea sa, indrumandu-l in intelegerea misterului indian. Sanscrita, filosofia, dar si viata cotidiana din India constituiau adesea subiecte de discutie intre cei doi. Incantat de interesul si capacitatile lui Eliade, Dasgupta ii propune sa se mute in casa lui. Ceea ce intentiona profesorul era sa-l “adoptei pe Eliade si sa-l ajute sa “devina indiani. Astfel putea sa inteleaga din interiorul societatii indiene misterele acestei lumi care i-a fascinat dintotdeauna pe europeni. Dar aceste lucruri le va intelege Eliade mult mai tarziu…

 

 

Date fiind desele intalniri pe care le avea cu Dasgupta, Eliade incepuse sa-i cunoasca si familia: sotia, fiica cea mare, Maitreyi, cea mica, Chabu, si un fiu. Maitreyi avea 16 ani si era o tanara cultivata si talentata. De altfel, peste ani va ajunge o poeta cunoscuta in intreaga Indie. Cei doi tineri petrec foarte mult timp impreuna, mai cu seama in biblioteca, unde ambii se simteau in largul lor. Ea il ajuta sa invete bengaleza, el ii preda limba franceza.

 

In mod inevitabil, intre cei doi se infiripa o poveste de dragoste. Isi fac planuri cum sa infranga prejudecatile timpului si ale societatii indiene si sa se casatoreasca. “Cu tot ce putea separa o sensibilitate si o cultura indiana de una occidentalai, povestea mai tarziu Mircea Eliade in “Memoriilei sale, “cu toate neindemanarile sau indraznelile noastre, dragostea a crescut si s-a implinit asa cum ii era destinuli. Dar intreaga poveste se derula fara stirea parintilor lui Maitreyi. Atunci cand acestia afla, relatia lor se sfarseste brusc. Eliade este chemat de Dasguspa, care ii spune ca trebuie sa paraseasca imediat casa. Este nevoit sa plece fara sa o mai poata vedea pe iubita lui si se decide sa plece intr-o manastire din Himalaya.

 

 

Mircea Eliade se intoarce in tara “deznadajduit, torturat de remuscarii. Suferea cumplit, dar in acelasi timp era constient ca trebuie sa se regaseasca. A aflat despre un concurs de literatura, cu un premiu consistent. Intr-o seara de decembrie s-a asezat la masa de lucru, a revazut toate amintirile despre Maitreyi, biletele, scrisori, fotografii si jurnalul acelor zile unice si s-a decis astfel sa scrie romanul “Maitreyii. Asa cum marturiseste in “Memoriii, a schimbat “numele personajelor, in afara de al lui Maitreyi si al surorii ei, Chabu, dar am lasat intocmai datele, adresele, numerele de telefon. Schimbasem, de asemenea, meseria lui Dasgupta si a povestitorului si am modificat radical finalul, ca si cum as fi vrut sa ma despart definitiv de Maitreyii.

 

In rest, toata povestirea era reala, traita cu adevarat de cei doi. Romanul a fost premiat si aclamat de critica si de contemporani, devorat cu pasiune de milioane de cititori. Insa lui Mircea Eliade nu-i va fi dat s-o mai vada vreodata pe iubita sa, Maitreyi…