Este foarte cunoscut faptul ca atat cresterea, cat si dezvoltarea copiilor depind de natura bagajului genetic primit de la parinti, dar si de factori non-genetici, uneori la fel de importanti ca si cei ereditari.

Dintre factorii externi, non-genetici, care influenteaza cresterea, foarte importanti sunt atat cei interni, cum ar fi activitatea glandelor endocrine, dar si cei externi, precum natura mediului exterior, alimentatia si aspectele psiho-comportamentale. Studiile efectuate de antropologii germani arata astfel ca factorii psihologici sunt cel putin la fel de importanti pentru crestere ca si alimentatia echilibrata, jocul sau activitatea de tip sportiv.

Factorii psihologici care influenteaza cresterea

1. Stresul „pozitiv” si „negativ”

Stresul nu este altceva decat o alimentare intensa cu stimuli interiori sau exteriori la care organismul trebuie sa reactioneze in timp limitat. Un anumit nivel ponderat de stimulare si alertare a organismului constituie conditia asa-numitului eustres, foarte important pentru functionarea normala a creirului.

Stresul nociv apare cand alertarea organismului este intensa si atinge un prag ce poate dezechilibra unele aspecte ale functionarii retelelor de neuroni. Datele recente ale auxologiei (stiinta despre crestere si dezvoltare) arata ca o stare usoara de stres nociv a copilului are un efect pozitiv asupra cresterii in inaltime. Acest lucru se datoreaza faptului ca starea de alerta usoara obliga organismul sa se adapteze pentru supravietuire, prin realizarea cresterii in inaltime, utila in trecutul speciei noastre in lupta si fuga.

Astfel, cercetatorii de la Universitatea din Koln au demonstrat ca expunerea permanenta la un grad scazut de stres nociv determina o crestere a secretiei de STH (hormon de crestere). Acest lucru se petrece prin influenta permanenta a unor „noradrenaline” din creier asupra hipotalamusului, care este o regiune din sistemul nervos ce contabilizeaza stresul, dar poate controla si secretia unor hormoni, precum STH-ul din glanda hipofiza. Dimpotriva, lipsa totala a stresului, ca si excesul reduc secretia de hormoni de crestere din hipofiza prin dereglarea temporara a functiei aceluiasi hipotalamus.

2. Natura si frecventa emotiilor

La copil, compartimentul afectiv al creierului este extrem de activ si foarte reactiv. Pentru o comparatie empirica, trebuie doar sa ne reamintim emotiile, bucuriile pe care le traiam cand eram copii in raport cu felul in care reactionam astazi.

Creierul micutului are nevoie de o permanenta stimulare afectiva pentru o crestere normala in inaltime. Aceasta nu inseamna doar mangaiere si bucurii, asa cum se credea pana acum doi ani. Are nevoie de un permanent antrenament al creierului afectiv, care trebuie sa experimenteze cat mai multe tipuri de emotii, pozitive, dar si negative. Astfel, s-a dovedit ca si furia, dezamagirea, frica, tristetea, trebuie experimentate pentru ca micutul sa aiba o crestere normala. Numai atunci cand aceste trairi negative sunt foarte frecvente exista riscul ca hipotalamusul sa determine scaderea secretiei hormonilor de crestere.

Autoblocarea trairilor negative sau interzicerea lor de catre parinti pot avea ca rezultat dezechilibrarea intregii activitati a glandei hipofize, unul dintre efecte fiind o scadere a vitezei de crestere in inaltime. De asemenea, interzicerea unor manifestari ale trairilor afective negative, cum ar fi educatia pentru suprimarea plansului, poate declansa automat secretia in creier a unor hormoni inhibitori ai cresterii.

Factorii comportamentali

Copiii trebuie sa-si dezvolte oricare comportament intr-un anumit grad de libertate, cat mai putin ingradit strict de catre adulti.

1.Comportamentul social

Micutii trebuie lasati sa stabileasca singuri relatii cu cei de varsta lor fara a fi strict monitorizati si fara a sti ca sunt supravegheati. Lipsa unui comportament social liber poate produce o serie de tulburari ale „creierului instinctiv”, ce pot avea drept consecinta scaderea temporara a vitezei secretiei hormonale de STH. Lipsa comunicarii sau impunerea fortata a unor reactii extrem de rigide legate de felul de a vorbi, pronunta sau gesticula pot determina aparitia unor „frane” biologice la nivelul creierului. Uneori, constructia acestor sisteme de franare impune aparitia altor mecanisme de blocare a unor centri din creier, existand riscul stoparii cailor de control nervos al cresterii.

2. Comportamentul agresiv

Agresivitatea este un instinct din cauza caruia, daca nu este descarcat, pot aparea un set de tulburari psihologice. Micutul nu trebuie sa-si reprime agresivitatea, ci doar sa invete modul in care sa se descarce pe cei din jur. Reprimarea sau pedepsirea tendintelor agresive poate inhiba centrii de control nervos ai cresterii.

3. Comportamentul competitiv

Micutul are nevoie de o permanenta stare de competitie pentru a se dezvolta psihic normal. Competitia, perceptia conditiei de concurenta in oricare activitate sau joc determina o semnificativa crestere a eficientei sistemelor hormonale implicate in crestere. Micutii care au foarte rar ocazia de a „se intrece” cu cineva pot ramane mai scunzi, deoarece producerea hormonilor de crestere nu este stimulata de „serotoninele succesului”. Serotoninele succesului, denumite astfel de dr. Benalth V. Loop, sunt hormoni produsi ca urmare a succesului finalizarii unei activitati logice, asa cum se intampla in orice joc si in majoritatea activitatilor sportive. Din acest motiv, jocul si sporturile au o importanta aparte in crestere, nu doar prin efectul activitatii musculare, cardio-respiratorii si de stimulare bruta a creierului. Pe langa acest aspect, stresul ponderat, emotia succesului si descarcarea tensiunii psihice fac din jocul de tip sportiv un excelent medicament pentru o crestere rapida in inaltime.

4. Comportamentul teritorial si posesiv

Desi omul este considerat o specie sociala gregara (de grup), are o nevoie de extrem de mare de a-si manifesta simtul de proprietate. Copilul are nevoie, in primul rand, ca persoanele din jur sa-i respecte spatiul vital de 40-80 cm in jurul corpului. Copiii t expusi frecvent la violarea acestui spatiu de catre straini sau chiar rude ce-si arata afectiunea pot avea probleme de crestere. Acest lucru se datoreaza faptului ca incalcarea acestui spatiu intim declanseaza o serie de tulburari in zone din creier precum sistemul limbic si hipotalamusul. Tulburarile din aceste zone implicate in realizarea instinctelor determina implicit o dezechilibrare in zonele nervoase hipotalamice de control al eliberarii de hormoni de crestere.

5. Contactul cu informatii noi

Efectul pozitiv se obtine exclusiv atunci cand micutul intelege ceea ce afla si isi imbogateste astfel capacitatea de analiza si sinteza a datelor aflate. In acest caz, are loc o maturare mai grabnica a unor structuri nervoase, ceea ce permite o activitate de reactie hormonala rapida, deci si o crestere mai accelerata. Unica problema in acest caz poate fi o maturare sexuala mai rapida, ce implica inceperea timpurie a vietii intime. Nu trebuie sa uitam ca inceperea vietii intime la varsta pubertatii sau chiar mai inainte declanseaza un mecanism bio-hormonal de reducere a vitezei de crestere. Efectul negativ al excesului de contact cu informatii diverse apare atunci cand copilul nu intelege ceea ce afla sau informatia descoperita ii creeaza temeri sau obsesii. De aceea este absolut necesar ca parintii sa incerce sa-i explice copilului pe intelesul sau absolut tot ceea ce vede, aude sau citeste.

Sfaturi pentru parinti: 

1.Ai grija ca micutul sa aiba permanent sentimentul de siguranta, chiar si atunci cand nu esti langa el. Cu toate acestea, el trebuie sa inteleaga ca trebuie sa-si pastreze atentia vie pentru ca uneori nu poti interveni pentru a-l proteja si ar putea suferi pana ce tu vei ajunge la el.

2. Nu-l obliga sa respecte reguli extrem de stricte pana la varstele de 7-8 ani.

3. Evita sa-l cicalesti si sa-l „amendezi” de cate ori greseste.

4. Lasa-l sa se joace atunci cand are chef pana cand oboseste.

5. Nu-i impune niciun model strict de comunicare cu persoanele din jur.

6. Ofera-i cat mai multa afectiune, mangaiere si surprize placute care nu vin doar atunci cand inregistreaza un succes.

7. Asigura-i un loc de joaca numai al lui, de preferat intr-o camera care stie ca este a sa.

8. Nu-l obliga sa nu planga si sa nu tipe atunci cand iesiti pe strada, in vizita, sau cand primesti musafiri.

9. Zambeste-i cat mai frecvent si incurajeaza-l atunci cand participi la un joc ce presupune competitie.

10. Invata-l sa se bucure mai des si incurajeaza-i manifestarile afective pozitive.