Conducerea Senatului a decis astazi, 31 octombrie, in urma unui memoriu semnat de economistul Radu Golban si inaintat senatorilor Dan Voiculescu si Teodor Melescanu, infiintarea unei comisii speciale care sa analizeze situatia unei datorii a Germaniei catre Romania.

Prin acest memoriu se arata ca Germania are o datorie catre Romania in valoare de 19 miliarde de euro, ce dateaza din 1940.

In scrisoarea inaintata senatorului Dan Voiculescu se arata ca Germania datoreaza bani Romaniei in baza unui acord semnat in 1935 intre BNR si Casa de Compensatie Germana din Berlin.

Radu Golban a explicat ca “prin acest acord s-a stabilit ca platile dintre Romania si Germania provenind din schimbul de marfuri si din alte obligatii de stat si particulare sa fie efectuate prin cliring bilateral intre BNR si Casa de compensatie germana din Berlin. Printr-o clauza instituita in anul 1940, BNR a fost obligata sa achite exportatorii din Romania, chiar daca sumele necesare pentru aceasta depaseau varsaminte in lei ale importatorilor”.

Contactat de redactia Ghimpele, doctorul in economie Radu Golban a fost de acord sa puna la dispozitie documentele necesare atestarii descoperirii facute de dansul. Golban a gasit aceste documente in arhivele din Elvetia si Germania, in timp ce isi pregatea teza de doctorat.

Acordul pentru Reglementarea Platilor – 1935

Conform acordului pentru Reglementarea pertilor intre Imperiul German si Regatul Romaniei Monitorul Oficial nr. 29/ 14 iunie 1935, platile urmau sa fie efectuate exclusiv prin Casa de Compensatie germana (in Germania) si BNR (in Romania). La Art. 5 se precizeaza natura bunurilor ce fac obiectul Acordului, respectiv marfuri produse sau prelucrate in mod esential sau fabricate in cele doua tari.

Conform Acordului, “BNR va deschide la Casa de Compensatie germana  urmatoarele conturi:Contul A – desi este deschis in numele BNR, el va fi alimentat de <>, adica de importatorii germani (primul paragraf); totodata se precizeaza ca <> (dar nu se precizeaza daca aceasta operatiune se va efectua limitat sau nelimitat; cu alte cuvinte, BNR trebuie sa plateasca fara a tine cont de necesitatea echilibrarii importurilor cu exporturile); Contul special B – va fi alimentat din contul A ( transferand 20%); Contul special C si Contul special E vor fi alimentate tot din contul A”.

Astfel, importatorii romani ar trebui sa achite sumele datorate cerand marci de la BNR, insa numai in limita in care BNR are disponibil in conturile speciale. In cazul in care importatorii germani nu isi onorau obligatiile de plata, romanii nu mai aveau cu ce plati importurile din Germania. Cu alte cuvinte, “avantaj Germania (primea marfuri din Romania dar nu le achita), dezavantaj Romania (livra marfuri, dar nu incasa contravaloarea si nici nu-si putea plati importurile)”.

Art. 10 – explica rostul crearii contului special CAici Radu Golban precizeaza ca:1. Prioritate au platile aferente cheltuielilor colaterale relatiilor comerciale romano-germane, contravaloarea  efectiva a marfurilor fiind trecuta in ultimul plan.2. Deci, soldul de clearing reprezinta preponderent sau integral contravaloarea marfurilor exportate de Romania catre Germania.

Cu toate ca prin acest Acord, Germania a reglementat pe larg modul in care isi va recupera creantele neachitate la termen (de catre debitorii romani), totusi acest fapt este reglementat sumar pentru importatorii germani care nu achita la termen livarile din Romania.

Tratatul asupra promovarii raporturilor economice intre Reich-ul German si Regatul Romaniei (semnat la 23.3.1939)

In Monitorul Oficial din 2 iunie 1939 apare Tratatul asupra promovarii raporturilor economice intre Regatul Romaniei si Reichul German, unde se prevede intocmirea unui plan economic pe mai multi ani care va mentine ca principiu de baza echilibrarea schimburilor economice reciproce.

“Planul economic, pe de o parte, va tine socoteala de cerintele de import german, iar, pe de alta, de posibilitatile de dezvoltare ale productiunii romane, de necesitatile interne romane si de nevoile schimbului economic al Romaniei cu alte tari”.

Planul vine sa reglementeze schimburile din domeniile agricole, silvice, livrarii de masini si instalatii pentru exploatarile miniere din Romania si infiintarii de societati mixte romano-germane pentru “deschiderea si valorificarea calcopiritei din Dobrogea”. De asemenea, se stipuleaza si infiintarea unei societati mixte romano-germana pentru exploatarea petrolului si executarea unui program de foraj si de prelucrare a titeiului. Planul prevede si livrarea de armament si echipament pentru armata, marina, aviatia romana, dezvoltarea cailor de comunicatie si mijloacelor de transport si constructia de instalatii de utilitate publica.

Tratatul a ramas in vigoare pana la 31 martie 1944, iar daca “Daca nu este denuntat un an inainte de aceasta data, se prelungeste pe timp nedefinit”.

Opinia doctorului in stiinte economice Radu Golban

Asadar, art 5. al Tratatului prevede aplicarea imediata a documentului. In acest context, in Romania s-ar fi infiitat societati germano-romane si s-ar fi asigurat accesul german la sursele romanesti de materii prime.In timp ce guvernul federal a declarat ca datoriile reciproce ar fi fost compensate in mod curent, insa pe de alta parte afirma, in mod incorect, ca ar fi vorba de un extras al soldului conform tratatului din 1944. Acest fapt naste impresia ca acest contract at fi prevazut o compensare la o anumita data, in timp ce, din art 5. al Tratatului rezulta ca actul este in vigoare pe o perioada nedeterminata.

Radu Golban mai arata in documentul “Opinie in urma raspunsului Guvernului Federal din 20.09.2010 referitor la obligatia financiara a Republicii Federale Germania fata de Romania” ca:- “Posibila obligatie fata de Romania nu rezulta din daunele cauzelor vietilor omenesti sau din consecintele conflictelor de razboi, ci mai mult din acordurile interstatale si nu este legata de conditia unei reglementari viitoare, precum in cazul Greciei. Indicatia eronata asupra unei alte solicitari a grupului parlamentar Stanga judeca gresit faptul ca in cazul prezent o posibila obligare a RFG fata de Romania are foarte putin de-a face cu reparatiile.  (…) ramane neinfluentata observarea si clarificarea consecintelor economice a contractelor incheiate pe timp de pace”.

In data de 12.10.2010, cancelarul german Angela Merkel a solicitat, intr-o vizita de lucru in Romania, accelerarea procedurilor de rambursare a bunurilor expropriate in 1944 a germanilor din Romania. De asemenea, Merkel a subliniat actualitatea negocierilor interstatale sub forma nedreptatii din trecut si relevanta legala a acestora in ceea ce priveste rectificarea.