Puterea de a fi si mama si tata deopotriva

 

Se pare ca vremurile pe care le traim au ajuns sa demonetizeze institutia casatoriei, primii care suporta consecintele acestei anomalii fiind tocmai cei care nu au nicio vina – copiii. Parintii se despart, isi refac viata, cum spun ei. Cu ce pret insa? Unul foarte mare, pentru ca distrug suflete nevinovate, distrug increderea celor mici in viitor si in viata, in general. E o mare provocare sa fii parinte singur. Trebuie sa ai curaj sa-ti asumi responsabilitatea de a-ti creste copilul, de a-l inlocui pe cel care lipseste, de fi mama si tata in acelasi timp.

 

Astazi, tot mai multe femei isi asuma responsabilitatea de a-si creste singure copiii. E greu, dar o mama se descurca. Exista insa si tati in aceasta situatie. E drept, nu multi, dar exista si eu cunosc bine un asemenea caz. Un tata care si-a crescut fata singur, pana la 15 ani, cand a avut curajul sa se recasatoreasca. A facut-o tarziu pentru ca a vrut sa se asigure ca fiica lui nu va avea de suferit din cauza unei mame vitrege. Povestea este impresionanta si pot spune cu mana pe inima ca m-a marcat.

 

Cum sa nu te impresioneze atata daruire din partea unui tata caruia i-ar fi fost mult mai simplu sa-si lase copila sa fie crescuta de cea care i-a dat viata. N-am spus mama, am spus cea care i-a dat viata pentru ca femeia in cauza nu merita sa fie ridicata la rangul de mama. E prea dur ce spun? Poate parea asa, dar numai la prima vedere, pentru ca la o analiza mai aprofundata lucrurile se dovedesc cu totul diferite. Cei doi parinti au decis, la un moment dat, ca nu-i mai leaga nimic si nu mai pot convietui in aceeasi casa. Treaba lor, nu sunt importante cauzele, nu are rost sa despicam firul in patru sa vedem cine si unde a gresit. Era la mijloc insa o mogaldeata de numai trei ani.

 

Ea ar fi trebuit sa-i lege, dar Au cazut de acord sa divorteze, dar tatal isi dorea cu toata fiinta lui sa-si creasca fetita. I-a cerut sotiei lui sa i-o lase – se astepta la o lupta grea, se gandea cu groaza ca legea nu-i va da castig de cauza, ca va fi obligat sa traiasca departe de odorul lui, ca nu o va vedea crescand Era tot ce avea mai scump pe lume, era marea realizare a vietii lui de pana atunci. Rezolvarea a venit insa cum nu se poate mai usor, iar cadoul i-a fost oferit chiar de mama copilului, care era dispusa sa faca un targ. Da, am spus un targ – pentru ca targ a fost, si inca unul murdar – renunta la copil daca i se dadea in schimb tot ce ei doi, parintii, agonisisera in toti anii cat fusesera casatoriti – casa, masina, obiecte…

 

Va vine sa credeti ca o mama si-a schimbat copilul pe un pumn de galbeni? Va vine sa credeti ca se poate intampla asa ceva? Ei bine, s-a intamplat! Tatal a ramas cu marea lui bogatie, copilul, si a luat-o de la capat. A dedicat o mare parte din viata fetei lui, a incercat sa fie un parinte bun si, cu toate greselile, pentru ca a facut si greseli, ca orice om, a reusit sa-si creasca odrasla frumos, sa o educe in asa fel incat astazi sa fie o femeie implinita si o mama adevarata.

 

Tatal a fost si tata, dar si mama, si-a purtat fata de mana pana cand a avut curajul, cum spuneam, sa se recasatoreasca, dar si mai tarziu, a fost si este si astazi un parinte bun. Si la cate incercari nu este supus un parinte singur Poate vreti sa stiti ceva si despre mama? Numai mama nu se poate numi cea care si-a vazut copila numai de 4-5 ori in 45 de ani, de cand a vandut-o, care acum asteapta ajutor de la fiica ei, pretinzand ca o iubeste si ca a iubit-o intotdeauna, dar ca viata a fost cruda si i-a luat odrasla de langa ea. Oare poate sa-ti fie mila de o asemenea femeie, poti sa simti ceva pentru ea?

 

Sau, mai mult, oare o poti ierta? Eu cred ca nu, pentru ca nu a fost capabila sa-si duca la bun sfarsit misiunea pe care Dumnezeu i-a dat-o, si anume aceea de a fi MAMA. Fiica ei nu a iertat-o si nu o va ierta niciodata. Tot respectul si iubirea ei se indreapta insa spre cel care a avut puterea de a-i fi mama si tata deopotriva de aceea, acum, pot spune, sarutand mana buna si ocrotitoare care mi-a alinat durerile copilariei si suferintele vietii, Iti multumesc, tata!.