Odata, in acesti trei ani de tacere record, era pe cale sa ridice telefonul si sa-i spuna Sony Music, casa sa de discuri de cand si-a inceput cariera, ca nu avea de gand sa mai inregistreze. Dar era vorba despre Shakira, pentru care nicio provocare nu este prea mare. Schimbata de maternitate si, de asemenea, de anii de vedetism in care se astepta mereu sa faca pasi fermi si surprinzatori, Shakira de astazi l-a gasit pe El Dorado. Asa spune in dedicarea noului sau album familiei sale, care se intituleaza tocmai asa.
Aluzia la mitica comoara indigena este clara si a reiterat-o in timpul primei sale aparitii in fata unui microfon in aceste zile de lansare, a caror ora zero de lansare in public era vineri, 26 mai. Cateva succese anterioare deschisesera drumul albumului. : „La bici”, pe care l-a inregistrat cu Carlos Vives si a castigat deja cateva Latin Grammy; „Santajul”, cel pe care l-a facut cu Maluma; si, bineinteles, „Me enamore”, cel mai recent single, pe care l-a dedicat sotului ei, Gerard Pique.La jumatate de ora de la lansare, mai multe tari au raportat ca El Dorado a fost numarul unu in vanzarile digitale. Si cand s-a lasat noaptea in acea vineri, s-a anuntat ca Shakira va domni din nou in 37 dintre ei. Nimic altceva in Statele Unite se afla in fruntea listei latine si se afla pe locul doi in general.
Sony a raportat ca jumatate de milion de albume fizice au fost lansate in intreaga lume. Cu cincisprezece minute inainte de acel miezul noptii stabilit ca punct de plecare pentru El Dorado , Barranquillera a aparut in fata oaspetilor la o vitrina din Miami. A inceput prin a interpreta o versiune acustica a „Santajului”, intr-un format care a amintit de vechii „deconectati” si a scos in evidenta atmosfera de prietenie complice – departe de parafernalia unui megastar – pe care a vrut sa o transmita.
A povestit imediat povestea emotionanta a „Tons”, una dintre melodiile preferate ale fiului sau, Milan. „A fost prima melodie pe care am facut-o pe acest album, dupa „La bici”, si ultima care a terminat. M-am gandit mult la asta: intai am facut-o in reggae, apoi in pop, apoi in rock. Pana cand intr-o duminica dimineata m-am trezit si am spus: Nu poti merge decat la pian si voce”.
Ea a spus ca cauta un pianist in Barcelona pana si-a amintit ca in fiecare dimineata, cand ducea Milano la scoala, ea si cei doi copii ai sai auzeau melodii venite de la un pian de perete in receptie.
„Sasha, Milan si cu mine am fost fascinati ascultand una dintre cele mai bune interprete de pian. Era Laura, profesoara de muzica din Milano. Asa ca in acea duminica am sunat-o si am rugat-o sa vina la mine acasa (…). In ziua aceea mi-a dat tot ce avea mai bun si iata-o, a venit din Barcelona in seara asta”.
Prezentarea a continuat cu o parada de invitati: Nicky Jam si Prince Royce, alaturi de care a inregistrat „Deja vu” pe un ton de bachata, au fost prezenti pentru a canta alaturi de ea.
Cand Shakira a parasit scena, era deja numarul unu in vanzari in diverse parti ale lumii.
Avea in fata o promovare maraton, in care au participat jurnalisti din intreaga lume care au fost chemati la hotelul Mandarin Oriental din Miami pentru a avea doar cinci sau zece minute din declaratiile lor.
— Ai cochetat cu multe genuri, acum ce vezi in aceste ritmuri?
— Reggaetonul este unul dintre cele mai contagioase ritmuri de acolo. Ma recunosc ca o victima a acelei miscari si, tot acum, un participant, pentru ca, desi muzica mea nu este reggaeton, de la „La Tortura” (pe care am interpretat-o cu Alejandro Sanz) am inceput sa cant cu acel tipar ritmic.
— Versurile tale din trecut aveau mult mai multe fraze si jocuri de cuvinte. Cum vedeti evolutia lor?
— M-am simplificat in multe feluri. Vocea mea este, de asemenea, mai simpla. Nu stiu daca observi, dar inainte a avut o multime de inflexiuni. Nu stiu cum mai am atat de multi fani, pentru ca ascult niste inregistrari de inainte si spun: Uff, ce a fost cu mine? Simplific, decant, ca vinul. Cred ca si muzica mea devine din ce in ce mai minimalista.
-De exemplu…
—O melodie precum „Santajul” este imnul minimalismului in cariera mea: aceleasi acorduri de la inceput pana la sfarsit. Asta era aproape interzis in vocabularul meu muzical. Si apoi foarte putine sunete. E ca un tablou de Miro: rosu, galben, albastru, dintr-o data o pensula de verde si s-a terminat.
—Acesta este unul dintre albumele tale cu mai multe colaborari…
„Nu am planuit-o asa. Au inceput sa apara oaspetii, ca atunci cand ai o petrecere si tot mai multi ajung si sosesc, si deodata nu a mai fost atata mancare pentru toata lumea sau un pat pentru atata lume, dar a inceput petrecerea cea mare. Asa sa intamplat.
— Mai intai a fost Carlos Vives, apoi a venit Maluma si boom: miracol, magie si ce sa faci cu atata magie? Ei bine, doua cantece. Apoi Nicky Jam. Ei bine, lasa-l pe Nicky Jam sa treaca! Si din nou: magie! Si Prince Royce si Magic in „When We Said”. Mi-a placut foarte mult acest proces. Mai este si Black M, rapperul cu care am facut o melodie in franceza pentru acest album. Acest lucru a facut un album atat de eclectic, atat de variat si, de asemenea, cu loc pentru propria mea muzica, pentru cantece precum „Nada”, care poate imi aminteste de cel mai clasic repertoriu al meu, sau piese precum „Coconut Tree”, care se afla si el in aceeasi gama. .
—In ceea ce priveste personalul, au fost trei ani fara inregistrare si ati vorbit despre timpul dedicat maternitatii.
— Cum ma descurc cu asta? Sa vedem: „Nu exista poteca, calea se face mergand”. Acolo ma inventez, supravietuiesc de la o zi la alta si termin la 12:00 noaptea, foarte obosita. Sunt fericita sa fac putin din toate, in rolul meu de mama proaspat lansata si acum in muzica, dorind sa cant publicului meu si sa plec in turneu. O sa vad cum pot face totul in acelasi timp… Jonglez!
