Dezbateri acerbe asupra fildesului au dominat conferinta mondiala pentru comertul international cu specii timp de 30 de ani, de cand prima interdictie internationala a fildesului a fost instituita in 1989. Acest lucru nu este diferit la cea de-a 18-a Conferinta a partilor la Conventia privind comertul cu specii pe cale de disparitie. Wild Fauna and Flora (CITES) se incheie in Elvetia saptamana aceasta.
La CITES, 183 de tari care sunt semnatare ale tratatului decid care dintre cele 36 000 de specii enumerate ar trebui sau nu comercializate. Acest lucru este pentru a ne asigura ca supravietuirea si conservarea lor nu sunt amenintate.
Varietatea experientelor pe care oamenii le au despre elefanti stau la baza dezbaterilor despre daca fildesul ar trebui sau nu sa fie comercializat.
Pe de o parte, tarile care au un numar mare de animale considera adesea elefantii ca o amenintare pentru comunitatile care traiesc in apropierea lor. Acestea sunt animale mari, potential periculoase, care pot afecta mijloacele de trai si viata oamenilor.
Aceasta explica de ce tari precum Botswana, Zimbabwe, Africa de Sud, Zambia si Namibia – care gazduiesc aproximativ 70% elefantii africani – sunt in spatele eforturilor de a obtine un acord CITES privind comertul legal si foarte reglementat cu fildes. Propunerile lor de comert spun ca veniturile ar fi utilizate exclusiv pentru conservarea elefantilor si programe de dezvoltare comunitara.
Perspectiva pro-comert este ca veniturile din turism nu sunt suficiente pentru a finanta conservarea elefantilor si pentru a oferi beneficii adecvate comunitatilor care traiesc cu acestia.
Pe de alta parte, majoritatea celorlalte tari africane se opun cu fermitate oricarei forme de comert legal. Ei sustin interzicerea completa a comertului. Aceste tari sustin ca orice comert legitimeaza achizitionarea de fildes, punandu-si propriile populatii de elefanti in pericol de a creste braconajul. Dar multe dintre aceste tari au putini elefanti, sau chiar deloc.
Acest impas asupra fildesului a creat o tensiune uriasa intre partile interesate de conservare si tarile cu majoritatea elefantilor africani.
De asemenea, a dus la animozitate intre tarile africane si alte grupuri care ar trebui sa lucreze impreuna pentru protectia elefantilor. Zimbabwe, de exemplu, care gazduieste peste 80 000 de elefanti, a indicat ca s-ar putea retrage din CITES. Guvernul sustine ca alte tari continua sa prescrie modul in care Zimbabwe ar trebui sa isi gestioneze propriile animale – o viziune sustinuta de alte natiuni din Africa de Sud.
Dezbaterile vicioase asupra fildesului ocupa o cantitate considerabila de timp si energie la CITES. Aceasta inseamna ca exista mai putin timp pentru a va concentra asupra altor taxoni pe cale critica de disparitie – cum ar fi orhideele – care nu primesc atentia pe care o merita.
Este nevoie urgenta de o noua abordare in care tarile africane cu populatii de elefanti salbatici sa dezvolte solutii viabile intr-o maniera mai putin conflictuala.
Noua abordare
Este important sa construim o cale de avans folosind experientele din rezolvarea cu succes a conflictelor – precum cele din Africa de Sud si Columbia – si tensiunile legate de gestionarea schimbarilor climatice.
In aceste experiente, partile interesate cheie s-au reunit de mai multe ori pe parcursul mai multor ani. Acest lucru le-a permis sa inteleaga mai bine diferentele dintre ele si sa dezvolte solutii viabile intr-o maniera mai putin conflictuala.
Elementul central al abordarii ar fi indepartarea de problema antagonista a fildesului ca punct central al dezbaterii. Discutiile ar trebui sa se concentreze in schimb pe obiectivele convenite. De exemplu, importanta globala a conservarii elefantilor si drepturile, beneficiile si stimulentele pentru custozii elefantilor – comunitatile si tarile in care acestia traiesc.
Concentrarea asupra comunitatilor este esentiala. Este, de asemenea, o pozitie sustinuta de cercetari ample, de exemplu, lucrarea laureatei Nobel Elinor Ostrom a aratat ca oferirea de voce, drepturi si drepturi de proprietate comunitatilor rurale este cheia pentru conservarea durabila a mediului si a vietii salbatice, cum ar fi elefantii.
Un exemplu in acest sens include abordarea Nepalului prin care comunitatile pot obtine venituri de pana la 50% de la vizitatorii parcurilor nationale de renume mondial, cum ar fi Chitwan.
Un alt exemplu este programul de conservare comunala din Namibia, in care comunitatilor li se acorda drepturi asupra vietii salbatice. Aceasta include dreptul de a castiga venituri cu partenerii din turism si prin vanatoare.
Dialog in grup mic
Dialogurile intre partile cheie ar trebui sa fie initiate in curand, astfel incat acestea sa poata avea loc in pregatirea urmatoarei Conferinte a partilor din 2022.
Aceste discutii in grupuri mici pot dezvalui solutii – cum ar fi angajamentul organismelor globale si al ONG-urilor – de a oferi o sursa alternativa de venit la fel de valoroasa pentru a inlocui fildesul. Aceste solutii ar putea fi legate potential de protejarea elefantilor si a habitatelor acestora, cum ar fi savanele si padurile, de degradare sau distrugere si, in acelasi timp, ofera beneficii climatice globale.
Deciziile la Conferintele CITES ale Partilor se iau cu voturi, in sali pline cu mii de oameni si jurnalisti. Acest lucru nu creeaza un mediu bun pentru un dialog mai profund asupra problemelor controversate precum fildesul.
Dar tarile pot propune discutii mai mici si grupuri de lucru. Pe masura ce conferinta CITES intra in ultimele zile in aceasta saptamana, este urgent ca tarile africane cu elefanti, in calitate de custozi supremi, sa preia conducerea in conducerea si preluarea proprietatii asupra acestor procese.
In cele din urma, poate oferi exemplul de abordare a tensiunilor asupra altor specii emblematice – cum ar fi rinocerii – in beneficiul tuturor speciilor incluse pe lista CITES.