Giardioza este o parazitoza intestinala determinata de Giardia intestinalis, parazit cunoscut si ca G. Lamblia (dupa cei doi oameni de stiinta care au descoperit-o si au descris-o in urma cu aproape doua secole: Vilem Dusan Lambl si Alfred Giard). Acest parazit microscopic (7-10μm) determina infestari atat in randul oamenilor, cat si al animalelor – bovine, caini, pisici.

Ciclul de viata al acestui parazit este unul simplu si presupune existenta a doua forme de viata: chistul – forma infectanta si de rezistenta in mediu – si trofozoitul –forma de inmultire prezenta in intestin.

Rezervorul, sau sursa de infestare, este reprezentat de animalele parazitate. Calea de infestare este orala (“fecal-orala”) prin maini murdare, sau prin alimente si ape contaminate cu fecale ce contin chisti de giardia. Apropierea de animale de companie – caini, pisici – al caror ritual de curatare este binecunoscut, face usor de inteles aparitia parazitozelor in randul copiilor cu o igiena aparent buna.

Chisturile ingerate, sub actiunea acidului gastric, se transforma in trofozoiti care se fixeaza de mucoasa intestinala, lezand-o. Prezenta parazitului la nivelul mucoasei intestinale declanseaza un raspuns imun care contribuie la afectarea mucoasei intestinale. Injuriile aduse mucosei intestinale au ca rezultat maldigestia si malabsorbtia. In infestarile masive cu giardia, parazitii in numar mare formeaza un scut intre mucosa si alimentele ingerate, ducand la imposibilitatea contactului dintre alimente si mucoasa intestinala, deci la imposibilitatea absorbtiei (malabsorbtie severa).

In lumenul intestinal, parazitii se inmultesc si se deplaseaza catre colon, unde se inchisteaza, urmand a fi eliminati odata cu materiile fecale, pentru a putea infesta alte gazde.

In tarile dezvoltate prevalenta giardiozei este de pana la 5% in timp ce in tarile sarace, cu conditii socio-economice scazute si conditii de igiena precara, prevalenta poate depasi 70%.

Semnele clinice ale giardiozei sunt, in principal, digestive. La 1-2 saptamani dupa infestare apar scaune apoase, fetide, dureri abdominale, meteorism (gaze) si flatulenta, uneori greata si varsaturi, inapetenta. In afara de acestea pot aparea manifestari alergice – cutanate (urticarie, prurigo), respiratorii (hiperreactivitate bronsica, rinita), oculare, etc sau manifestari neuropsihice – agitatie, iritabilitate, insomnie.

Majoritatea persoanelor prezinta putine simptome la debut sau sunt chiar asimptomatice, iar infestarea se cronicizeaza. Pe termen lung se inregistreaza scadere in greutate sau crestere nesatisfacatoare, in cazul copiilor.

Diagnosticul este usor de stabilit prin evidentierea parazitului in materiile fecale; deoarece eliminarea parazitului se face intermitent, trebuie examinate 3 probe de scaun, in zile diferite. Metodele de detectie a antigenelor de giardia in fecale au o sensibilitate superioara metodei clasice. Endoscopia digestiva superioara cu prelevare de probe din duoden este poate cea mai sigura metoda de evidentiere a parazitului dar si cea mai rar utilizata datorita caracterului ei invaziv.

Tratamentul presupune administrarea de preparate antiparazitare de tipul metronidazol sau albendazol. Datorita reactiilor adverse posibile, in special digestive sau hepatice, nu se recoamnda utilizarea lor profilactica sau in cazul suspiciunii de parazitoza neconfirmata prin testele prezentate anterior.

Eficienta extractelor din plante – usturoi, cimbru, marar, seminte de dovleac, etc – este limitata si, de aceea, astfel de preparate sunt folosite in cazul infestarilor usoare, la varste mici sau la persoane la care medicamentele uzuale sunt contraindicate.