In 2012, K-pop a facut un salt inainte in industria muzicala globala. In vara, Psy a stabilit cateva recorduri fara precedent in topurile muzicale si a castigat celebritate internationala cu megahitul sau „Gangnam Style”. Mai tarziu, cuvantul „K-pop” a fost inclus pe lista de vocabular a dictionarului englez Oxford ca „muzica pop coreeana”.
A trecut un deceniu, iar K-pop-ul nu mai este considerat doar un gen muzical regional care a atras temporar privirile unui public global. Si-a intemeiat ferm radacinile ca gen subcultural major si castiga proeminenta pe scena internationala ca un nou standard pentru industrie. Acest lucru nu este doar in ceea ce priveste valoarea sa artistica, ci si pentru sistemul inconjurator in care sunt pregatiti muzicienii.
K-pop-ul s-a raspandit in intreaga lume inca de la inceputul anilor 2000, incepand cu dominatia sa pe piata muzicala japoneza – care era atunci si este in prezent a doua cea mai mare piata muzicala din lume. Apoi s-a raspandit in tarile din Asia de Est pana la mijlocul anilor 2010.
Unul dintre factorii cheie care definesc muzica K-pop si unul care continua sa arate potentialul de crestere al genului este sensibilitatea acestuia la mediul in schimbare si receptivitatea la noi surse.
„Muzica idol K-pop isi are radacinile in primele melodii „gayo” (un termen coreean pentru muzica populara pe care oamenii o asculta si la care canta). Distinctia sa cheie a fost melodiile unice formate prin imbinarea diferitelor tendinte muzicale globale, cum ar fi pop occidental si J-pop, intr-un sunet original, dar contemporan”, a declarat criticul de muzica pop Jung Min-jae.
Trupa Seo Taiji and Boys, despre care se considera ca a pus bazele industriei muzicale K-pop actuale, a debutat in 1992 cu un sunet complet nou — amestecand genuri de hip-hop, R&B si dance pop.
Dincolo de sunet, industria K-pop a dat dovada de o vigilenta exceptionala in adaptarea si utilizarea progreselor tehnologice pentru a dezvolta un model de afaceri extrem de profitabil.
In 2009, prima incercare de a face tot posibilul sa faca o descoperire pe piata muzicala de masa din SUA a esuat. Dar sub suprafata, K-pop-ul isi extindea deja raza de actiune dincolo de tarile asiatice, in Europa si chiar in parti ale SUA prin internet. O astfel de prietenie cu mass-media este o trasatura innascuta a K-pop-ului care a facut genul global, potrivit criticului de muzica pop Kim Do-heon.
„K-pop s-a adaptat rapid la evolutia tehnologiei digitale si a promovat in mod activ muzica cu o varietate de continut video autoprodus, extinzandu-si astfel baza de fani pe piata globala”, a spus Kim.
Treptat, K-pop-ul a castigat recunoasterea lumii ca propriul gen. Primul concert K-pop din Europa, „SM Town World Tour in Paris” din 2011 al SM Entertainment, a atras aproximativ 14.000 de fani pe parcursul a doua zile de spectacole sold-out. In 2012, Psy a trimis lumea intr-o nebunie „Gangnam Style”, stabilind recorduri neasteptate in topurile si clasamentele muzicale globale.
In ultimul deceniu, K-pop-ul a evoluat si s-a extins sub un alt aspect. Cu trupa de baieti senzationala BTS in frunte, K-pop a depasit zidurile aparent de nedespartit ale industriei muzicale americane de masa. Septetul a facut istorie si a deschis calea pentru colegii muzicieni K-pop din SUA.
Fara indoiala ca K-pop este unul dintre cele mai mari genuri muzicale alternative de pe piata mainstream, iar expertii subliniaza ca urmatorul pas pentru K-pop in globalizarea sa este sa caute sustenabilitatea. Cheia acestui lucru, in mod ironic, este ca K-pop sa-si piarda „coreenitatea”, potrivit criticului Kim.
„K-pop nu este doar un gen muzical, ci intregul sistem de productie in care muzicienii idoli si muzica lor sunt atent planificate si lansate pe piata. Acesta este ceva care poate fi adaptat in orice parte a lumii. Acum este lipsit de sens sa vorbim despre modul in care K-pop-ul ar putea fi folosit ca mijloc de raspandire a culturii coreene si este intr-un stadiu de a discuta despre modul in care genul si sistemul pot fi aplicate la mediile unice ale diferitelor regiuni”, a spus Kim.
In ultimii ani, casele de discuri K-pop au desfasurat din ce in ce mai mult auditii globale, in care cauta cursanti, indiferent de originea lor rasiala si etnica.
Multe case de discuri K-pop, inclusiv SM Entertainment, Hybe si CJ Entertainment, si-au anuntat fiecare planuri de a forma si de a debuta grupuri in SUA in acest an. In timp ce actele multinationale din trecut au continuat sa aiba sediul in Coreea si au folosit coreeana ca limba principala, aceste grupuri vor fi instruite in SUA pentru a debuta ca grup global, potrivit declaratiilor conexe facute de companii.
In timp ce sistemul K-pop este un model de afaceri consacrat in sine, exista inca loc de imbunatatire, cu problema deschiderii sale catre diferite culturi ca inceput.
„Cheia succesului K-pop a fost capacitatea sa de a se amesteca pentru a forma o noua armonie. Cu toate acestea, problemele de apropriere culturala si exclusivitate persista si acum. Asistam deja la influenta K-pop ca o forma de soft power care poate reuni oameni din medii diferite. Pentru a face din K-pop un gen muzical cu adevarat global, trebuie sa accepte si sa inteleaga mai mult alte culturi. Prin urmare, cu cat K-pop-ul coreean devine mai putin, cu atat va avea mai mult succes in a se instala in peisajul global”, a spus Lee Gyu-tag, profesor de studii culturale la Universitatea George Mason din Coreea.
In loc sa-si caute drumul spre varf, asa cum a facut K-pop in cursa pentru globalizare pana acum, puterea K-pop ar putea fi in capacitatea sa unica de a se raspandi si de a se intretes in mediul transnational, potrivit Lee Hye- jin, profesor de literatura si cultura pop din Asia de Est la Universitatea Semyung.
„Este rar … sa prezinti bucurie unui fandom larg intr-o perioada atat de scurta de timp, iar adevarata valoare a K-pop-ului este ca poate oferi o experienta comuna atat de multi oameni din intreaga lume in acelasi timp”, profesorul Lee Hye- spuse jin.
Aceasta este si directia in care trebuie sa se indrepte K-pop pentru a realiza un sistem in care artistii sa poata prospera ca muzicieni, si nu ca simple componente ale industriei.
La inceputul lunii iunie, BTS a anuntat o pauza temporara de la activitatile de grup pentru a se concentra pe viata lor individuala si cariera solo. Facand acest lucru, membrii au vorbit despre oboseala mentala si fizica din sistemul K-pop, care „nu ofera loc pentru cresterea oamenilor si ne obliga constant sa facem muzica”, dupa cum a spus liderul trupei RM.
In timp ce comercialitatea este o esenta a tuturor genurilor muzicale populare, criticul Jung a spus ca este incontestabil ca K-pop-ul devine din ce in ce mai competitiv, mai ales ca grupurile trebuie sa ofere o calitate si o cantitate maxima de spectacole in termenul de sapte ani stabilit legal.
„In zilele noastre, grupurile de idoli scad in jur de doua pana la trei single-uri sau EP-uri pe an, iar acest lucru nu este usor, avand in vedere ca multi muzicieni pop occidentali sau grupuri K-pop consacrate, cum ar fi Blackpink, lanseaza un album la fiecare unul sau doi ani”, Jung. a spus, adaugarea unui astfel de mediu nu permite artistilor sa se maturizeze ca muzicieni.
O astfel de schimbare a tendintei la nivel industrial este ceva la care toate entitatile conexe trebuie sa lucreze impreuna. Dar pe termen lung, criticul Kim a sugerat ca etichetele si sistemele lor de formare trebuie sa se transforme mai intai pentru ca sa existe un progres fundamental. Pentru a face mai mult loc creativitatii artistilor, Kim a spus ca sistemul de antrenament nu ar trebui sa se concentreze doar pe perfectionarea talentelor lor pe scena, ci si pe maturitatea lor ca indivizi.
Membrii BTS, care au continuat sa-si depaseasca limitele nu doar ca muzicieni, ci si ca indivizi influenti cu voci puternice, au creat precedente corecte pentru grupurile viitoare, a adaugat Kim.
„Desi inca au existat limitari, cred ca membrii BTS au aratat un exemplu corect pentru idolii generatiilor mai tinere. Nu s-au oprit sa scrie versuri si sa compuna, ci au devenit artisti care pot raspandi mesaje. K-pop-ul trebuie acum sa transporte astfel de mesaje. Trebuie sa existe o filozofie si, in loc sa injecteze anumite idei in cursanti, companiile trebuie sa dezvolte un sistem in care cursantii isi pot dezvolta propriile perspective ca indivizi.”
