O ţară poate dispărea nu numai prin războaie sau calamităţi naturale, ci pur şi simplu demografic. Românii nu mai fac copii, natalitatea scăzând dramatic în ultimii 20 de ani. E adevărat că preşedinţii post-decembrişti şi ultimele guverne au descurajat naşterea de prunci. Mai mult, guvernele au tăiat alocaţiile pentru copii şi îndemnizaţiile de mame sub pretextul crizei, dar clientelei politice le-a alimentat conturile. Pe de altă parte, nu numai politicienii şi guvernanţii sunt de vină, ci şi familiile de români care preferă să plimbe căţelul în parc decât propriul copil în cărucior. Tot mai multe familii îşi fac o pasiune în a creşte căţei, nu copii naturali.

Descreşterea populaţiei ţării a dus la scăderea consumului şi la dezindustrializare, de fapt la o criză economică. România depopulată e tot mai puţin atractivă faţă de investitorii străini şi autohtoni din lipsa braţelor de muncă şi a consumatorilor. Numai o ţară cu un spor demografic pozitiv ca şi China, Turcia sau Brazilia au creştere economică, pentru că au consumatori şi braţe de muncă.

Ultimele analize ale Academiei Române prevede o prăbuşire demografică în viitorii 80 de ani. Scăderea natalităţii ca urmare a lipsei de încredere a populaţiei în economie şi migraţia forţei de muncă ce nu-şi găseşte loc în ţară va depopula România. Situaţia aparent fără ieşire în care se află România – de peste 20 de ani tratată în media occidentală drept a doua cea mai săracă ţară din UE- aruncă o tuşă groasă asupra perspectivelor. România va avea 15 milioane de locuitori în anul 2050, 12 milioane în 2070 şi 8 milioane în 2100 – într-un scenariu optimist, calcul din care este exclus fenomenul migraţiei, cel vinovat de scăderea cu 2,2 milioane de locuitori în ultimele două decenii. Lipsa unor programe de reindustrializare, de creare de noi locuri de muncă, menite să sporească încrederea populaţiei, se reflectă şi în tabloul economic: România are o economie care se zbate să crească cu 2 – 3% pe an, cu angajaţi al căror salariu mediu este de 350 de euro net (în condiţiile în care media la nivelul statelor UE este undeva în jurul a 1.000 de euro net) şi speranţa de redresare prin investiţii străine (care s-au prăbuşit anul trecut) şi exporturi.

Deci o ţară cu opt milioane de locuitori în 2100 este supusă la dispariţie din punct de vedere etnic şi economic. Pentru a preveni dispariţia României e nevoie ca guvernul să ducă o politiă de creştere a natalităţii prin mărirea alocaţiilor şi îndemnizaţiilor de mame gradual. Cu cât o familie de români naşte prunci mai mulţi să crească şi alocaţiile şi îndemnizaţiile. Alocaţia să se dubleze la al doilea copil şi să se tripleze la al trelea copil născut. Pe de altă parte şi guvernanţii să asigure românilor cu mai mulţi copii programe sau pachete sociale de sprijin financiar şi material. Nu putem sta noi românii cu mâinile în sân şi să privim neputincioşi la sfârşitul demografic al ţării. Familiile de tineri români să facă copii şi să lase deoparte plimbarea căţeilor în parcuri, nopţile pierdute în cluburi sau viziunile materialiste şi egoiste. Pensiile nu ni le vor plăti căţeluşii ori cât de frumoşi sunt şi nici DJ-ii din barurile de noapte. De Ionuţ Ţene – NapocaNews