Venind din directia Austria, unde tocmai parcursesem alte 3 sosele alpine de renume, pentru care platisem nu mai putin de 63,5 euro in total (Grossglockner: 32 euro / masina / zi, Timmelsjoch: 14 euro / masina / doar dus, Otztal: 17,5 euro / masina / zi) si inca una tot in Italia, in Dolomiti (Lago di Misurina – Tre Cime: 22 euro / masina / zi), cand am ajuns pe soseaua ce urca pana in faimosul Passo dello Stelvio, am ramas un pic socati ca e atat de… gratis 🙂

Un pic si mai socata ramasesem insa mai demult, de faptul ca nimeni nu s-a gandit sa numeasca soseaua asta alpina in vreun fel. Majoritatea au si ele o denumire: Transfagarasan, Transalpina, Grossglockner, Otztal etc., dar aceasta a ramas doar cu denumirea rutiera: SS38. Nimic mai plictisitor. Asa ca in scopul acestui articol, o voi denumi eu “soseaua Stelvio”, nu de alta dar nu cred ca vreti sa scriu de fiecare data “soseaua care trece prin Passo dello Stelvio”.

Nu stiu daca va mai amintiti, dar in 2008, soseaua Stelvio a fost proclamata de cei de la Top Gear “cea mai buna sosea din lume”. Pe urma, un an mai tarziu, s-au razgandit, declarand ca Transfagarasanul nostru merita acest titlu. Si mie se pare si normal 🙂 Desigur, s-au limitat sa o caute doar in Europa, dar de ce sa ne legam de detalii neimportante din astea? 🙂 Multa lume a aflat de Romania sau a fost impresionata de peisajul Fagarasului si de acele de par ale soselei si asta nu poate decat sa ne bucure. Dar sa revenim la Stelvio, caci am laudat deja Transfagarasanul intr-un articol dedicat.

Si pentru ca vorba lunga-i saracia omului, o sa va spun pe scurt ce e cel mai si cel mai important sa stiti despre Stelvio si cateva sfaturi pe care vi le pot da in calitate de sofer pe Stelvio 🙂

Cu ce te poti lauda la prieteni dupa ce te intorci de pe Stelvio:

Ca ai trecut prin Passo Stelvio, trecatoarea aflata la cea mai mare altitudine (2758 m) din Italia si Alpii de Est si a doua cea mai inalta trecatoare din Alpi, dupa Col d’Iseran (2770 m) Ca ai condus vitejeste pe fata estica, unde soseaua Stelvio este super ingusta si pe deasupra are nu mai putin de 48 de ace de par, a caror imagine o are intiparita in minte orice impatimit al calatoriilor pe roti. 2 sau 4, dupa caz. Ca ai vazut marmote. Da, ai mai sanse chiar sa le si pozezi, mai ales daca respecti sfaturile de mai jos. Eu una nici macar nu le-am cautat, le-am vazut cum traversau strada fix prin fata noastra. Mare atentie insa! Am vazut si una care n-a avut deloc noroc in acea zi.

Ce (poate ca) nu stiai despre soseaua Stelvio:

Daca Transfagarasanul a fost construit in anii 1970, afla ca soseaua Stelvio a fost construita in ani 1820 (o mie OPT sute!!!) Daca vii dintre est, si vei vedea mai jos de ce vei vrea sa vii dinspre est, la iesirea din localitatea Prato allo Stelvio se afla cel mai bizar muzeu in aer liber pe care l-am vazut eu vreodata. Te sfatuiesc sa te opresti sa-l vizitezi, nu vezi asa ceva pe toate drumurile. Nu va spun mai multe, va arat doar 2 poze.

Pozele pe care poate le-ai vazut pe net sau in carti postale cu acele de par agatate in munte, precum asta:nu le vei putea face in veci doar daca parcurgi soseaua. Asa ceva se poate fotografia doar daca urci mataluta pe jos si te cocoti undeva pe piciorul nordic al Muntelui Ortles (Ortler), incepand din localitatea Trafoi. Nu stiu exact cat trebuie sa urci pentru a face poza perfecta, dar mi-as rezerva cateva ore bune pentru asta.

Ce te sfatuiesc vis-a-vis de soseaua Stelvio:

Cand sa mergi pe Stelvio: dat fiind altitudinea la care ajunge, soseaua Stelvio este deschisa doar vara, intre lunile iunie si septembrie. Desigur, in functie de cata zapada cade in anul respectiv, uneori autoritatile curata drumul mai devreme sau uneori curata primele zapezi mai usoare care cad toamna. Insa e riscant, daca vrei sa iti planifici vacanta din timp. Daca e asa, atunci te sfatuiesc sa mergi in iunie sau septembrie, pentru ca iulie-august este perioada cea mai aglomerata. Si cand spun asta ma refer la faptul ca nu ti se va parea deloc amuzant sa urci cele 48 de ace de par cu alte sute de masini in acelasi timp, iar cele de pe sensul opus te vor deranja cel mai tare. Ah, doar nu-ti imaginai ca benzile sunt delimitate?? Si chiar daca ar fi, in curbe nu incap doua masini in acelasi timp mai niciodata. Chiar si asa, nu te duce sub nicio forma in weekend, ci in timpul saptamanii si incearca sa fii acolo la prima ora, cel mai devreme posibil omeneste pentru tine sau dupa ora 19. Seara e insa un pic mai nefavorabil, pentru ca umbrele iti vor strica o parte din poze. Dar daca nu te deranjeaza asta, atunci ai cele mai mari sanse sa vezi marmote, pentru ca e liniste si pace si ies si ele la o plimbare de seara.

Daca insa vrei sa mergi pe Stelvio spontan, si esti inafara perioadei iunie – septembrie, ia de aici camerele video din Passo dello Stelvio, unde poti vedea exact daca circula masini sau nu, sau daca drumul este acoperit de zapada. Acum de exemplu, poti vedea lejer ca stratul de zapada este consistent chiar.
Alt sfat pe care as vrea sa ti-l dau este ca daca vrei sa afli exact ce inseamna Stelvio, e musai sa vii dinspre est si sa cobori in directia vest, spre Bormio. Doar asa vei putea urca cele 48 de ace de par, si vei simti adrenalina 🙂 Desigur, poti sa le si cobori, dar nu e chiaaar acelasi lucru. Poti sa faci asta doar daca esti fortat de imprejurari. Dar orice ai face, nu le rata, caci ratezi tot farmecul. Nici Transfagarasanul parca nu are niciun farmec daca nu i-ai parcurs si partea din Sibiu, si cea din Arges.

Acestea fiind spuse, nu uita sa te antrenezi un pic pe Transfagarasan inainte de a merge pe Stelvio, nu de alta dar sa ti se opreasca motorul pe rampele alea infernale imi imaginez ca nu poate fi foarte distractiv. Nici pentru tine, si nici pentru cei din spatele tau. De fapt, mai ales pentru ei.