Ce trebuie sa stiti daca vreti sa va luati bilet de tren de la Amsterdam la Groningen? Sa stiti cum se pronunta in olandeza numele celui mai nordic oras olandez…
In olandeza “g” se citeste “h”(un “h” gutural), daca nu are “n” in fata. Deci pronuntia corecta este “Hroningan”, cu cel mai gutural “h” pe care il puteti scoate.
Acestea fiind zise, Groningen este un oras pe care l-am descoperit in fiecare zi timp de 4 luni si nu pot sa spun ca am vazut totul. Primul document care atesta orasul e din 1040, dar s-au descoperit urme de asezari inca din anii 3950 i. Hr… deci avem ce explora si povesti.
E un oras universitar, Rijskuniversiteit (Universitatea Regala) Groningen fiind a doua, cea mai veche universitate din Olanda, dupa cea din Delft. Dateaza din 1614 si a educat prima femeie student, primul astronaut din istorie, un castigator de premiu Nobel si multi alti studenti. Stiam ca e un oras de ciclisti (pentru ca asta e traditia tarii), dar nu stiam ca a fost declarat “World Cycling City”, pentru ca 57% din calatoriile din perimetrul orasului se fac cu bicicleta.
De fapt, primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns in Groningen a fost sa-mi fac rost de o bicicleta. Si apoi mi-am luat o harta si am mers cu noua mea bicicleta in centru. Centrul orasului a fost devastat in al doilea razboi mondial, deoarece batalia a durat mai multe zile, dar atractiile centrului au ramas neatinse: primaria, Martinitoren, Goudkantoor si Martinikerk. Grote Markt (Piata Mare) era locul meu preferat sambata, pentru ca era plina de flori, zarzavaturi si alte produse proaspete pe care le gasesti intr-o piata. Era si plina de lume si atmosfera de sarbatoare era intretinuta de muzica traditionala olandeza de la teatrul de papusi ambulant. Intotdeauna cumparam o specialitate de branza gouda (cu chimen, cu pesto, cu verdeata) si incercam o specialitate de prajituri cu unt.
Martinitoren a fost construit in secolul XV si, pe atunci, cu cei 127 de m, era cea mai inalta cladire din Europa. Panorama din varful turnului, intr-o zi clara, e de neinlocuit.
Casele de oaspeti (gasthuis) sunt o alta curiozitate despre Groningen. Sunt locuri in Groningen, unde o poarta sau un intrand cu aer de secol XIV sau XV te invita la explorat. Daca te incumeti, intri intr-o lume de poveste, pastrata aproape la fel ca atunci cand a fost construita: o gradina foarte bine ingrijita in mijloc, cu case de jur imprejur – pe vremuri, case de oaspeti. Pepergasthuis, numita asa pentru ca e pe strada Pepper, e una dintre cele mai cunoscute. Construita in 1405, in apropiere de biserica Martini, a fost locul in care se odihneau pelerinii veniti sa viziteze moastele unui sfant si orasul. In 1594, complexul a primit o noua intrebuintare, devenind complex de locuinte pentru batrani. Oricat de greu de crezut ar fi, se pastreaza la fel si astazi si te transpune intr-o alta lume. Se pare ca in Groningen s-au pastrat cele mai multe astfel de locuri, peste 30 la numar. Eu am descoperit doar cinci si m-am bucurat ca un copil, de fiecare data.
La cativa km de mers cu bicicleta de centrul orasului se afla Hortus Haren.Gradina botanica din Haren e cea mai mare din Olanda, are plante din toate zonele lumii, are gradini tematice si se intinde pe 20 de hectare. Si… totul a inceput in 1626, cu visul unui farmacist de a avea o gradina cu plante din toate calatoriile lui. Acelasi farmacist, Henricus Munting, a devenit primul profesor de botanica din Olanda, la varsta de 71 de ani. Gradina nu e numai superba, are in spate si povestea unui om impresionant… asa ca pe mine m-a cucerit.
Povestea cu nordul Olandei se va continua cu povestea despre insulele din apropiere de Groningen.
