„Aţi fost violată în ultimul timp de colegi? Variante de răspuns: a) Da .b) Nu.c) Nu ştiu”. Asta e întrebarea tip grilă la care trebuie să răspundă sincer, la ordin, 8.800 de femei din Poliţia română.
Nu râdeţi, ce faci când eşti victima unui viol? Te duci la poliţie. Dar, ce faci când te-a violat chiar poliţia? Ca să rezolve simultan şi dilema asta şi scandalul violului din Balş ministrul de Interne Radu Stroe a aplicat un principiu al Inchiziţiei spaniole, adaptat puţin la golăneala din poliţia română. Cum ar veni, decât să scape un vinovat ( adică să rămână vreo poliţistă violată neanchetată), mai bine sunt condamnaţi zece nevinovaţi, adică sunt condamnate la o anchetă dură zece neviolate. În traducere instituţională asta înseamnă că se trimit echipe mixte de control la toate inspectoratele din ţară ca să verifice relaţiile poliţistelor cu şefii.
Bârfele de birou se vor îndosaria, zvonurile din oraş vor primi număr de ordine. Dar asta nu e totul. Comunicatul oficial spune că „discuţiile”, cum frumos sunt botezate întrebările indiscrete, vor fi purtate cu toate angajatele, indiferent de funcţie. Nu mai contează că acest tip de interogatoriu echivalează cu violarea în serie a intimităţii tuturor celor 8.800 de femei din poliţie Tot ce contează e faptul că ministrul Stroe ia „măsuri”, lumea la ţară vorbeşte de controale mari, frate, deşi efectele practice sunt nule. Parcă şi vezi cu ochii minţii unele „discuţii”. „Doamna Căpşună, tanti Mioara, completează odată formularul! Cum adică eşti femeie serioasă, lucrezi la registratură de pe vremea Miliţiei şi nu vrei să scrii prostii?! Scrie scurt dacă ai fost violată sau nu în 1983, chiar nu ne interesează că a fost soţul detaşat un an la Bumbeşti, ce dacă v-aţi împăcat la Congresul al XIII-lea!
Violul, pardon, ordinul şi chestionarul se execută, nu se discută”. În final, după aceste anchete costisitoare, cu deplasări, detaşări şi diurne, şefii de inspectorate care nu-şi fac planul la violuri printre subordonaţi vor fi sancţionaţi drastic pentru management defectuos. De Marius Nitu – RTV
România a ajuns țara în care simbolurile naționale sunt călcate la propriu în picioare și instrumentele statului de securitate și poliție nu iau nicio măsură protectivă pentru apărarea și aplicarea legii. Dimpotrivă parchetul, poliția și SRI nu știu cum să facă sluj UDMR pentru a acoperi acțiunile extremiștilor maghiari din Harghita și Covasna care ofensează Drapelul Național și simbolurile naționale.
Rădăcinile politice ale acestor acțiuni împotriva autorității statului român sunt adânci, încă din vremea revoluției din decembrie 1989, cu protecția directă și fățișă a fostului președinte Ion Ilici Iliescu și a actualului președinte Traian Băsescu, care mai are numai susținerea minorității maghiare din România și a lui Laszlo Tokes pe care l-a decorat, că dorește dezmembrarea țării. Recentul caz de la Covasna arată evident faptul că înalții funcționari români nu sunt lăsați să restaureze autoritatea statului român în județele Harghita și Covasna, cu complicitatea directă a premierului Victor Ponta și al președintelui Traian Băsescu, care se poartă în acest caz, ca marionetele intereselor directe ale Budapestei lui Victor Orban și ale extremei radicale de dreapta reprezentată de Jobbik. Drapelul Naţional arborat în faţa Prefecturii din Covasna a fost tăiat și scuipat de extremiști maghiari, după cum acuză prefectul judeţului. Poliţia Covasna a deschis deja o anchetă pentru a-i prinde pe cei care au distrus steagul.
Cercetările sunt cu autor necunoscut, însă, prefectul de Covasna arată cu degetul spre preşedintele Consiliului Judeţean, Tamaş Şandor, pe care îl acuză de instigare la violenţă si pe care îl consideră vinovatul moral pentru această agresiune. Drapelul arborat în faţa Prefecturii din Covasna a fost tăiat în două locuri şi scuipat de autori necunoscuţi. Descoperirea a fost făcută de o patrulă a Poliţiei Sfântul Gheorghe. Steagul a fost pus în faţa instituţiei la ordinul prefectului, care a încercat în acest fel să acopere un panou cu inscripția „Pământ Secuiesc”. Prin acest panou, liderii UDMR au declarat că vor să-l înveţe pe Prefect unde trăieşte. Prefectul judeţului Covasna susţine că liderii maghiarimii din Covasna alimenteaza tensiunile dintre români şi maghiari. Drept recompensă că a încercat să restaureze autoritatea statului român în Covasna, prefectul a fost schimbat din funcție. În România, culmea paradoxului, pentru că arborezi Tricolorul pe peretele Prefecturii ești dat afară sau trimis secretar la MAPN, conform mobilității funcționarilor publici.
În SUA, Rusia, Ungaria, Franța sau Germania ai fi recompensat și promovat pentru că aplici legea privind simbolurile naționale. La noi, ca la nimeni, ești trimis la plimbare. Codrin Munteanu a fost trecut din postul de prefect al judeţului Covasna în cel de secretar al Ministerului Apărării. Schimbarea a fost decisă în şedinţa de miercuri a Guvernului. Presa locală a relatat că, după decizia de a acoperi un panou cu Ţinutului Secuiesc din faţa Prefecturii cu steagul naţional al României, cu ocazia Zilei Unirii din 24 ianuarie, Munteanu o să fie schimbat din postul de prefect, pentru a “detensiona” situaţia din Covasna şi a se pune capăt conflictului cu liderii UDMR. E evident că prin această rocadă administrativă România nu e condusă nici de Ponta, nici de Băsescu, ci de UDMR. E logică situația ca și un calcul matematic. Din păcate, pentru români situația “este cam albastră”. Acum înțelegem de ce Victor Ponta s-a rugat cu lacrimi în ochi în seara alegerilor parlamentare de UDMR să devină frate la guvernare, deși nu se știa dacă obținuse 5% din voturi. Vă dați seama că bravele noastre servicii secrete, parchete și poliție nu vor descoperii pe cei care au vandalizat steagul României, ei sunt preocupați ce fac, ce mănâncă, ce scriu sau ce gândesc pentru țară sau cu cine se întâlnesc patrioții români, nu au timp de acțiunile separatiste ale Gărzii Maghiare sau de incitările recente ale lui Tamaș Sandor că vrea să înceapă acțiuni violente în Secuime, ca în Irlanda de Nord. Asta pentru că România nu mai este de mult condusă de politicieni români preocupați de interesul național, ci doar de niște mercenari numiți sau aleși de ambasadele marilor puteri și puși pe căpătuială, ca să implementeze exploatări miniere, gaze de șist sau împrumuturi bancare internaționale. Guvernanții noștri sunt azi ca vechii vameși evrei din Evangheliile celor patru apostoli: numai să adune biruri de pe spinarea propriului popor. De Ionuț Țene – NapocaNews
Un nou studiu genetic sugereaza ca tiganii din Marea Birtanie si din Europa sunt descendentii castei inferioare paria, si au migrat din sub-continentul indian acum 1400 de ani.
Tiganii au crezut de multa vreme ca isi au originile in India, citand cuvinte comune sanskrite si fotografii cu stramosi cu pielea de culoare mai inchisa imbracati in haine de tip sud-asiatic. Un nou studiu efectuat de oameni de stiinta indieni si estonieni, inclusiv Dr. Toomas Kivisild de la Cambridge University, confirma originea in sub-continentul indian precum si stratul social din care au aparut.
Descoperirile au fost bine primite de catre Consiliul Britanic al Tiganilor care a declarat ca studiul va ajuta sa promoveze intelegerea reprezentantilor acestei etnii in Europa. “Suntem prima comunitate de indieni din Marea Britanie”, a declarat purtatorul de cuvant al Consiliului.
Studiul care a fost publicat in revista “Nature” (aceeasi care a deconspirat si plagiatul lui Victor Ponta – n.t.) a examinat cromozomii de tip Y in mostre de ADN pentru a le compara markerii genetici ai tiganilor din Europa cu cei ai catrova mii de locuitori raspanditi in sub-continent.
Oameni de stiinta de la Hyderabad’s Centre for Cellular and Molecular Biology au colaborat cu colegi din Estonia si Elvetia pentru a compara mai mult de 10.000 de esantioane provenind de la membrii a 214 grupuri etnice indiene diferite. Esantioanele au fost comparate cu mostre de cromozom Y Sud Asiatic cunoscut ca “haplogrupui H1a1a-M82″ caruia ii corespund esantioanele recoltate de la tiganii din Europa.
Desi au existat potriviri cu esantioane de barbati de pe intregul sub-continentul indian, cea mai apropiata formula si cea mai mica variatie statistica s-a dovedit cea cu barbatii din India de Nord –Vest.
Atunci cand rezultatele au fost suprapuse peste o harta genetica a Indiei statificata social, pe triburi si caste s-a putut identifica o densitate mai mare a rezultatelor pentru casta indiana “paria – considerata de neatins” – casta celor exclusi din societate – care au suferit grave discriminari de-a lungul timpului fiind cei care faceau lucrurile cele mai murdare ale societatii indiene.
Cercetatorii cred ca descendentii tiganilor europeni de astazi si-au inceput exodul spre vest din provincia indiana Punjab, intre anii 1001 si 1026 in speranta unei promovari a statului lor de casta. Mai tarziu, au fugit din regatele hinduse, in ceea ce astazi se numeste Pakistan si s-au oprit in apropiere de Gilgit. Exodul catre Africa de Nord si Europa sugereaza ca ar putea fi refugiati in urma rapsandirii islamului catre sub-continentul European.
Tiganii din Marea Britanie isi trag originile intr-o prima faza din Egipt dupa cum o arata si denumirea de “gypsy” si de aici mai departe din India originara. Joseph Jones din partea Consiliului Britanic al Tiganilor declara ca fotografii vechi de 100 de ani arata tigani britanici cu trasaturi indiene si acelasi tip de imbracaminte. Acesta declara si ca studiul ajuta comunitatea dovedind originea indiana comuna a tuturor tiganilor din Marea Britanie si din Europa si ca acestia ar trebui sa fie acceptati de mai noile comunitati de indieni aparute in Marea Britanie. “Aici nu mai suntem paria, nu imi pasa daca suntem asociati cu cei de neatins. Traiesc intr-o comunitate unde castele nu exista. Ma simt putin indian. Intotdeauna am avut o afinitate fata de indieni”, a mai declarat acesta.
Primii tigani au fost semnalati in Marea Britanie in jurul anului 1500 si au dobandit o reputatie de mestesugari comercianti si vanzatori de cai. De Dean Nelson, New Delhi, pentru The Telegraph. Traducere şi adaptare FrontPress.ro
Vineri, 30 noiembrie, s-au împlinit 74 de la asasinarea mişelească a “Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, cea mai puternică mişcare revoluţionară de renaştere naţională şi spirituală care a existat vreodată în România. La 39 de ani, în data de 30 noiembrie 1938, în noaptea Sfântului Andrei, acesta murea sugrumat mişeleşte de jandarmi, din ordinul criminal al regelui trădător Carol al II-lea. Chiar şi după moarte, a continuat să insufle teamă în rândul duşmanilor creştinismului şi naţionalismului, devenind un exemplu pentru noi şi noi generaţii de patrioţi români şi europeni.
Scurte repere biografice
Codreanu s-a născut în 13 septembrie 1899 la Huşi, fiind cel mai mare dintre cei şapte fii ai profesorului Ion Zelea Codreanu (în trei rânduri deputat, provenind dintr-o străveche familie de pădurari). Între 1912-1916 a studiat la Liceul Militar de la Mănăstirea “Dealul”.
În 1913, la Liceul Militar, împreună cu tatăl său
În acelaşi an 1916, îşi urmează tatăl pe font. Ulterior, între anii 1916-1919, continuă studiile militare la Şcoala Militară de Infanterie Botoşani. Anume în acea perioadă, a învăţat să iubească tranşeea şi să urască salonul,primind o educaţie militară care l-a marcat în mod benefic, întreaga viaţă. Urmează apoi Facultatea de Drept din Iaşi.
În 1919 aderă la Garda Conştiinţei Naţionale, organizaţie anticomunistă militantă, condusă de muncitorul Constantin Pancu şi promotoare a socialismului naţional-creştin. Dejoacă cu mult curaj, în 1920, două acţiuni comuniste la Regia din Iaşi şi la Atelierele CFR Nicolina. Se opune cu succes deschiderii anului universitar fără serviciu religios. Este ales preşedinte al Societăţii Studenţilor la Drept. La 10 mai 1922, înfiinţează Asociaţia Studenţilor Creştini.
În toamna lui 1922 pleacă sa studieze la Berlin şi Jena, dar se întoarce în iarnă pentru a participa la marile mişcari studenţeşti din decembrie 1922. Punctul principal al revendicărilor tinerilor români îl reprezenta “numerus clausus”, adică limitarea numărului de locuri alocate evreilor în universităţi la procentul pe care aceştia îl aveau în populaţia românească.
Împreună cu profesorul A.C.Cuza, fondează în 1923, Liga Apărării Naţional Creştine (LANC) şi alege svastica drept simbol al noi mişcări, cu 10 ani înainte de venirea la putere în Germania a naţional-socialiştilor conduşi de Adolf Hitler.
Organizează în acelaşi an, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Vernichescu, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, Leonida Bardac şi Tudose Popescu un complot împotriva bancherilor evrei şi a capilor corupţiei din lumea politică românească. Complotul este trădat de clujeanul Vernichescu. Este eliberat şi considerat nevinovat de justiţie.
În 1924 îl împuscă în legitimă apărare pe prefectul de poliţie Manciu din Iaşi, acuzat de abuzuri inimaginabile împotriva elevilor de liceu şi studenţilor naţionalişti. Este achitat un an mai târziu la Turnu Severin.
Întemeiază la 24 iunie 1927, împreuna cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, Legiunea Arhanghelul Mihail.
În 1930 organizează două ample marşuri în Basarabia, cu scopul de a potoli agitaţiile comuniste. Se constituie organizaţia de tineret Garda de Fier, la care aderă nu numai legionari. Este dizolvată de trei ori fără temei între 1931 şi 1933.
Este ales deputat de Neamţ în 1931 iar în 1935 organizează Comerţul Legionar, o formă unică de strângere de fonduri pentru Mişcare şi în acelaşi timp o alternativă paralelă la materialismul capitalist burghez.
Întemeiază deasemenea partidul Totul pentru Ţară, ca expresie politică a Mişcării Legionare.
Este arestat în noaptea de 16-17 aprilie 1938 pentru ultragierea într-o scrisoare publică a lui Nicolae Iorga, catalogat drept un “necinstit sufleteşte” deoarece după ce o perioadă a susţinut avântul tinerilor patrioţi români, istoricul le-a întors spatele pentru a intra în graţiile regelui Carol. Este condamnat la şase luni detenţie. În luna mai i se intentează încă un proces şi este condamnat la zece ani de muncă silnică.
În noaptea de 29-30 Noiembrie 1938 este asasinat de jandarmi împreună cu alţi fruntaşi legionari, Nicadorii şi Decemvirii, în timp de erau transportaţi către Jilava.
Ca urmare a instaurării Statului Naţional Legionar în septembrie 1940, trupul Căpitanului este deshumat şi reîngropat creştineşte la Casa Verde din Bucureşti, sediul central al Mişcării.
Mormântul a fost distrus de regimul comunist şi astăzi nu se cunoaşte care este locul de veci al aceluia care a marcat generaţia interbelică şi nu numai prin exemplul său de sacrificiu, dăruire, trăire ortodoxă, iubire de tot ce e românesc şi dârzenie ieşită din comun.
Declaraţiile plutonierului Sârbu, publicate în ziarul “Buna Vestire”, 9 septembri 1940
“…În zorii zilei (n.n. 29/30 Nov. 1938) am pornit spre Râmnicul Sarat. Ajunşi la închisoare, am fost băgaţi toţi jandarmii într-o celulă, unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au dat instrucţii asupra modului cum avem să executăm pe legionari. Punând în genunchi pe şoferul maşinii, i-a aruncat un ştreang după gât pe la spate, arătând cât de uşor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit apoi unul câte unul afară, în curtea închisorii şi fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu ca acesta era Căpitanul, Corneliu Codreanu.
I-am dus apoi în masini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de bancă la spate, iar picioarele pe partea de jos a băncii din faţa, în aşa fel ca să nu se poată mişca nici într-o parte, nici în alta. Aşa au fost legaţi 10 legionari într-o maşina şi 4 în alta. Eu am fost în prima maşina, în cea cu 10 legionari, în spatele Căpitanului şi fiecare jandarm era asezat în spatele legionarului ce-i fusese încredinţat. În mâini aveam ştreangurile. Am pornit. În maşina mea mai era maiorul Dinulescu, iar în cealaltă maiorul Macoveanu. Era o tăcere de mormânt căci n-aveam voie să vorbim între noi şi nici legionarii între ei.
Ajunşi în dreptul pădurii Tâncăbeşti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul execuţiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingând-o si aprinzând-o de trei ori. Era momentul execuţiei, dar nu ştiu de ce nu am executat nici unul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus la maşina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar. Legionarii erau executaţi.
Căpitanul şi-a întors puţin capul către mine şi mi-a şoptit: “Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor mei!”.
Dar în aceiaşi clipă, mai înainte ca el să fi terminat rugămintea, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara maşinii şi păşind înăuntru cu revolverul în mână a rostit printre dinţi: “Executarea!”. La aceasta, jandarmii au aruncat ştreangurile… A fost un muget şi un horcăit, întrerupt din adâncul fiinţei lor, apoi o linişte de mormânt.
Cu perdelele trase, maşinile şi-au continuat drumul până la Jilava… Când am ajuns, erau orele 7 dimineaţa. Aici ne aşteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt. Col. Ionescu şi alţii. Groapa era făcută. Traşi din maşină, legionarii au fost aşezaţi cu faţa în jos şi împuşcaţi în spate, pentru a se simula astfel împuşcarea pe la spate în timpul evadării de sub escortă. Apoi au fost aruncaţi în groapa comuna…”.
Partidele maghiare şi-au ascuţit discursul autonomist în aşteptarea alegerilor de la începutul lunii decembrie. Astfel, apelurile la federalizare s-au înmulţit, apărând clipuri electorale ale organizaţiilor radicale prin care se afirmă că “România e prea mare” şi prin care se cere făţiş autonomia “ţinutului secuiesc”. Este şi cazul unui spot al Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), care a fost totuşi oprit de la difuzare de către Televiziunea publică, pe motiv că ar încălca prevederile constituţionale.
Potrivit unui comunicat de presă al PPMT, TVR a refuzat difuzarea clipului deoarece coordonatorul emisiunilor de promovare electorală le-ar fi comunicat verbal studiourilor teritoriale ale Televiziunii publice că acest spot încalcă prevederile Constituţiei. În apărarea extremiştilor maghiari a sărit însă Agenţia de Monitorizare a Presei ActiveWatch care a condamnat decizia TVR.
Conţinutul spotului controversat cuprinde următorul mesaj: „Nu am intrat în spaţiul Schengen din cauza corupţiei la nivel înalt. Şi acest lucru nu ne place. Şeful nostru e FMI. Nu ne place. Oare România e prea mare pentru politicieni sau conducătorii sunt prea mici pentru România? Noi avem soluţii. Să ne luăm soarta în propriile mâini. Vrem o Transilvanie europeană, într-o Românie federală! Vrem autonomie. În 9 decembrie, votaţi soluţia transilvană pentru România. Votaţi Partidul Popular Maghiar din Transilvania!”
„Apreciem că invocarea argumentului încălcării ordinii constituţionale pentru a opri clipul electoral este un abuz şi un act de cenzură de natură a afecta sever procesul campaniei electorale. Formulările din clip sunt judecate prin scoatere din contextul campaniei generale a PPMT – informaţii accesibile oricui, inclusiv unui jurnalist cu funcţie de coordonare editorială. Campania vorbeşte explicit despre ‘mijloace paşnice şi democratice până la atingerea obiectivului […] final: autonomia’ (comunicat al PPMT). Constituţia României prevede mijloacele paşnice şi democratice prin care orice articol al legii fundamentale poate fi schimbat. România a trecut în ultimii ani prin câteva campanii şi un referendum în care s-a cerut modificarea Constituţiei. Încălcarea ordinii constituţionale ar însemna acţiuni care să îndemne la nerespectarea Constituţiei nu la modificarea ei pe căi legale. Or, spotul PPMT nu conţine nici un mesaj care să instige la nerespectarea Constituţiei. Totodată, refuzul TVR de a difuza acest spot încalcă legislaţia electorală, prin faptul că cenzurează mesajul unei părţi a minorităţii naţionale maghiare, reprezentate de PPMT”, susţin reprezentanţii Agenţiei de Monitorizare a Presei ActiveWatch.
“Solicităm TVR repunerea urgentă în drepturi a spotului PPMT care pierde zilnic vizibilitate, din cauza unei intervenții nejustificate în procesul electoral firesc. Cerem CNA să intervină asupra TVR pentru a restabili legalitatea și să adopte în acest scop măsurile de care dispune conform legii”, continuă comunicatul organizaţiei conduse Mircea Toma.
Domnitorul Moldovei ar fi primit titlul de ţar, oferit de un sinod pan-ortodox, în calitate de succesor al împăraţilor bizantini din Constantinopolele ocupat de turci.
Un istoric din Botoşani, Gică Manole, care cercetează de câteva zeci de ani documentele legate de domnia lui Ştefan cel Mare, sfânt al Bisericii Ortodoxe Române, a lansat o ipoteză surprinzătoare. Ştefan cel Mare ar fi primit titlul de împărat de la un sinod pan-ortodox, care l-a considerat pe domnitorul moldovean drept cel mai potrivit urmaş al basileilor bizantini, după ce Constantinopolul fusese ocupat de turci, iar Imperiul Otoman lichidase şi minusculul Imperiu din Trapezunt, unul dintre statele succesoare ale Imperiului Bizantin. Istoricul botoşănean a prezentat această ipoteză în presa din Basarabia, acolo unde voievodul moldovean se bucură de un adevărat cult. Mai exact, el a prezentat datele adunate în cadrul unui interviu la postul Vocea Basarabiei. Datele adunate de istoricul din Botoşani pun într-o lumină nouă şi alianţele matrimoniale încheiate de Ştefan cel Mare, precum şi încercările domnitorului moldovean de a instala vasali pe tronul Valahiei, dar şi pe cel al principatului bizantin din sudul Crimeii, cu capitala la Mangop.
O situaţie complicată
Acordarea titlului de ţar sau de împărat lui Ştefan cel Mare trebuie explicată în contextul mentalităţilor medievale. În acea epocă, recunoaşterea internaţională a unui stat din Europa creştină avea şi o semnificaţie religioasă, pentru că cele mai multe state erau monarhii. Iar conducătorii lor erau consideraţi drept unşii lui Dumnezeu, pentru că ceremonia de încoronare includea ritualul ungerii cu mir a monarhului.
Pe plan internaţional, erau două surse de legitimitate din acest punct de vedere. Este vorba de Papa de la Roma şi de Patriarhul Constantinopolului, lideri religioşi care continuă tradiţia apostolică. Ideologia care guverna cele două scaune apostolice din Europa era diferită. În timp papalitatea a proclamat supremaţia Bisericii asupra puterii imperiale, Bizanţul promova cezaro-papismul, adică un fel de simbioză patriarh-împărat. După căderea Constantinopolului, în 1453, când ultimul împărat bizantin, Constantin Dragases, a murit eroic în lupta împotriva turcilor, prerogativele imperiale au fost preluate de o altă dinastie bizantină, care conducea minusculul Imperiu de Trapezunt, format în sudul Mării Negre încă din 1204, când Bizanţul a fost cucerit de cruciaţii apuseni. Însă şi Imperiul din Trapezunt a căzut sub loviturile turcilor, în 1458. Sultanul Mohamed al II-lea Cuceritorul pretindea că este urmaşul împăraţilor romani şi al basileilor bizantini. În consecinţă, şi-a asumat o serie de gesturi simbolice, inclusiv reconstruirea Constantinopolului, dar şi numirea unui nou patriarh al Bisericii Ortodoxe, în persoana lui Ghenadios Scholaris.
Acesta a denunţat, practic, Unirea de la Ferrara – Florenţa dintre Biserica Catolică şi cea Ortodoxă, pe care o apărase împăratul Constantin XII Dragases cu preţul sângelui său. Însă întreaga Creştinătate ortodoxă era într-o dilemă profundă. Mulţi ierarhi se întrebau dacă un patriarh ortodox, numit de un sultan musulman, are legitimitatea de a fi şeful spiritual al creştinilor pravoslavnici. Această dilemă a dus la o soluţie interesantă. Patriarhul numit de Mohamed al II-lea a fost acceptat, însă ierarhii ortodocşi au decis să ofere titlul de ţar, adică de împărat, unui monarh ortodox. Ierarhii Răsăritului s-au întrunit în sinod în anul 1459, adică la un an după căderea Imperiului de Trapezunt, şi i-au oferit titlul de ţar lui Ştefan cel Mare. Gică Manole afirmă că ungerea lui Ştefan cel Mare ca ţar a avut loc în data de 15 august, când creştinii sărbătoresc Adormirea Maicii Domnului. Tot el mai spune că acest titlu, de ţar, a fost purtat şi de urmaşii direcţi ai lui Ştefan cel Mare, până când Ivan cel Groaznic, marele cneaz al Moscovei, care a profitat de decăderea politică a principatului moldovenesc, şi-a însuşit acest titlu. Există mai multe cronici, atât greceşti, cât şi slavone ori otomane, care îi recunosc lui Ştefan cel Mare titlul imperial. Iar ca o consecinţă a acestuia, domnitorii moldoveni şi valahi au preluat rolul de protectori ai Ortodoxiei, inclusiv ai mănăstirilor de la Muntele Athos. Ipoteza enunţată de Gică Manole este sugerată şi de Nicolae Iorga. Există ipoteza potrivit căreia Ştefan cel Mare a fost preferat de ierarhii ortodocşi în locul cnezilor ruşi ai Moscovei pentru că ultimii aveau o relaţie complicată cu Hanatul tătarilor şi exista riscul ca şi conducătorii ruşi să devină robii tătarilor musulmani, pe când Moldova lui Ştefan cel Mare era un stat mai bine consolidat în acea vreme. Un argument interesant care arată că Ştefan cel Mare avea titlul imperial moştenit de la basileii Bizanţului este faptul că ceremonia de sfinţire a Mănăstirii Putna, din 1469, a fost condusă de Ştefan cel Mare, nu de mitropolitul Teoctist al Moldovei. Împăraţii bizantini aveau această prerogativă, în calitate de succesori ai lui Constantin cel Mare, socotit încă din antichitatea târzie, în ideologia imperială, drept asemenea apostolilor.
O politică matrimonială interesantă
Informaţiile adunate de Gică Manole aruncă o nouă lumină şi asupra politicii matrimoniale a lui Ştefan cel Mare. Domnitorul moldovean era căsătorit cu Evdochia din Kiev, care a murit în anul 1463.
Însă următoarele căsătorii ale domnitorului moldovean au fost de rang imperial. Cea de-a doua căsătorie a lui Ştefan cel Mare a avut loc în data de 14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci, o dată cu o mare încărcătură simbolică pentru creştinii răsăriteni, care visau la alungarea musulmanilor din Constantinopole. Astfel, în anul 1472, Ştefan cel Mare s-a căsătorit cu Maria de Mangop. Ea era fiica unuia dintre conducătorii Principatului de Theodoros, prinţul Alexios al II-lea, care era un stat medieval bizantin, constituit în sudul Peninsulei Crimeea, vasal Imperiului din Trapezunt.
Din anul 1362, acest principat era condus de ramura Gavras a dinastiei imperiale bizantine a Paleologilor. Această căsătorie cu o principesă imperială bizantină a legitimat şi mai mult titlul imperial asumat de Ştefan cel Mare. Ca o paranteză, la fel au procedat şi cnezii ruşi, care s-au căsătorit cu principese bizantine, pentru a prelua titlul de ţar. Practic, principatul de Theodoros a fost ultimul colţ de lume unde au domnit descendenţii împăraţilor Bizanţului, însă puterea acestui stat era mult prea slabă pentru a fi considerat drept succesor al Imperiului Roman de Răsărit de odinioară. Principatul era vasal hanatului tătăresc şi plătea tribut hanilor. În epocă, principatul, format pe ruinele fostei theme bizantine Klimata – Kersones, era locuit de bizantini, rămăşiţe ale goţilor, rămăşiţe ale vechilor sarmaţi şi ai armenilor. Cele mai importante porturi erau ocupate de genovezi.
Capitala principatului era la Doros, oraş cunoscut şi sub numele de Mangop. La data căsătoriei lui Ştefan cel Mare cu Maria de Mangop, pe tronul principatului bizantin se afla Isaac al III-lea Paleologul. Acesta a decis, în anul 1471, să devină vasal turcilor. Gestul său a fost resimţit ca o trădare de către Ştefan cel Mare, care se afla în conflict deschis cu Imperiul Otoman. Drept urmare, în anul 1474, Ştefan cel Mare a format o flotă de corăbii, care a plecat din portul Cetatea Albă, împreună cu 300 de ostaşi de elită, conduşi de un alt frate al Mariei de Mangop, Alexandru. El a cucerit cetatea de scaun şi l-a detronat pe fratele său, Isaac al III-lea. Reacţia turcilor a fost una violentă.
În iunie 1474, ei au cucerit portul Caffa, vasal principelui Alexandru de Mangop, iar după şase luni ei au cucerit şi cetatea de scaun a acestuia, Doros. Alexandru a murit ca un erou, pe zidurile cetăţii, iar oştenii moldoveni trimişi de Ştefan cel Mare au fost masacraţi. Astfel a dispărut ultimul bastion bizantin. Maria de Mangop a murit în 1477, de inimă rea, se pare. Ulterior, Ştefan cel Mare s-a căsătorit cu fiica domnitorului Radu cel Frumos al Valahiei, Voichiţa, care era nepoata de frate a lui Vlad Ţepeş şi strănepoata în linie dreaptă a lui Mircea cel Bătrân. Şi această căsătorie pare să fi avut o semnificaţie imperială. Istoricul Petre Panaitescu susţinea, încă din perioada interbelică, faptul că formularea din hrisoavele domneşti date de Mircea cel Bătrân, „Io Mircea voievod”, arată o asumare a unui titlu imperial, de data aceasta moştenit de la Imperiul Româno-Bulgar al Asăneştilor. Mai exact, Io ar fi prescurtarea numelui Ioan al împăratului Ioan Asan al II-lea, iar procedeul folosit pentru transformarea unui nume propriu în titlu imperial ar fi identic cu cel prin care Caesar a devenit titlu imperial, la fel ca şi Augustus. Astfel că, potrivit acestei teorii, şi doamna Voichiţa ar fi fost descendenta directă a unui monarh dintr-o familie împărătească.
Dublă legitimare
Un gest interesant din domnia lui Ştefan cel Mare a fost ceremonia de la Colomeea, prin care el a îngenuncheat în faţa regelui Poloniei, Cazimir. Nicolae Iorga a interpretat acest gest ca un act de umilinţă al domnitorului moldovean, care ar fi vrut să obţină sprijinul polonezilor, o mare putere militară a epocii, împotriva otomanilor. Însă există şi o altă interpretare, oferită de istoricii tineri. Şi anume, faptul că în degringolada care a urmat prăbuşirii Imperiului Bizantin unii monarhi ortodocşi au căutat o dublă legitimare. Iar îngenuncherea lui Ştefan cel Mare nu a fost decât o parte din ritualul prin care regele Poloniei l-a învestit drept cavaler, iar astfel Ştefan cel Mare a fost recunoscut şi integrat şi în feudalitatea apuseană, deopotrivă cu cea răsăriteană. Iar gestul de îngenunchere nu poate fi socotit drept o umilire a domnitorului, ci un act ritual de la care nu putea deroga nimeni.
Partidul “Totul pentru Țară” a obținut admiterea sesizării Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a Legii electorale nr. 35/2008.
Prin sentința din 2.11.2012, Tribunalul București a admis cererea Partidului “Totul pentru Țară” de a trimite Legea 35/2008 a alegerilor parlamentare în analiza Curții Constituționale.
Doi candidați propuși de Partidul “Totul pentru Țară” pentru alegerile parlamentare au contestat vineri la Tribunalul București decizia Biroului Electoral al Circumscripției 42 care le-a respins candidaturile pe motivul nedepunerii garanțiilor de 3600 lei pentru fiecare candidat, prevăzute în Legea 35/2008.
În fața instanței, Florin Dobrescu – președintele executiv al TPT a susținut că prevederea art. 29 alin (5) din legea alegerilor parlamentare contravine Constituției care la art. 37 garantează dreptul de a fi ales al fiecărui cetățean, condiționând acest drept de depunerea unei sume semnificative care nu se returnează decât in conditii foarte greu de îndeplinit.
Dl. Florin Dobrescu a mai arătat că Legea 35/2008 încalcă și prevederile Constituției cuprinse în art. 16 (privind egalitatea în drepturi) și art. 8 (referitor la pluralismul politic ca garant al democrației constituționale).
Deși a respins contestațiile celor doi candidați TPT, Tribunalul București a admis sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, dispunând trimiterea Legii 35/2008 în analiza Curții Constituționale. Președintele executiv al TPT a înaintat recursul la Curtea de Apel București și a declarat că se va lupta cu acest abuz legislativ până la CEDO, apărarea drepturilor cetățeanului făcând parte din îndatoririle de baza ale unui partid politic.
Partidul “Totul pentru Țară” face apel la toate organizațiile politice și civice, precum și la toți cetățenii care își simt încălcate drepturile prin actuala legislație electorală să se alăture demersurilor TPT în vederea amendării clanurilor politice parlamentare care au confiscat sistemul politic din România și pentru instaurarea unui climat de moralitate în viața publică românească.
Reamintim că într-un comunicat anterior, Partidul “Totul pentru Țară” anunțase că refuză să accepte condițiile abuzive ale legii electorale, neparticipând la alegerile generale din 9 decembrie a.c..
Amendamentul 10 privind restituirea tezaurului românesc de către Rusia a fost respins marți în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Amendamentul, elaborat de parlamentarii români Viorel Badea şi Tudor Panţâru, a fost susţinut de 3 trei parlamentari moldoveni, Liliana Palihovici, Valeriu Ghileţchi şi Ana Guţu, scrie NewsIn.
“Restituirea tezaurului românesc poate începe cu transferarea către Banca Naţională a României, a unui lot de lingouri şi monede de aur, de 93,4 tone”, se arată în amendament.
Tezaurul României, evacuat în Rusia în timpul Primului Război Mondial, includea, pe lângă multe obiecte de patromoniu, 91,2 tone de aur, nerecuperate până acum, şi care sunt evaluate în prezent la 3,2 miliarde de euro. Din această cantitate, circa 90% erau monede de aur, iar 10% aur fin, sub formă de lingouri.
Toate acestea au fost transportate în Rusia Ţaristă cu scopul de a le proteja de armata germană, care ocupase o parte însemnată a României.
După Revoluţia bolşevică din Octombrie 1917, puterea sovietică a sechestrat tezaurul și a refuzat restituirea integrală a acestuia. Cea mai mare parte a rămas la Moscova, iar acest fapt rămâne un subiect sensibil în relațiile diplomatice dintre Românie şi Rusia.
“După ce am fost numit Guvernator şi am vizitat Tezaurul, fostul Guvernator a intrat în birou, a încuiat uşa, ceea ce m-a şi speriat puţin, a deschis seiful personal şi a scos un dosar mai învechit. Era dosarul Tezaurului”, a povestit Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, în cadrul Forumului “România Jună”.
“În 1922 s-a întocmit acest dosar cu documentele originale, acordul dintre Guvernul nostru şi cel ţarist. Vreau să vă spun că, din 1922, se predă din mână în mână de la Guvernator la Guvernatorul următor, fiind un jurământ că BNR nu va renunţa niciodată la Tezaur. Să vă aşteptaţi ca, atunci când vi se va preda ştafeta, să primţi şi responsabilităţi”, a spus Mugur Isărescu.
Tezaurul României a fost trimis în Rusia în timpul Primului Război Mondial, cu scopul de a fi adăpostite de armatele Puterilor Centrale, care ocupaseră o parte însemnată a României, şi nu a mai fost niciodată returnat în întregime. El includea tezaurul Băncii Naţionale a României, valori aparţinând unor diverse bănci româneşti private, societăţi comerciale, persoane particulare, colecţii de artă, bijuterii, arhive.
Sâmbătă seara mai mulţi copii de ţigani au agresat în faţa Catedralei Ortodoxe din Mediaş un bătrân care a avut ghinionul “să fie luat la ochi” de aceştia. Omul a fost lovit în cap fără a avea nici o vină cu partea metalică a tubului folosit la confetti. Nimeni nu a intervenit în ajutorul bărbatului. Copii se aflau în zonă pentru a cerşi bani de la naşul unei nunţi care se desfăşura în apropiere.
În primă fază, un puradel aleargă după bătrânul care traversa strada şi îl loveşte mişeleşte, din spate, chiar în cap, după care fuge înapoi spre ceilalţi din grup. Bătrânul poate fi văzut cum se întoarce spre ei, dar apoi pleacă descumpănit. Ţiganii nu se lasă şi doi băieţi aleargă din nou după victima care voia să se îndepărteze, lovindu-l pe bărbat de mai multe ori.
“În timpul unei nunţi, niste pui de (…) că oameni nu pot să-i numesc, au lovit în cap un bătrân cu partea metalica a tubului de la confetiile folosite la nuntă. Partea interesantă este ca nimeni din cei care asistau de pe margine nu a intervenit. Într-un final bătrânelul s-a ales cu capul spart în timp ce ‘plozii’ cereau mai departe bani naşului mare”, a scris pe Facebook persoana care a filmat incidentul.
În realitate cea mai numeroasă minoritate etnică din ţara noastră, ţiganii au ieşit la recensământ doar 619.000, adică 3,2 la sută din populaţia stabilă a României, faţă de 535.000 câți au fost numărați în 2002. Cifra este clar falsă, estimările neoficiale indicând cel puţin 2 sau chiar 3,5 milioane, la care se pot adăuga alte câteva milioane de persoane care provin din familii mixte. Deasemenea în ultimii 10 ani ţiganii au fost singura etnie care a înregistrat o creştere demografică, comparativ cu românii şi restul naţiunilor conlocuitoare.
Szasz Jeno, preşedintele Partidului Civic Maghiar, declară că le-a propus liderilor UDMR, Kelemen Hunor, şi Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT), Toro T. Tibor, fuziunea celor trei formaţiuni politice, într-o nouă organizaţie, denumită “Uniunea Maghiarilor”.
Potrivit Szasz Jeno a spus, joi, într-o conferinţă de presă, că cele trei formaţiuni politice maghiare din România ar trebui să fuzioneze şi să creeze o nouă organizaţie sau un nou partid, care să fie numit eventual “Uniunea Maghiarilor”.
El a afirmat că a lansat această propunere, într-o scrisoare, liderilor UDMR, Kelemen Hunor, şi Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT), Toro T. Tibor.
”Noi, PCM, acum am propus Uniunea Maghiarilor ca o nouă organizaţie juridică, ca să participăm împreună la alegerile parlamentare. Ca să fie ca o naţională, dacă vorbim într-un limbaj sportiv. Să nu trimitem cluburi la alegerile parlamentare, ci o echipă comună, ca şi o naţională, pentru noi toţi, care să ne reprezinte pe toţi. Sperăm că această iniţiativă va avea susţinere şi din partea UDMR şi a PPMT. Am trimis o astfel de scrisoare şi domnului Kelemen Hunor şi domnului Toro T. Tibor”, a spus Szasz Jeno.
Preşedintele PCM a arătat că aceasta este “o ofertă”, care rămâne deschisă, întrucât “se poate discuta şi despre denumire şi simbol”.
”Am putea face noi, cele trei organizaţii existente, un partid care să ne deservească la alegerile parlamentare, în funcţie de proporţiile obţinute la alegerile locale. Aceasta înseamnă că din zece locuri parlamentare, opt trebuie să fie din partea UDMR, iar câte unul din partea PCM ş PPMT. Dacă este adevărat ce a spus UDMR cu ocazia alegerilor locale, că fiecare maghiar contează, atunci chiar că la alegerile parlamentare fiecare maghiar ar trebui să conteze şi, dacă dorim să avem fiecare reprezentanţii noştri în Parlament, aceasta ar fi soluţia cea mai raţională şi mai reală. Un partid de sine stătător, ca să nu ne confruntăm cu schimbarea pragului electoral de la 5% la 8%”, a spus Szasz Jeno.
El a adăugat că, în cadrul noului partid, care nu va avea denumirea de UDMR, “nici simbolul vechi de lalea stilizată”, fiecare dintre formaţiunile politice componente ar urma să funcţioneze ca o platformă politică, cu propria ideologie.