Aceste crize sunt impletite cu rasism si cu intrebari mai largi de opresiune care au un impact atat de brutal asupra vietii oamenilor. Si acum milioane de oameni de pe tot globul se confrunta cu o urgenta sociala, in timp ce guvernele si sefii isi ciocanesc standardele de viata. In acest context, ideile lui Marx ofera o perspectiva asupra functionarii sistemului capitalist – precum si o strategie de schimbare.
Desigur, Marx, nascut in 1818, scria intr-un moment in care lumea arata cu totul diferit. Capitalismul industrial abia se dezvolta in locuri precum Marea Britanie si alte parti din nordul Europei. Dar multe dintre caracteristicile societatii pe care le-a analizat Marx sunt si astazi la noi. Daca ceva, ele sunt mai pronuntate.
Marx este uneori caricaturat ca un barbat batran, cu barba, ascuns in Biblioteca Britanica, scriind teorie abstracta. Dar Marx a fost motivat sa scrie de inegalitatea si brutalitatea pe care le-a vazut in lumea din jurul sau. El a descris capitalismul ca fiind „curgand de sange”. El a putut vedea cum acest nou sistem a creat bogatie imensa, dar si o mare mizerie umana, cu realizarile sale refuzate marii majoritati a oamenilor.
Marx a vrut sa analizeze si sa inteleaga capitalismul ca sistem pentru ca dorea sa scape de el. Dupa cum a spus el, „Filosofii au interpretat lumea doar in diferite moduri. Ideea este insa sa o schimbi.” El a scris Capitalul – probabil cea mai mare si mai cunoscuta lucrare a sa – pentru a intelege mai bine capitalismul „pentru a-i grabi rasturnarea”.
Teoria nu a aparut doar din capul lui Marx. A fost un revolutionar activ si si-a dezvoltat ideile implicandu-se constant si invatand din evenimentele si luptele izbucnite in lumea din jurul sau.
Marx a avut o serie de perspective unice. Dar a acoperit multe in timpul vietii sale – economie, politica, filozofie, istorie si multe altele. In parte, asta se datora faptului ca el vedea societatea ca pe o totalitate. Astfel de subiecte nu sunt separate si neconectate.
Merita sa ne amintim, atunci cand ii studiem ideile, ca teoria marxista nu este ceva ce trebuie invatat prin memorare. Marx a avut o expresie buna. Dar nu este suficient sa-l citesti pe Marx, sa-l inveti pe de rost, sa repeti textual si iata ca esti marxist. In schimb, marxismul este o metoda pe care o folosim pentru a ajuta la intelegerea lumii. Ca atare, s-a dezvoltat inca de pe vremea lui Marx.
Marxismul este un corp de gandire. La acea vreme, Marx a lucrat indeaproape cu colaboratorul sau Frederick Engels. Dar alti revolutionari — precum Vladimir Lenin, Leon Trotki si Rosa Luxemburg — s-au construit pe ideile lui Marx, folosindu-si intelegerea lumii si metoda lui pentru a incerca sa dea sens noilor situatii cu care s-au confruntat.
Punctul de plecare al metodei lui Marx a fost de a privi sub suprafata capitalismului pentru a incerca sa-i intelegem dinamica. Nu este suficient sa descriem cum apare capitalismul. Exista adesea un contrast mare intre modul in care apar lucrurile si realitatea reala.
Foarte crucial, Marx a fost un materialist. Spre deosebire de unii filozofi care cred ca istoria este condusa de idei, Marx a fost clar ca trebuie sa incepi cu realitatea materiala. Oamenii si ideile lor sunt modelate de circumstantele lor reale de viata.
Prin urmare, pentru a intelege orice societate, trebuie sa ne uitam la modul in care sunt produse lucrurile in acea societate, astfel incat oamenii sa poata supravietui. La cel mai elementar nivel, oamenii au nevoie de hrana, adapost si imbracaminte inainte de a putea face orice altceva. Nu putem sa cream muzica sau arta, sa dezvoltam cunostinte stiintifice, sa ne angajam in activitati de petrecere a timpului liber sau orice altceva pana nu ne satisfacem nevoile de baza. Deci, trebuie sa ne uitam la modul in care o societate se organizeaza pentru a produce sau a face acele lucruri.
In acest proces, oamenii au avut intotdeauna o relatie cu natura. Uneori se presupune ca Marx s-a concentrat doar pe economie si a avut putin de spus despre mediu. Dar, impreuna cu Engels, a scris multe despre lumea naturala si a avut o mare perspectiva.
Au fost clari ca, in loc sa stea deasupra naturii „ca un cuceritor”, oamenii fac parte din natura. Actionam asupra lumii naturale pentru a produce lucrurile de care avem nevoie si acest lucru are un impact asupra mediului. Oamenii au facut asta de-a lungul istoriei. Dar Marx si Engels au sustinut ca, spre deosebire de societatile anterioare, capitalismul a perturbat relatia pe care oamenii o aveau cu natura – ceva ce au numit „ruptura metabolica”. Prin urmare, au identificat ca capitalismul este in mod inerent anti-ecologic.
Capacitatea oamenilor de a-si folosi munca pentru a transforma lumea ne deosebeste de animale. In timp ce animalele actioneaza din instinct, oamenii lucreaza in mod constient la mediul lor. Modul in care animalele actioneaza – si supravietuiesc – ramane neschimbat de-a lungul a zeci de mii de ani. In schimb, oamenii actioneaza asupra naturii in mod constient, ceea ce inseamna ca ne construim pe succesele noastre si dezvoltam noi moduri de a produce lucrurile de care avem nevoie. Inseamna ca avem o istorie, in timp ce animalele nu. Marx a numit capacitatea noastra de munca constienta „fiinta noastra de specie”.
Marx a fost, de asemenea, clar ca oamenii sunt fiinte sociale. Niciunul dintre noi nu poate obtine ceea ce ne trebuie pentru a supravietui singur. Trebuie sa cooperam cu alti oameni pentru a produce case, alimente, imbracaminte sau orice altceva in societate. De-a lungul istoriei, oamenii au facut acest lucru intr-o multitudine de moduri – de la vanatori culegatori care lucreaza impreuna pentru a ucide fiare, a aduna hrana si a mentine incendiile pana astazi, unde milioane de acte ale muncii umane sunt legate prin piata. Diferite moduri de a produce ceea ce avem nevoie au dat nastere la societati foarte diferite, cu o gama larga de idei.
Acest lucru este important pentru ca deseori ni se da impresia ca capitalismul este ordinea naturala. Dar, de fapt, este un sistem foarte nou. Important este ca daca societatea a fost organizata diferit in trecut, atunci poate fi din nou diferita in viitor.
Intelegerea schimbarilor istorice a fost foarte importanta pentru Marx. Trecutul nu ne ajuta doar sa intelegem astazi, ci si cum si de ce se intampla schimbarea. El a dezvoltat o abordare cunoscuta sub numele de materialism istoric. Asa cum Marx nu credea ca ideile au condus la schimbarea istorica, nici nu credea ca o fac oameni mari, precum regii sau imparatii.
In How Marxism Works, Chris Harman, scria: „Dezvoltarea de noi tehnici de producere a bogatiei – mijloacele vietii umane – a dat intotdeauna nastere unor noi forme de cooperare intre oameni – unor noi relatii sociale.
„Schimbarile in modul in care oamenii lucreaza impreuna pentru a produce lucrurile care ii hranesc, ii imbraca si ii adapostesc provoaca schimbari in modul in care societatea este organizata si in atitudinea oamenilor din ea. Acesta este secretul schimbarii sociale – si al istoriei.”
Dar nu inseamna ca marxistii cred ca imbunatatirile tehnologiei produc automat o societate mai buna sau ca noile inventii duc automat la schimbari in societate. De-a lungul istoriei, modalitatile de avansare a productiei de alimente, adaposturi si imbracaminte au fost respinse pentru ca s-au ciocnit cu atitudini sau forme de societate care existau deja.
In terminologia marxista — pe masura ce fortele de productie se dezvolta, ele se ciocnesc cu relatiile si ideile sociale preexistente care au crescut pe baza vechilor forte de productie. Deci, pentru Marx, istoria este o istorie a luptei de clasa care a implicat oamenii obisnuiti ca agenti ai schimbarii. Fie oamenii identificati cu noile forte de productie castiga aceasta ciocnire, fie cei identificati cu vechiul sistem. Inseamna ca societatea nu merge automat inainte, ci poate merge si inapoi.
Una dintre ideile centrale ale lui Marx este ca criza economica este intrinseca capitalismului. Acest lucru este in contrast cu majoritatea economistilor mainstream care inteleg criza ca o aberatie sau o problema cauzata de factori externi. Prin urmare, concluzia lor este ca criza poate fi corectata din sistem.
In schimb, Marx a sustinut ca criza provine din sistemul insusi. El a identificat o contradictie in inima capitalismului. Aceeasi dinamica care conduce sistemul inainte, il face, de asemenea, extrem de predispus la criza si distructiv.
Capitalismul este un sistem complet haotic si neplanificat. Concurenta neobosita pentru profit este in centrul sistemului. Nu numai ca motivul de profit denatureaza toate aspectele vietii – de la sanatate si educatie, pana la locuinte si mediu – natura procesului competitiv duce, de asemenea, la criza.
Prin urmare, istoria actuala a capitalismului, departe de a fi o linie neintrerupta de dezvoltare care ne duce mereu inainte, a fost una de boom si declin. Perioadele de expansiune rapida a productiei au fost intercalate cu prabusiri bruste in care sectiuni intregi ale economiei se opresc.
Pentru a intelege de ce criza este incorporata in capitalism, Marx a analizat intregul sistem. El a identificat doua diviziuni cheie in societatea capitalista. Pe de o parte, exista diferenta centrala intre sefi si muncitori – sau, asa cum i-a numit el, burghezie si proletariat. Dar exista si o divizare intre capitalistii rivali.
Prima si cea mai fundamentala diviziune este intre sefi si muncitori. Aici Marx vorbeste despre clasa si despre capitalismul ca societate de clasa. El a inteles clasa foarte specific. Nu este ceva definit daca mergi la opera sau la carciuma, dupa felul in care vorbesti sau ce mananci – desi clasa modeleaza aceste lucruri. Nici nu poate fi inteles prin clasificarea oamenilor in functie de ocupatia lor, asa cum incearca sa faca multe diagrame.
Clasa este o relatie sociala obiectiva. Depinde de relatia dvs. cu mijloacele de productie. Prin productie, Marx a inteles lucrurile necesare pentru a produce lucrurile de care avem nevoie pentru a supravietui ca oameni – hrana, adapost si imbracaminte la cel mai elementar nivel. Pamantul, materiile prime, mineralele, uneltele, masinile si tehnologia sunt toate necesare pentru ca productia sa aiba loc in orice societate.
Ceea ce a identificat Marx este ca toate aceste lucruri sunt detinute si controlate de o mica minoritate de oameni. El a numit acest grup burghezia, dar astazi este mai probabil sa-l numim clasa capitalista sau conducatoare.
Pe de alta parte, marea majoritate a oamenilor nu detin niciunul dintre aceste lucruri. Ei nu au cum sa-si castige existenta decat daca isi vand „forta de munca” – capacitatea de a munci – unuia sau altuia dintre capitalisti.
Marx a subliniat ca muncitorii sub capitalism sunt „liberi” in doua sensuri ale cuvantului. Ei sunt liberi sa lucreze pentru unul sau altul dintre capitalisti, prin aceea ca putem alege intr-o oarecare masura pentru cine lucram. Dar, intrucat muncitorii sunt „liberi” de orice acces la mijloacele de productie, ei sunt fortati sa-si vanda munca. Ei trebuie sa lucreze pentru o companie sau alta, altfel sunt „liberi” sa moara de foame.
Acum, desigur, tipurile de locuri de munca pe care oamenii arata astazi foarte diferit in Marea Britanie decat pe vremea lui Marx, dar aceasta diviziune fundamentala ramane inca. Si clasa ta depinde de ce parte a ei te afli. Detineti sau controlati mijloacele de productie sau trebuie sa va vindeti capacitatea de a lucra pentru un salariu? Daca va vindeti forta de munca, atunci sunteti din clasa muncitoare – indiferent daca sunteti lucrator postal, sofer de tren sau autobuz, portar de spital, lucrator auto, sofer de livrare, lucrator la call center, lucrator la locuinte, profesor, asistent medical sau docker.
In centrul acestei relatii se afla exploatarea muncitorilor de catre capitalisti. Aceasta este o alta perspectiva marxista foarte importanta. Exploatarea nu este o anomalie in capitalism sau ceva care se intampla doar in atelierele de lucru. In schimb, este in centrul sistemului. Este procesul prin care se obtin profituri.
Profitul este esential pentru capitalism. Majoritatea economistilor nu pun la indoiala notiunea de profit. De obicei, este justificat ca o recompensa pentru capitalist, sau ca o rentabilitate legitima pentru ca acestia sunt inteligenti, inovatori sau chiar doar pentru a investi in primul rand.
Dar Marx a fost clar ca toate profiturile provin de la muncitori. El a dezvoltat ceea ce el a numit teoria valorii muncii pentru a intelege acest lucru. Esential in acest sens este intelegerea faptului ca lucratorii creeaza valoare. Cand lucratorii merg la munca, valoarea reala pe care o creeaza este mult mai mare decat cea pe care o primesc inapoi in salariu. Aceasta diferenta intre ceea ce sunt platiti si valoarea pe care o creeaza atunci cand lucreaza este sursa de profit. Marx a numit aceasta „plusvaloare” – sursa profitului.
De exemplu, daca luam un muncitor in productia de masini, este foarte clar cand capitalistul vinde acele masini, ei primesc inapoi mult mai mult decat i-au platit muncitorului. Muncitorul a fost platit mai putin decat valoarea masinilor pe care le-a facut prin munca sa.
La suprafata, poate parea ca a avut loc un schimb egal intre capitalist si muncitor. Exista chiar si un slogan „o zi echitabila de munca pentru o zi echitabila de salariu”. Dar, in realitate, nu este niciodata corect. Muncitorul a fost exploatat. Au fost platiti mai putin decat valoarea pe care au creat-o in timp ce erau la locul de munca. Deci, exploatarea este in centrul capitalismului.
Sefii incearca in mod constant sa stoarce mai mult plus valoare din muncitori, facandu-i pe oameni sa munceasca mai mult si mai mult la o intensitate mai mare pentru un salariu mai mic. Capitalistii fac asta nu doar pentru ca sunt urati, desi sunt adesea, ci pentru ca sunt obligati sa faca acest lucru de logica sistemului.
Aceasta ne duce la a doua diviziune a capitalismului pe care Marx a identificat-o – intre capitalistii insisi. Desi capitalistii sunt uniti ca o clasa impotriva muncitorilor, toti sunt in competitie intre ei.
Acest lucru se datoreaza faptului ca organizarea productiei in capitalism este realizata de firme rivale separate. Acestea pot fi orice, de la o companie mica la o corporatie majora, de la o institutie financiara la o multinationala. In mod esential, toti sunt in competitie unul cu celalalt pentru a obtine profituri. Cu cat obtin mai mult profit, cu atat sunt mai capabili sa depaseasca rivalii lor prin investitii in tehnologii si utilaje noi si mai avansate.
Bineinteles, unii dintre profiturile pe care capitalistii le obtin sunt folosite pentru a se imbogati. Bill Gates, Jeff Bezos si restul au un stil de viata foarte luxos, cu conacele si iahturile lor. Dar daca pentru asta si-ar fi dorit profit, atunci ar exista o limita pentru cat de mult profit au nevoie.
In schimb, au nevoie din ce in ce mai mult de profit pentru a reintra in productie. Pentru a ramane inaintea rivalilor, fiecare firma doreste sa-si maximizeze profiturile. Acestea pot fi apoi folosite pentru a reinvesti in utilaje, tehnologie sau echipamente mai productive. Acest lucru le permite sa produca mai eficient, sa reduca preturile si sa subcoteze rivalii lor.
Marx a numit acest proces acumulare competitiva – si l-a identificat drept forta motrice a capitalismului. Companiile nu au de ales decat sa concureze pentru profituri pe care sa le reinvesteasca pentru a ramane inaintea rivalilor lor. Si nu exista nicio limita sau sfarsit in acest sens – procesul de concurenta este necrutator.
Acesta este punctul de plecare pentru a intelege de ce capitalismul intra in criza. Este un sistem complet neplanificat si haotic, fara coordonare generala. Intregul proces de productie provine dintr-o lupta necrutatoare pentru profit, mai degraba decat dintr-o decizie rationala cu privire la ceea ce este nevoie de oamenii din societate.
Acest proces poate duce la boom-uri. Daca o firma vede ca vor fi realizate profituri pe o anumita piata, se va grabi sa profite de el si sa se mute in acel sector. Ei isi extind productia cat mai repede posibil pentru a castiga cat mai multa cota de piata. Ei investesc in instalatii noi, utilaje si muncitori. Are un efect dobanditor, creand cerere pentru produsele din alte industrii.
Dar problema este ca natura neplanificata a capitalismului si competitia dintre fiecare firma inseamna ca nu exista coordonare. Fiecare firma individuala care se grabeste in sectorul profitabil planuieste sa preia intreaga piata. Dar toate celelalte firme cauta sa faca acest lucru.
Deci, in acest fel, exista supraproductie. Se produce prea mult si nu mai poate fi vandut cu profit. In acelasi timp, in goana dupa profit, livrarile existente de materii prime, componente, forta de munca calificata si finantare pot fi epuizate. Penuria incep sa afecteze firmele, iar preturile si costurile cresc. Singurul mod in care o firma se poate proteja este sa reduca productia, sa concedieze muncitori, sa inchida fabrici si fabrici si, astfel, sa distruga piata pentru bunurile altor firme.
Identificarea boom-urilor si scaderilor nu era exclusiv pentru Marx. Economistii vorbesc adesea despre „ciclul de afaceri”. Ceea ce a identificat Marx a fost o tendinta pe termen mai lung de-a lungul mai multor cicluri pentru ca scaderile sa devina din ce in ce mai profunde si mai lungi, iar boom-urile sa devina mai putin adanci si mai scurte. Exista un impuls spre agravarea si criza mai profunda, datorita proceselor pe termen lung din cadrul sistemului capitalist.
Esential pentru intelegerea explicatiei lui Marx despre criza este ceea ce el a numit legea tendintei de scadere a ratei profitului. El credea ca aceasta este „cea mai importanta lege a economiei politice moderne”.
Acest lucru apare din cauza contradictiei din inima sistemului. Pe termen scurt, are sens ca fiecare capitalist sa-si reinvesteasca constant profiturile in tehnici mai productive. Le ofera un avantaj pe termen scurt. Dar, pe termen lung, de fapt, submineaza rata profitului, ceea ce duce la probleme pentru intregul sistem.
Ceea ce conteaza pentru fiecare capitalist nu este valoarea absoluta a profitului pe care il primeste, ci modul in care aceasta suma de profit se compara cu investitia lor initiala. Aceasta se numeste rata profitului.
Capitalistii investesc in angajarea muncitorilor si investesc in masini, instalatii si tehnologie. Dar numai muncitorii sunt cei care creeaza valoare noua. Deci, pe masura ce un capitalist investeste in tehnologie care economiseste forta de munca, ei isi pot subcota rivalii si pot obtine cantitati mari de profit. Dar inseamna ca capitalistii investesc o proportie mai mare in masini, instalatii si tehnologie decat in angajarea fortei de munca – sursa valorii. Inseamna ca pe termen lung rata profitului scade.
Marx a fost clar ca rata profitului nu scade ca o piatra. Intr-adevar, exista influente compensatorii. In special, strangerea lucratorilor si cresterea ratei de exploatare pot permite sistemului sa restabileasca ratele profitului pentru un timp. Distrugerea companiilor neprofitabile – de exemplu, prin falimentele intr-o criza – poate, de asemenea, restabili profitabilitatea.
Cu toate acestea, natura productiei in capitalism inseamna ca criza economica este incorporata si ca scaderile devin mai profunde in timp. Procesul de acumulare competitiva are si alte consecinte care agraveaza si impactul crizei.
Pe masura ce capitalismul imbatraneste, se schimba. Numarul de firme concurente tinde sa fie mai mic, iar unitatile de capital tind sa devina mai mari. Pe vremea lui Marx, o firma ar functiona ca un singur capitalist care conducea o fabrica de textile in Manchester. Acum avem multinationale gigantice si o mana de firme foarte mari au ajuns sa domine industrii intregi. Acesta nu este un accident.
Companiile au crescut partial ca urmare a noilor investitii care se fac prin procesul de concurenta, dar au crescut si prin fuziuni si preluari. Marx a numit asta concentrarea si centralizarea capitalului. Amploarea companiilor de astazi inseamna ca, daca ar fi falimentat, ar avea un impact devastator si mai mare asupra economiei.
Procesul concurentei a dus, de asemenea, la extinderea capitalismului pe tot globul, pe masura ce capitalistii cauta materii prime si noi piete. Natura competitiei inseamna ca razboiul este incorporat in capitalism. Lenin a numit imperialismul „cel mai inalt stadiu al capitalismului”. Acum avem un sistem de state concurente care se lupta pentru dominatie. Nu numai ca cauta sa asigure noi piete pentru companiile „lor” cu legaturi cu un anumit stat national, ci si sa preia controlul asupra unor zone ale globului pentru a-si tine rivalii departe.
Concluzia centrala pentru Marx a fost ca, daca criza este incorporata in sistem, atunci aceasta nu poate fi reformata. In schimb, trebuie sa scapam cu totul de capitalism si sa privim la schimbarea revolutionara.
Acest lucru ne aduce la ideea cea mai unica si originala a lui Marx – autoemanciparea clasei muncitoare. In timp ce Marx a identificat ca muncitorii sunt clasa cea mai exploatata, el nu i-a vazut ca fiind doar victime ale sistemului. In schimb, a identificat ca au o putere potentiala si speciala.
Marx le-a vazut ca forta care ar putea dobori sistemul si asa a numit clasa muncitoare „groparii capitalismului”. Cand Marx scria, alti oameni erau si ei ingroziti de conditiile teribile in care traiau si lucrau muncitorii. Cu toate acestea, pentru majoritatea dintre ei, solutia a fost sa faca apel la capitalisti sa fie mai draguti cu lucratorii lor sau sa intervina pentru a-i ajuta pe muncitori prin activitati caritabile. eforturi.
Marx avea o viziune diferita. Cand a vorbit despre nevoia de „autoemancipare” a lucratorilor, a vrut sa spuna ca lucratorii ar putea aduce schimbari prin propriile lor actiuni, nu doar asteptand ca o persoana bine intentionata sa intervina in numele lor.
Desi clasa conducatoare detine toate locurile de munca, resursele, bogatia si ia decizii cu privire la societate, lucratorii sunt cei care fac de fapt toata munca. Sunt muncitorii care construiesc case, cultiva culturi, fac hrana, conduc trenuri, fac haine, invata copiii, curata birourile, livreaza posta, lucreaza in centrale electrice, ingrijesc oamenii la sanatate si toate celelalte locuri de munca necesare in societate. Chiar daca o anumita slujba nu pare de folos societatii, este totusi cruciala pentru capitalist, deoarece face profit.
Inseamna ca daca muncitorii inceteaza sa lucreze nu se intampla nimic. Iar profiturile — profiturile care conduc sistemul — nu sunt realizate. Am vazut asta foarte clar in ultimele saptamani cand lucratorii feroviari si altii au intrat in greva. Doar 40.000 de lucratori feroviari au reusit sa blocheze intreaga retea de trenuri din Marea Britanie.
Aceasta este puterea speciala si unica pe care o au muncitorii atunci cand actioneaza colectiv. Muncitorii creeaza toata bogatia si sunt concentrati impreuna la locurile de munca cu o experienta comuna de exploatare. Aceasta inseamna ca au puterea potentiala nu numai de a castiga schimbari in interiorul capitalismului, ci in cele din urma de a rasturna si de a transforma complet societatea prin propria lor lupta colectiva.
Prin urmare, autoemanciparea se afla chiar in centrul marxismului. Si din asta decurge altceva despre care Marx era foarte clar – nevoia de revolutie. Prin revolutie, Marx nu a inteles o lovitura de stat sau o actiune a unei mici minoritati de oameni. In schimb, el a inteles revolutia ca un eveniment de masa – care se desfasoara de-a lungul lunilor, poate chiar ani de zile, atragand milioane de oameni care aveau sa faca parte din transformarea completa a societatii.
Marx nu a stabilit un plan pentru cum ar arata o viitoare societate socialista. Intregul concept de autoemancipare a clasei muncitoare inseamna ca orice noua societate ar fi creata de acele milioane de oameni insisi, in afara procesului de revolutie. Socialismul nu este ceva ce trebuie impus de sus dupa un plan.
Dar Marx a fost clar cu privire la unele trasaturi cheie ale socialismului. Societatea de clasa ar fi abolita. Toate mijloacele de productie de la pamant pana la locurile de munca, resursele si tehnologia ar fi detinute si controlate de toata lumea in mod colectiv. Si ar exista mai multa democratie — o democratie reala si mai profunda in care toata lumea ar putea participa la deciziile despre ceea ce se produce in societate si cum functioneaza. Iar acele decizii cu privire la ceea ce se produce nu s-ar mai baza pe ceea ce este profitabil. In schimb, ele s-ar baza pe ceea ce este nevoie de oamenii din societatea respectiva.
Aceasta inseamna ca socialismul nu a fost cu siguranta ceea ce s-a intamplat in Rusia stalinista sau in Europa de Est dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Acestea au fost societati de clasa brutale caracterizate de inegalitati, exploatare si represiune – dintre care niciuna nu are nimic de-a face cu socialismul. Nici socialismul nu este reprezentat astazi de tari precum Cuba, Venezuela sau China. Toate sunt societati de clasa care nu au rupt capitalismul.
Iar socialismul nu se limiteaza la alegerea unui partid diferit in guvern sau la adoptarea unei noi legi in Parlament. Desigur, orice lege noua care sa scurteze saptamana de lucru, sa mareasca salariul minim sau sa renationalizeze companiile energetice ar fi foarte binevenita. Socialistii sustin astfel de lucruri. Dar, desi o astfel de legislatie ar putea supara unii conservatori sau sefi, ei nu ar face din Marea Britanie o tara socialista.
Socialismul inseamna transformarea completa a societatii. Este vorba de a scapa complet de capitalism. Si este vorba despre o viziune a unei lumi fara saracie, rasism, opresiune sau razboi. Socialismul este despre oamenii obisnuiti care conduc societatea direct. Este vorba despre cei care fac toata munca din lume – marea majoritate a oamenilor – au de fapt un cuvant de spus in modul in care este organizata societatea. Asta inseamna a scapa de diviziunea de clasa si de scopul profitului.
Marx a inteles ca singura modalitate de a realiza acest lucru este prin revolutie. Dupa cum am vazut, capitalismul nu poate fi reformat, deoarece criza este incorporata in sistem si pentru ca cei din varful societatii nu isi vor renunta la bogatia, puterea si privilegiile lor fara lupta. Trebuie sa fie fortati sa faca asta. Ceea ce ne aduce la un alt motiv pentru care Marx a considerat revolutia atat de necesara – este necesara rasturnarea statului.
Statul este uneori prezentat ca un fel de entitate neutra, aproape stand deasupra societatii. Dar Marx a fost clar ca statul ia nastere din ireconciliabilitatea diferitelor interese de clasa. De fapt, statul este un stat capitalist. Au nevoie de ea pentru a ramane in pozitia lor de putere. La urma urmei, ei sunt o mica minoritate care traieste din munca tuturor celorlalti. Asa ca au creat legile, institutiile, armata si politia – toate pe care Lenin le-a numit „corpuri speciale de oameni inarmati” – pentru a le impune guvernarea.
Vedem zilnic violenta statului si a acestor „organisme speciale” – de la moartea oamenilor de culoare in mainile politiei pana la forta folosita impotriva protestatarilor. Clasa conducatoare foloseste statul pentru a proteja proprietatea privata si stapanirea lor si impotriva lucratorilor atunci cand intra in greva.
Prin urmare, este un instrument al clasei conducatoare. Nu putem sa-l preluam si sa-l folosim. In schimb, trebuie zdrobit, scapat de el. Prin aceasta, Marx nu inseamna ca cativa dintre noi coboara si spargem cateva ferestre in sectia noastra locala de politie, ci actiune colectiva de masa care poate de fapt sa dezmembram statul, legile, institutiile si „corpurile speciale ale oamenilor inarmati”. Acest act de insurectie pentru a scapa de statul capitalist actual este, asa cum a spus Lenin, „actul de incununare al unei revolutii de masa”.
Dar exista si un alt motiv pentru care Marx a considerat revolutia necesara. Este necesar pentru a scapa de ceea ce el a numit „noiul veacurilor”. Capitalismul provoaca in mod deliberat idei dezbinatoare – rasism, sexism, homofobie, transfobie si multe altele. Aceste idei nu au existat intotdeauna. De exemplu, opresiunea femeilor este inradacinata in societatea de clasa si ia o forma speciala in capitalism, cu nevoia de familie. Ideologia rasista a fost creata in mod deliberat pentru a justifica sclavia pe masura ce capitalismul ia fiinta.
Marx a luat opresiunea foarte in serios. El nu este doar despre economie. El s-a opus in mod clar rasismului anti-irlandez predominant in vremea lui si a fost ferm impotriva sclaviei.
Dar a inteles si modul in care oamenii sunt modelati de sistemul capitalismului si asta inseamna ca uneori oamenii din clasa muncitoare pot ajunge sa accepte unele sau toate aceste idei dezbinatoare. Acestea ar trebui argumentate. Dar Marx a vazut, de asemenea, cum lupta colectiva de masa poate submina aceste idei la o scara mult mai mare, pe masura ce oamenii vad cine sunt aliatii lor si cine este dusmanul lor.
De asemenea, este adevarat ca majoritatea oamenilor din clasa muncitoare li se spune ca nu suntem suficient de buni pentru a conduce societatea. In schimb, ar trebui lasat pe seama celor care sunt mai educati, poate la Eton si Oxbridge. Dar procesul de lupta si revolutie poate fi transformator pentru acei oameni implicati, deoarece isi simt propria putere. Acest proces este cel care face posibil ca oamenii sa creeze o noua societate.
Ar trebui sa fim clari ca conceptul de revolutie nu este o idee abstracta. Cel mai inalt punct al schimbarii revolutionare a fost in Rusia 1917, cand muncitorii au scapat de statul capitalist si au controlat direct deciziile in societate prin intermediul sovieticelor (consilii muncitoresti). Dar au mai fost multe revolutii si situatii revolutionare in secolul de atunci.
Poate ca nu au mers inainte la revolutia socialista. Dar au existat multe situatii in care un numar mare de oameni protesteaza in strada, greve in masa si prelungite, mari miscari care lupta impreuna pentru democratie si dreptate sociala. Si au vazut noi forme de auto-organizare create de lucratori la locul de munca, precum si in comunitatile locale.
Dar Marx nu era mecanic. El nu a prezis ca o criza mare care va dobori capitalismul sau ca capitalismul se va prabusi doar sub greutatea propriilor sale contradictii. Nici nu credea ca revolutia socialista este inevitabila.
In timp ce criza este incorporata in capitalism, clasa conducatoare poate iesi din criza daca muncitorii sunt pregatiti sa plateasca pretul. Ceea ce a identificat Marx este ca lupta este inevitabila in capitalism. Acest lucru se datoreaza contradictiei din inima sistemului in care capitalistii incearca sa stranga din ce in ce mai mult profit muncitorilor prin cresterea ratei de exploatare. Acest lucru poate forta lucratorii sa riposteze.
Dar rezultatul oricarei lupte nu este predeterminat. Depinde de strategie. De aceea, Marx nu numai ca a dezvoltat teoria, ci a fost si un activist si intotdeauna parte a unei organizatii. Intr-adevar, el a scris Manifestul Comunist pentru a incerca sa castige oameni la ideile Ligii Comuniste.
Marx si-a dezvoltat ideile pentru ca revolutionarii sa intervina mai bine in lupte si sa-i ajute sa le duca mai departe pana la concluzia lor cea mai radicala – pentru ca muncitorii sa invinga impotriva clasei capitaliste. Mai presus de orice, marxismul este o teorie a schimbarii revolutionare bazata pe autoemanciparea oamenilor din clasa muncitoare. Intr-un moment de criza existentiala profunda, este mai relevant ca niciodata.
Va provocam sa va ganditi la un personaj mai loial si mai carismatic decat Samwise Gamgee. Si-a riscat viata pentru cei la care tinea si l-a ajutat pe Frodo sa distruga inelul si sa salveze Pamantul de Mijloc. Desi Sam nu are abilitati de lupta sau abilitati magice, el este totusi un aliat fantastic si unul dintre cele mai bune personaje din trilogia Stapanul Inelelor . Sam este un bucatar grozav si un prieten iubitor care isi va pune intotdeauna insotitorii pe primul loc.
Toata lumea ii cunoaste pe strumfi, acele creaturi mici, albastre, asemanatoare trollului, carora le place sa poarte alb. Dar ceea ce majoritatea oamenilor nu stiu este ca Strumfii a inceput ca o serie de benzi desenate belgiana de comedie fantastica. Hanna-Barbera l-a adaptat in populara 
