Anunţam, în urmă cu câteva săptămâni, înfiinţarea Frăţiei Ortodoxe la Cluj-Napoca, organizaţie de “mireni” de pe lângă Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, dedicată promovării spiritualităţii creştine ortodoxe. Am participat personal la înfiinţare şi îmi aduc aminte de entuziasmul meu de atunci: eram bucuros că, în sfârşit, românii ortodocşi din Cluj se vor manifesta activ în viaţa publică, că cea mai de preţ moştenire spirituală a poporului român nu va rămâne doar la nivel de “predica popii” şi îmbulzeli la Sfintele Moaşte. Speram într-o trezire a constiinţei ortodoxe, însă, din nou, m-am înşelat. Sau mai bine zis, am fost înşelat.

De atunci până acum au avut loc o serie de evenimente pe care m-am ferit să le fac publice, din speranţa că lucrurile se vor îndrepta şi dintr-un oarecare spirit de frondă. La urma urmei, toţi cei care am participat la înfiinţarea Frăţiei, până şi ziariştii, deveniserăm sau, mai bine zis, reveniserăm, la a fi fraţi întru credinţă. 

Dar, văzându-l pe preşedintele fondator a Frăţiei, dl. Mircea Popa, chiar în serile trecute, într-o emisiune la TVR despre revoluţia maghiară din 1956, declarând că a plâns la auzirea veştii despre moartea lui Stalin, ateul bolşevic care a dărâmat mii de biserici şi a trimis la moarte zeci de milioane de oameni, am decis că unele lucruri trebuie spuse. Dl. Popa avea atunci doar 14 ani, e drept. Însă, eu l-a cunoscut anul acesta, la 69 de ani şi mi s-a părut că încă plânge după tătuca Stalin.

Fraţia Ortodoxă s-a născut moartă. Nu s-a vrut niciodată ca Frăţia să activeze. S-a dorit doar să fie înfiinţată, să afle lumea de iniţiativă, fondatorii să se gratuleze reciproc, iar după câteva luni să se măture totul sub preş. Ştiu asta pentru că, la doar două ore de la fondarea Frăţiei, telefoanele au început să sune, oamenii să se panicheze, agenţii să intre pe fir. Cei aleşi democratic în Consiliul Director trebuiau schimbaţi. Unii erau prea tineri, alţii prea naţionalişti. Două ore, fără încetare, dl. Mircea Popa s-a chinuit să modifice structura conducerii, chiar dacă aceştia erau aleşi chiar de membrii Frăţiei, prin vot direct, lucru care ar fi anulat însuşi actul de înfiinţare a organizaţiei. S-au invocat fel de fel de argumente: nu toţi cei din conducere sunt potriviţi, unii sunt bănuiţi că sunt mistici, alţii legionari (!). Seara, NapocaNews refăcuse articolul despre înfiinţare de patru ori, şi încă nu era bine. Mai mult, Dl. Popa a încercat chiar să impună (nu ştiu cum a putut să creadă că poate aşa ceva!) ca articolul nostru să fie revizuit de dânsul înainte de a fi publicat! Metehne de securist bătrân…

Şi aşa, după ce jocurile au fost făcute, Frăţia a rămas doar cu membrii de onoare, cu vîrste înaintate de peste 60 de ani. Nu a fost înregistrată încă ca şi asociaţie la tribunal. Ultimele veşti spun că se va schimba numele, se vor alege alţi membri, se va face altceva. Era cât pe aici ca în Frăţie să intre tineri ortodocşi care doreau să activeze, nu doar să dea comunicate de presă. Se vorbea despre proiectii de filme, campanii de informare, vizite la bisericile ortodoxe româneşti din afara graniţelor ţării. Unii membri se plângeau că au fost atacaţi de către Garda Maghiară la Gyula, când încercaseră să dezvelească, în curtea bisericii ortodoxe române de acolo, o statuie al unui mitropolit român. Se vorbea de organizare, de muncă, de mărturisire. Lucruri inacceptabile pentru cei care doreau doar un joc al imposturii, o irosire a energiilor, un bluf.

Aţi mai auzit ceva de Frăţia Ortodoxă din Cluj? Vă mai amintiţi de ea? Poate liderul ei neoficial, dl. Popa, vărsând lacrimi la moartea celui mai mare criminal al istoriei, Stalin, vă va aduce aminte… Sursa: George Bara – NapocaNews.ro

Popularity: 4% [?]