Un ministru corupt al Economiei este rapit dupa criza grava, salvarea si dstrugerile care devasteaza tara. Ostaticii si restul cetatenilor sunt chemati sa voteze pe retelele de socializare pentru a decide daca politicianul traieste sau moare. Cu aceasta premisa transgresiva, serialul antologic Dystopia are premiera pe platforma Filmin. In ciuda succesului unor seriale cu intrigi de sine statatoare precum Black Mirror, fictiunea spaniola nu a suferit aceeasi soarta ca predecesorul sau si vede lumina dupa patru ani inchisa intr-un sertar din cauza lipsei de indrazneala la televizor.
Profitand de valul de platforme nord-americane (Netflix, HBO, Amazon) care au aterizat in tara noastra, creatoarea acesteia Virginia Llera intentioneaza sa dea un nou impuls proiectului prin vizionarea ei; si ca in fictiune, cetatenii si nu televiziunile se ocupa de evaluarea continutului acesteia.
„Celor doua partide care s-au inteles sa se schimbe la putere le lipsesc idealuri, nici un scop inalt nu ii misca. Vor trece unul dupa altul lasand totul asa cum este astazi, nu vor aborda problema religioasa, nici cea educationala, nici cea educationala. una economica Nu Vor face mai mult decat birocratie pura, caciquismo, favoruri pentru a-i impotrivi si legifera fara nicio eficacitate practica. Creatorii folosesc cuvintele lui Benito Perez Galdos pentru a critica cat de putin s-au schimbat esaloanele superioare spaniole in ultimul secol.
Dincolo de caracterul politic marcat al pilotului, pe parcursul episoadelor dezvoltate Dystopia isi propune sa puna in lumina reflectoarelor o societate imobila si dezumanizata precum cea actuala. Punctul de plecare al fiecarui episod are intotdeauna o persoana care a decis sa se desparta de masa si sa mearga pe drumul sau. Acel lup singuratic necesar pentru ca lucrurile sa se schimbe…
Premisa initiala a „Dystopia” nu poate fi mai clara, obliga cetatenii sa ia partea in rapirea unui ministru al Economiei. Care este mesajul pe care doriti sa-l transmiteti?
Intentia Distopiei este de a evidentia lucruri pe care le consideram gresite in viata noastra de zi cu zi. Ne oprim sa ne intrebam in ce fel de societate traim. Vedem cat de teribile se intampla lucruri precum coruptia in fiecare zi si nu ne trezim. Nu luam partea pentru lucruri si acestea se intampla fara sa ne implicam. In momentul in care fortezi spectatorul sa ia o pozitie fata de o situatie, acesta va lua in considerare anumite lucruri despre propria viata. In Spania cu coruptie, s-ar putea intreba de ce continua sa se intample si nimeni nu ia masuri in acest sens. Au furat banii de la societate si scapa cu ei, in timp ce oamenii se distreaza foarte rau. In primul capitol spuneam: Daca ati avea ocazia sa votati, ce ati face pentru a lupta impotriva coruptiei?
In timpul rapirii sale, ministrul transmite un mesaj foarte clar: „Ce suntem noi ca tara am ales impreuna”. Este o intrebare care isi propune sa deschida o dezbatere despre tipul de societate care suntem?
Ceea ce nu ne-am propus cu serialul este sa facem o distinctie intre bine si rau, am vrut sa trecem pe o scara de gri unde fiecare sa aiba propriul concept despre ceea ce se intampla. Mesajul ministrului a tinut sa sublinieze ca nu este toata vina politicianului, este foarte usor sa dai vina pe afara fara a privi inauntru.
Poate ca suntem si noi responsabili pentru ca ajungem aici. Toata lumea este partial de vina pentru ceea ce s-a intamplat la diferite niveluri, desigur. Sunt oameni care au profitat, dar exista coruptie de jos in sus. Ministrul spune in episod ca de vina sunt si instalatorii sau ospatarii Cine nu cunoaste pe cineva care s-a oferit sa faca factura in negru? Exista coruptie la scara mai mare, deoarece apare si la niveluri inferioare. Asa ca trebuie sa ne intrebam cum se curata acest lucru, pentru ca toti suntem responsabili pentru a face o tara mai onorabila si mai cinstita.
Serialul este intr-adevar o „Dystopie” sau este menit sa fie politic?
Deloc, oamenii pot fi influentati de primul episod. Am vrut sa vorbim despre relele societatii actuale, implicate in situatii limita in care privitorul a fost nevoit sa isi puna anumite intrebari incomode. Ne-am concentrat pe aceasta poveste pentru ca era cea mai productiva, restul continea elemente futuriste si erau mai greu de executat. Restul episoadelor navigheaza in alte spatii si timpuri pentru a vorbi despre anumite aspecte ale vietii noastre si a le pune la indoiala. Poate ca asta nu a fost inteles si au fost impresionati de pilot.
Am facut un prim tur al unor platforme de plata, dar Movistar si Canal Plus inca nu fuzionasera si nu acceptau proiecte. Atunci ne-am hotarat sa ne deschidem catre canalele generale si TDT, dar intr-adevar la momentul in care am inceput sa-l mutam nu erau multi agenti care sa produca seriale. Sunt unele canale si platforme care nu ne-au primit. Principala piatra de poticnire pe care trebuie sa o salvati din aceasta serie este ca nu exista prea multa traditie in serialele de antologie cu capitole independente, iar direct retelele sunt interesate doar de povestile personajelor care au loc de-a lungul timpului. Odata cu venirea lui Black Mirror, ideea trebuie sa fi fost simultana si ne-a luminat sa dezvoltam proiectul. In Spania nu a existat un astfel de serial si este oarecum riscant.
V-a influentat tema?
El a fost capabil sa-i impinga inapoi si sa-i incurce. Fiind un prim episod cu caracter politic, trebuie sa fi crezut ca serialul este politic. Am explicat activ si pasiv ca nu este un serial politic, pilotul pur si simplu se ocupa de acea problema. Am vrut sa vorbim despre societate si noile tehnologii si nu cred ca a fost pe deplin inteles. Sunt oameni care au spus ca difuzarea acestui prim episod ar trebui sa fie ceva complicat. Responsabilii nu iti spun clar ca nu te-au prins din cauza tematicii, dau anumite scuze precum ca nu este produsul pe care il cauta si ca nu se incadreaza in parametrii lantului. Poate ca nu am fost destepti si in loc sa cream proiectul si sa-l mutam timp de sapte sau zece ani in cautarea unui lant, am decis sa producem pilotul, astfel incat ei sa poata vedea ce stiam noi sa facem. Poate ca a fost negativ.
In sfarsit, Filmin a fost singura platforma care a indraznit sa lanseze filmul. Cum deschideti usa difuzarii acestuia? Cine decide sa o elibereze dupa patru ani?
Intentia de a-l elibera apare din partea noastra. Am fost putin trist sa-l lasam in sertar pentru ca epuisem deja majoritatea posibilitatilor. Nu sunt toate inchise, dar suntem epuizati dupa 4 ani si am vrut sa impartasim pilotul cu toata lumea. A fost vazut de multi oameni din cercurile noastre si a primit recenzii minunate. L-am lansat si ca strategie si incercam sa facem din premiera un carlig, astfel incat oportunitatile sa continue sa se deschida.
In 2013, retelele de socializare nu erau inca la punctul de fierbere si generau controverse constante. Dupa patru ani, situatiile care apar in primul capitol nu sunt foarte diferite de azi.
Profetia s-a implinit. Este surprinzator cat de gratuit gandeste toata lumea. Nu exista filtru si exista o parte a populatiei care foloseste Twitter direct pentru a insulta. Toata lumea se ascunde in spatele unui profil despre care nu stim daca este real sau nu si, in cazul serialului, poate vota fara a fi nevoit sa-si arate identitatea.
Ti-e frica de autocenzura care are loc?
Ne sperie sa ne gandim cum episodul va avea repercusiuni patru ani mai tarziu pe retele, vazand incriminarea care are loc astazi. Intentionam sa lansam o campanie pe retele care vizeaza politicienii si a trebuit sa vorbim cu avocatii pentru a afla daca ar putea duce la un fel de represalii. Acesta este deja un punct de plecare care i-ar arunca pe multi inapoi.
Serialul este difuzat intr-un moment in care artistii si comediantii sunt supusi unui gag constant. A existat o regresie in libertatea de exprimare in acesti patru ani?
Astazi nu va puteti exprima parerea liber si aceasta involutie este permisa. Ma refer la serialul The Handmaid’s Tale, care este o distopie mult mai bestiala decat a noastra, care vorbeste despre modul in care libertatea nu ti se ia peste noapte. Cedezi fara sa-ti dai seama o parte din asta si nu stim daca acesta are un punct final in care nu exista loc pentru discrepanta sau critica.
Ceea ce incercam sa facem cu premiera este sa demonstram ce stim sa facem. Daca nu o miscam si nu o aratam, nimeni nu ne va da acea sansa. Ideea noastra este ca acesta sa fie un proiect de nisa, dar suntem inaintea timpului nostru si probabil ca acum se deschide o gama pentru a produce seriale specializate greu de acceptat la nivel general de canal. Acest tip de fictiune se adreseaza platformelor care sunt foarte clare cu privire la publicul pe care doresc sa-l atraga.
Publicul nu mai valoreaza nimic pentru ca vede multe lucruri care vin din afara. Canalul general are o maxima, care este sa obtina cote mari de audienta pentru a-si face publicitatea profitabila. Acel mare pas inainte pentru platformele de plata lipseste si Movistar este marea speranta a tuturor, concurand la urmatorul Festival de la San Sebastian cu La Peste, primul serial spaniol din sectiunea oficiala. In fictiune trebuie sa se deschida un viitor care sa nu depinda de clasamente si care sa tina cont de toate nisele de public, pentru ca sunt oameni care vor sa se uite la seriale precum Dystopia si nu pot.
