Moldoveanul Ion Creangă îi iubea pe olteni! Un lucru mai puţin ştiut este că îndrăgitul autor, cunoscut pentru “Amintiri din copilărie” şi basmele sale, a scris un poem intitulat „Olteni la Iaşi”.
Iniţial poemul a fost publicat în 1892 în volumul “Scrieri”. Poezia a fost republicată în perioada interbelică la Editura Cugetarea – Georgescu Delafras, în volumul „Ion Creangă – OPERE COMPLETE” (Ediţie îngrijită de Lucian Predescu). Ca o mică paranteză, “operele” nu sunt chiar atât de complete cum promite titulatura (lipsesc, de pildă, scrierile mai controversate precum „Povestea poveştilor” şi „Povestea lui Ionică cel prost”).
Ulterior poezia “Olteni la Iaşi” nu a mai fost promovată, fiind ascunsă publicului român, nu atât pentru faptul că Ion Creangă îi îndrăgea pe olteni, cât pentru ostilitatea sa faţă de comercianţii evrei. Autorul îndemna practic la un boicot împotriva magazinelor deţinute de comunitatea mozaică, cerând românilor să cumpere de la fraţii lor de sânge olteni.
Oltenii la Iaşi
de Ion Creangă
Ce răsună? Ce s-aude?
Ce glas dulce românesc?
Ce flăcăi ca bradul verde
Ochii noştri îi uimesc?
Sunt olteni,scăparea noastră
Bucuraţi-vă, ieşeni
Voi cu inima creştină,
Cumpăraţi de la olteni.
Oltul falnic prin copiii-şi
Zice Prutului scârbit:
-Dulce frate,fii pe pace,
Steaua ta a răsărit…..!
La cel glas de mângâiere
Geme sufletu-n duşmani
Voi cu inima creştină
Nici un ac de la jidani
Mică e lumina încă
Dar credinţa-n Cel de sus
În Părintele dreptăţii
Şi-ntunericu-i răpus
Soarele frumos luci-va….
Bucuraţi-vă, ieşeni !
Voi cu inima creştină,
Cumpăraţi de la olteni
Iazmele otrăvitoare,
Duhul rău şi necurat,
Vai, destul ne-au supt puterea
Şi viaţa ne-au secat.
De pe ochii voştri rupeţi
Pânza-ntinsă de duşmani !
Voi cu inima creştină,
Nici un ac de la jidani !
Fraţii certe-se-ntre dânşii
Fiii cu părinţii lor !
Dar blăstăm cu foc s-ajungă
Pe acel cutezător,
Care fără de iubire
S-ar uita la cei munteni !
Ascultaţi români cuvântu-mi :
Cumpăraţi de la olteni !
Şi atunci viaţa noastră
Precum râul cristalin,
Se va scurge limpezită
De otravă şi venin.
Morţii noştri n-or mai plânge
Sub călcâie de duşmani.
Sus dar, inimile voastre !
Nici un ac de la jidani !
Publicată în Scrieri, ed I, Iaşi 1892, vol.II pag.187-189 Postuma.
Deşi poezia lui Ion Creangă ar putea mira sau şoca pe multă lume, pentru pasionaţii de istorie ea nu este tocmai o surpriză. A fost scrisă în contextul în care, încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, din totalul populaţiei Iaşului circa o tremie aparţinea comunităţii evreieşti. Evreii religioşi nu erau iubiţi de populaţia majoritară creştină din cauza renegării de către Talmud a lui Hristos, acest lucru fiind accentuat în predici şi de preoţii Bisericii Ortodoxe. La fel nici evreii laici nu erau pe placul ieşenilor, mulţi dintre aceştia având opţiuni politice radicale de stânga, ostile statalităţii româneşti, fie că erau adepţii curentelor socialiste, comuniste sau anarhiste. În plus se adăuga şi influenţa comunităţii mozaice în comerţ şi economia locală.
Având în vedere situaţia tensionată, în rândul elitei româneşti din Moldova, deci inclusiv din Iaşi, s-a propagat un curent naţionalist cu puternice tente care ar putea fi interpretate astăzi ca fiind “antisemite”.
Ion Creangă şi Mihai Eminescu, ilustraţie din cartea pentru copii Povestiri istorice
Ion Creangă nu a făcut excepţie. Mai mult, a legat o strânsă prietenie cu scriitorul şi militantul naţionalist Mihai Eminescu, autorul mai multor articole şi poezii identitare extrem de dure la adresa minorităţilor.
La fel, Ion Creangă a avut o relaţie de amiciţie şi cu profesorul universitar şi omul politic naţionalist A.C.Cuza, care va fonda în 1923 împreună cu Corneliu Codreanu, Liga Apărării Naţional Creştine (LANC). Acesta va alege crucea încârligată (svastica) drept simbol al acelei noi mişcări, cu 10 ani înainte de venirea la putere în Germania a naţional-socialiştilor conduşi de Adolf Hitler. LANC va fuziona în 1935 cu Partidul Național Agrar, al lui Octavian Goga, punând bazele Partidului Național Creștin. A.C.Cuza ajunge ministru de stat în guvernul Goga, care a condus România în perioada 29 decembrie 1937 – 10 februarie 1938.
Ion Creangă (centru), A.C. Cuza și N.A. Bogdan
Mesajele anticomuniste şi împotriva abuzurilor comunităţii evreieşti au găsit un teren fertil în mai toate oraşele şi satele din Moldova acelor vremuri. Elocvent pentru tensiunile dintre români şi evrei, care au culminat în perioada de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până la cel de al Doilea Război Mondial, este şi faptul că în Iaşi, şi nu în Bucureşti, Timişoara sau Cluj, a fost înfiinţată în 1927 de către Corneliu Codreanu “Legiunea Arhanghelului Mihail”, una din cele mai influente mişcări naţionaliste din acest colţ de Europă.
Deasemenea, în mediul universitar ieşean, dar nu numai, au existat conflicte chiar violente între studenţii români şi cei evrei şi comunişti, mai ales la începutul anilor ’20.
Apogeul acestei stări tensionate a fost în iunie 1941, când a avut loc Pogromul de la Iaşi, inițiat de generalul Ion Antonescu, secondat de autoritățile publice locale, poliţie, armată şi servicii secrete, împotriva cetățenilor de etnie evreiască. La procesul din 1946, care s-a şi soldat cu execuţia de către comunişti a lui Ion Antonescu, fostul conducător al statului a dat vina pentru crimele din Iaşi pe ofiţerii germani care au coordonat unele unităţi militare româneşti. Deasemenea au fost învinuiţi şi legionarii, care ar fi recurs la provocări precum deschiderea focului de pe clădiri ocupate de evrei asupra soldaţilor germani, pentru a oferi pretextul unei reacţii din partea acestora.
Sursa: FrontPress.ro
