1Mişcarea Naţional Democrată (MND), o organizaţie din Basarabia care susţine că moldovenii sunt o naţiune de sine stătătoare, diferită de români, atât etnic cât şi cultural, a organizat vineri, 10 ianuarie, un marș pe străzile din Chișinău, prin care s-a cerut dezmembrarea României și crearea ”Moldovei Mari”.

Sub pretextul aniversării a 539 de ani de la bătălia de la Vaslui, Mișcarea Național Democrată, Scutul Moldovenesc și Mișcarea de tineret “Voievod” au organizat în capitala celui de al doilea stat românesc o manifestare provocatoare și ostilă.

Fluturând drapele cu capul de bour și cu însemnele MND, participanții la acțiune, unii îmbrăcați în armuri medievale, au marcat bătălia în care ”oștirile moldovenești conduse de Ștefan cel Mare au obținut o victorie răsunătoare asupra oștilor turce și românești”.

Evenimentul, aflat la a 5-a ediție, a început la Catedrala Mitropolitană cu „o slujbă de comemorare a eroilor căzuți în lupta pentru apărarea creștinității„. Ulterior, participanții au mărșăluit spre monumentul lui Ștefan cel Mare, unde a avut loc o depunere de flori. Au fost aprinse torțe și scandate lozinci precum “Moldova Mare în vechile hotare” (preluare după scandarea unionistă ”România Mare în vechile hotare”), “Hai Moldova”, “Unu – doi, vrem Carpații înapoi” sau “O țară, un neam, un mare viitor”.

Conform organizatorilor, la eveniment au participat și câțiva ”moldoveni din teritoriile Moldovei, aflate în acest moment sub jurisdicția Bucureștiului”.

Bătălia de la Vaslui, menționată uneori drept Bătălia de la Podul Înalt, a avut loc în data de 10 ianuarie 1475 lângă orașul Vaslui, între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană sub conducerea lui Suleiman Pașa. În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) o mare parte a armatei. A fost considerată cea mai mare înfrângere a islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit eroul creștinătății.

Pe plan extern, reprezentanții Mișcării Național Democrate din Republica Moldova susțin relații de colaborare cu alte organizații care contestă statalitatea României, fie că este vorba de radicalii unguri sau bulgari. Deasemenea, cu reprezentanții MND întreține legături și provocatorul Csibi Barna, extremistul maghiar devenit cunoscut după ce l-a spânzurat simbolic pe Avram Iancu. Acesta a protestat în luna noiembrie a anului 2012, în Miercurea Ciuc, împotriva “imperialismului” românesc manifestat la adresa Republicii Moldova, afişând o pancardă cu mesajul “Moldova nu e România”.

Moldovenismul, o ideologie adoptată și de reprezentanții MND, este un concept etno-cultural menit să faciliteze procesul de rusificare al populației române dintre Prut și Nistru pe principiul „Divide et impera” (dezbină și stăpânește). Acest curent susține că moldovenii sunt o etnie separată, diferită de români

. Sursa: FrontPress.ro

Postul public TVR 3, relansat la sfârşitul săptămânii trecute, a difuzat vineri în cadrul unei emisiuni un colind controversat, acuzat ca fiind “antisemit” de către Grupul pentru Dialog Social şi Revista 22, care au depus şi reclamaţii în acest sens la Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Grupul de colindători Ansamblul “Dor transilvan” a cântat un colind în care este folosit de mai multe ori termenul “jidov”, considerat peiorativ la adresa evreilor. “A născut un fiu frumos / Anume Iisus Hristos / Toată lumea i se-nchină, / Numai jidovii-l îngână. / Jidovan afuristit / Nu l-ar răbda Domnul sfânt / Nici în cer, nici pe pământ. Numai la corlan [horn], la fum, / Acolo-i jidovul bun, / Să iasă şfară [fum] în drum”, sunt câteva din versurile incriminate.

TVR 3  s-a relansat la sfârşitul săptămânii trecute şi va fi axat mai mult pe sectorul rural, în urma semnării unui acord de parteneriat cu Ministerul Agriculturii. 

Sursa: FrontPress.ro

Presa internaţională a relatat că Angola, o fostă colonie portugheză din sudul Africii, a declarat islamul ilegal, toate moscheile urmând să fie închise. În afară de islam, autorităţile ar fi interzis alte 194 de “secte”.

Ministrul culturii, Rosa Cruz e Silva, a descris recent islamul ca fiind “o sectă” care trebuie interzisă pentru că se opune obiceiurilor şi culturii angoleze. “Acesta este sfârşitul influenţei islamice în ţara noastră”, a declarat şi preşedintele Jose Edurado dos Santos pentru cotidianul Osun Defence.

Scandalul a luat imediat amploare, mai ales după ce au existat zvonuri că mai multe lăcaşe de cult au fost deja distruse. Autorităţile angoleze au fost astfel forţate să facă un pas înapoi, mai ales după ce o serie de lideri şi clerici musulmani din lumea întreagă au cerut explicaţii. “Nu există nici un război în Angola contra islamului sau contra oricărei alte religii”, a declarat marţi un Manuel Fernando, un oficial din Ministerul culturii, citat de Al Jazeera.

Acesta e contrazis însă de David Ja, un reprezentant al comunităţii musulmane, care susţine că mai multe moschei au fost închise. Autorităţile se apără şi afirmă că e vorba doar de nişte cazuri punctuale, unde au fost găsite nereguli birocratice legate de proprietate, avize sau autorizaţii de construire.

Conform estimărilor din 2011, comunitatea islamică din Angola beneficiază de 80 de moschei, care deservesc un număr de peste 500.000 de credincioşi.

Din cei aproape 19 milioane de locuitori ai ţării doar circa un procent sunt musulmani, majoritatea populaţiei fiind creştină. Dintre confesiunile creştine, cei mai numeroşi sunt catolicii (aproximativ jumătate din populaţie), aceştia fiind urmaţi de diferite culte protestante şi neoprotestante. 

Sursa: FrontPress.ro

Fiecare înţelege cum vrea politica de stat şi istoria. Bunăoară, premierul Victor Ponta. Fuse săptămâna asta să dezvelească o plachetă pentru cinstirea memoriei lui Constantin Brâncoveanu. Tocmai la Stanbul, la Yedikule, închisoarea unde domnitorul Ţării Româneşti şi cei patru fii ai săi au fost aruncaţi şi chinuiţi, până să fie decapitaţi pe 15 august 1714, în piaţa Iali Kiosk.

De ce au fost scurtaţi de capete? Pentru că nu au vrut să renunţe la creştinism. Domnul a fost obligat să vadă cum copiii săi sunt sfârtecaţi. Acum, Biserica îi prăznuieşte pe 16 august pe Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache.

Pe placheta stă scris urmaşilor, în română, turcă şi engleză, următorul text, agreat între cele două ministere ale Afacerilor Externe: “În memoria Domnitorului Constantin Brâncoveanu şi a celor patru feciori ai săi, care au fost întemniţaţi în închisoarea Yedikule la începutul secolului al 18-lea departe de scumpa lor patrie şi întru statornica amintire a istoriei comune a popoarelor român şi turc”.

Pe siteul Guvernului este redată şi o discuţie între un reporter şi Victor Ponta. O redau Copy-Paste:

“Reporter: Domnule prim-ministru, această placă nu conţine nimic despre sfârşitul tragic, ci doar despre faptul că aici au fost întemniţaţi.

Victor Ponta: Acum cred că înţelegeţi foarte bine că asumarea comună a unei istorii se face în nişte termeni diplomatici. Altfel, cum puteam să venim să zicem – aici punem o placă că a fost ucis Brâncoveanu cu cei patru fii. Este o exprimare pe care cele două ministere au agreat-o şi eu cred că este cel mai important faptul că am obţinut ceea ce mulţi credeau că nu o să obţinem niciodată – că aici, la Istanbul, în locul în care au fost deţinuţi până la moarte, există o placă comemorativă. Acum, că nu vă place …

Reporter: Credeţi că redă mesajul istoric?

Victor Ponta: Consider că redă mesajul important, după care adevărul istoric îl scriu istoricii, nu politicienii”.

Deci aşa e politically correct: “Adevărul istoric îl scriu istoricii, nu politicienii”.

Ponta insistă: “Îmi amintesc cu plăcere că în 2004, fostul prim-ministru Adrian Năstase a primit de la prim-ministrul Turciei, de la domnul Erdogan, o copie a sabiei lui Ştefan cel Mare, un alt mare domnitor român, originalul aflându-se aici la Topkapi”.

“O, Paşă, cât de darnic eşti!”, ca să-l citez pe Coşbuc cu “El Zorab”.

De pe un cal a căzut şi Sinan Paşa. Ultimii săi doi dinţi, pierduţi în mlaştina de la Călugăreni, au intrat şi ei în istorie. N-ar merita şi ei placă? O lipiţi cu Corega, domnule Ponta, pe zidul primăriei din localitatea giurgiuveană. Şi-l invitaţi şi pe omologul Erdogan. Aşa, politically correct. S-ar bucura şi Mihai Viteazul, din ceruri.

Prefaţând faptele şefului de la Palatul Victoria, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a glăsuit săptămâna trecută: “Şi domnitorul Constantin Brâncoveanu ştiu că şi-a depus banii în străinătate şi uite cum a sfârşit. Deci nu este bine să depunem banii în străinătate, ci să avem încredere în sistemul bancar românesc”.

Post-Scriptum cu Tudor Gheorghe:

“Au făcut copiii noştri dinţi

Muşcă din bunici şi din părinţi

Muşcă din văzduh şi din pământ

Muşcă şi din morţii din mormânt”. 

De Alin Burtescu – Puterea

În această toamnă, naţionaliştii italieni de la Forţa Nouă au arătat clar că preferă reorientarea externă către şovinii unguri de la Jobbik, uitând de alianţa cu românii de la Noua Dreaptă. Luni însă acest nou bloc anti-românesc a mai captat noi membri, în rândul naţionaliştilor polonezi, care întreţineau oricum de ani de zile relaţii de camaraderie cu omologii lor unguri.

Luni, la marşul ocazionat de “Ziua independenţei naţionale” din Varşovia, la care au participat mii de polonezi, au fost prezente şi delegaţii numeroase din Italia şi Ungaria.

Din partea italienilor, în Varşovia s-a deplasat o delegaţie de nu mai puţin de 50 de membri ai Forţei Noi, conduse de însuşi liderul formaţiunii, Roberto Fiore.

În trecut, acesta a avut mai multe întâlniri cu liderul Noii Drepte, avocatul Tudor Ionescu, dar în ultimii ani fostul europarlamentar italian a preferat contactele cu şovinii din Ungaria.

La marşul de luni din Polonia a participat şi Vona Gabor, liderul partidului Jobbik, formaţiune parlamentară care nu de puţine ori s-a pronunţat pentru anularea Tratatului de la Trianon care a consfinţit unirea provinciilor vestice româneşti cu ţara mamă, la sfârşitul Primului Război Mondial. Delegaţia Jobbik a fluturat pe lângă steagurile partidului şi un “drapel secuiesc”, în semn de solidaritate cu forţele separatiste sau autonomiste din sânul minorităţii maghiare din Ardeal.

Întors în ţară, Vona Gabor a dezvăluit că a discutat cu lideri ai organizaţiei Renaşterea Naţională a Poloniei(NOP) în vederea formării unei “axe” Budapesta – Varşovia – Zagreb, în care să fie cooptaţi şi şovinii croaţi de la Partidul Pur al Drepturilor Croaţilor, cu care radicalii unguri întreţin deja legături şi care s-au remarcat printr-o retorică anti-sârbească agresivă.

De menţionat este faptul că situaţia polonezilor de la NOP este oarecum similară cu cea a italienilor de la Forţa Nouă. Noua Dreaptă a întreţinut legături încă de la înfiiţare cu reprezentanţii NOP, existând de-a lungul anilor vizite reciproce. Relaţiile s-au răcit şi într-un final s-au rupt după ce naţionaliştii români au ales să continue colaborarea cu omologii de la Partidul Naţional-Democrat German (NPD). Polonezii au fost nemulţumiţi în primul rând de faptul că românii nu s-au distanţat de unele luări de poziţie şovine ale germanilor la adresa lor.

Aceste certuri între diversele grupări identitare europene a condus şi la eşecul Frontului Naţional European, un proiect care i-a avut printre fondatori pe românii de la Noua Dreaptă, italienii de la Forţa Nouă şi pe polonezii de la NOP.

Sentimentul anti-românesc, acceptat tacit de polonezi prin înfrăţirea cu organizaţii revizioniste care atentează la statalitatea României, nu a fost o manifestare singulară. O altă acţiune şovină, de data aceasta îndreptată împotriva ruşilor, s-a concretizat prin atacarea Ambasadei din capitala Poloniei. Poliţia a făcut uz de forţă, apelând chiar la gaze lacrimogene şi gloanţe de cauciuc, pentru ca mulţimea să nu pătrundă în reprezentanţa diplomatică a Rusiei. Demonstranţii au reuşit totuşi să “bombardeze” clădirea cu pietre, sticle, petarde şi fumigene. Atacul a fost dur criticat de Moscova, dar şi de liderii politici polonezi. 

Sursa: FrontPress.ro

Ultimele luni au trezit şi în mine speranţa, că poate poporul român se mai poate deştepta. Mişcările de stradă, cu fundament ecologic, m-au făcut să cred că a început să clocotească mămăliga. Duşul rece a venit însă la scurt timp: „corectitudinea politică” este atât de adânc înrădăcinată, încât oamenii se auto-cenzurează a priori. Este ok să protestezi pentru protejarea unei comune, dar ruperea a trei judeţe din ţară nu interesează pe nimeni.

Nu îmi doresc să intru în polemici cu nici un ecologist, din simplul motiv că sunt şi eu un susţinător al aceloraşi principii, cu diferenţa, că mie îmi place să merg mai departe, nu îmi place să îmi impun sau să m se impună canoane ale societăţii (şi aici mă refer la societatea modernă).

În orice caz, revenind la călătoria din 27 octombrie, bazându-ne pe dreptul la liberă circulaţie şi pe faptul că autorităţile române au datoria de a menţine toate zonele publice ale ţării accesibile cetăţenilor, ne-am decis să vizităm Muzeul Ţăranului din Cernat, Covasna. Traseul nostru, al celor 20 de români, se intersecta cu traseul unui marş separatist, al unor aşa-zişi secui.

Prima surpriză a fost reprezentată de prezenţa poliţiei la punctul nostru de plecare în excursie. Domnii poliţişti, bine informaţi, ne-au atras atenţia asupra pericolului la care ne expunem, călătorind prin centrul României.

Am plecat în călătorie, şi nici bine nu am ieşit din municipiul Braşov, că am fost opriţi de poliţia rutieră, în dreptul Comunei Hărman. Întrebându-l pe agentul de poliţie motivul pentru care suntem opriţi şi ni se cer actele, răspunsul a fost dezarmant: „Pentru că sunt de la poliţie şi pot!”. Într-un interval de 5 minute şi-au mai făcut apariţia 3 maşini de poliţie, la volanul uneia dintre ele fiind chiar şeful poliţiei rutiere Braşov. Ni s-a pus în vedere să ne deplasăm la poliţia Hărman, unde “discutăm”. Cu actele ridicate, flancaţi de maşini ale poliţiei, ne-am deplasat, precum nişte hoţi prinşi în lanul de porumb, la sediul secţiei de poliţie.

Odată ajunşi, a mai apărut un VIP al poliţiei judeţene Braşov, purtătorul de cuvânt, Liviu Naghi. În tentativa de a trage de timp şi de a ne împiedica accesul în judeţul Covasna, s-a apelat la toată paleta de tertipuri, numitorul comun fiind însă siguranţa noastră, iar pretextul opririi, verificarea cu privire la obiecte contondente.

După o oră jumătate de tergiversări (şi un control de 2 minute al portbagajelor), autorităţilor li se terminau pretextele, iar nouă răbdarea. Am solicitat să fiu reţinut sau să mi se restituie actele, pentru a-mi continua drumul, poliţia fiind într-un final de acord, „escortându-ne” însă până la limita cu judeţul Covasna.

Acolo, pe indicatorul de acces în judeţ, trona falnic un aşa-zis steag „secuiesc”, păzit de un camion de jandarmi, pe care nu părea să îi deranjeze ofensa adusă simbolurilor purtate chiar pe propriile uniforme.

Intrarea în judeţul Covasna a fost permisă, din nou pentru propria siguranţă, numai la doi participanţi, subsemnatul şi preşedintelui ND Covasna, şi asta numai pe bancheta din spate a unei maşini de poliţie.

Tabloul, ce s-a deschis în faţa ochilor mei, părea de-a dreptul apocaliptic, făcându-mă să mă simt un străin în propria ţară: steaguri ale ungariei mari peste tot, aşa-zise steaguri „secuieşti” arborate la fiecare poartă, tricouri ce aduceau ofense statului Român, maşini din judeţe ale Moldovei trecând grăbite, cu familii privind speriate spre desfăşurarea iredentistă de forţe şi maşini cu numere de ungaria arborând aşa-zise steaguri „secuieşti”, plimbându-se mândre în aplauzele ţăranilor de la porţi.

Toate aceste ofense aduse statului român (de un număr de nici 10.000 de participanţi, departe de minciunile Pro Tv şi Antena 1) erau straşnic păzite chiar de autorităţile statului român.

Sperând că ne-au speriat cu această incursiune, şi anunţându-ne că le este greu să ne asigure integritatea dacă trecem prin zonă, domnii poliţişti sperau că vom face cale întoarsă.

Imaginile ne-au înverşunat însă cu atât mai mult şi am declarat că, indiferent de situaţie, vom merge cu tricolorul până la Târgu Secuiesc.

Întorşi la maşini, vedeam autocare maghiare, cu participanţi de toate vârstele, care ne arătau atât nouă, cât şi poliţiştilor şi jandarmilor semne obscene. Am văzut maşini de Covasna şi Harghita cu aşa-zise steaguri „secuieşti” pe ele, trecând pe lângă noi şi înjurând autorităţile. Reacţia: zero!

Ne-am urcat în maşini şi am plecat spre Târgu Secuiesc. Pe drum, doar semne ale disoluţiei statului român, aşa-zise steaguri „secuieşti”, steaguri ale ungariei mari şi doar UN SINGUR TRICOLOR ROMÂN, pe o şcoală dintr-un sat.

În Târgu Secuiesc, jandarmii au avut grijă să ne întâmpine, dar cu toate acestea, unui număr de trei persoane, printre care şi subsemnatului, ne-a fost posibil să ieşim din formaţie şi să explorăm centrul oraşului. Plimbându-ne, am dat peste vajnica gardă maghiară, care, când a văzut simbolurile noastre, a preferat să se urce în maşină şi să mănânce sandwich-uri.

Reveniţi în centrul oraşului, după ce am făcut o poză de grup lângă statuia din centru parcului central, ne-am îndreptat spre maşini, strigând: „Harghita, Covasna, pământ românesc!”

Drumul spre casă a fost lipsit de incidente, dar însoţit de un gust amar, acela al impotenţei unor autorităţi preocupate de orice, mai puţin de demnitatea ţării, al unor autorităţi, care îşi umflă muşchii în faţa unor ţărani, a unor tineri, a micilor întreprinzători şi a oamenilor, care mai vor să facă un bine pentru această ţară, dar asistă impasibile, şi chiar sprijină acţiuni de disoluţie ale statului.

Am rămas cu gustul amar al televiziunilor care mint flagrant (deoarece erau corespondenţi pe teren, care ştiau exact numărul de participanţi). Aceste televiziuni, care dezinformează o ţară întreagă vorbesc de 100.000 de participanţi şi de un lanţ uman de 54 de kilometri, în situaţia în care nu s-a format NICI UN LANŢ şi nu au fost nici măcar 10% din participanţii menţionaţi.

Am rămas cu gustul amar al unor autorităţi, care m-au reţinut „pentru propria protecţie” timp de aproape 2 ore şi mi-au interzis practic accesul într-un judeţ din centrul ţării, în timp ce protejau manifestaţiile celor, care îi înjurau.

Şi nu în ultimul rând, am rămas cu gustul amar al unui popor, care ignoră acţiunile de destrămare ale României, luptând în schimb cu trup şi suflet pentru doar pentru o comună sau pentru maidanezi. De ce nu au ieşit şi pentru România? Oare când ne vom trezi? De ce este oare nevoie? De Remus Radoiu pentru FrontPress.ro