La sfarsitul lui 2014 si inceputul lui 2015, a avut loc expozitia retrospectiva Yayoi Kusama. Unii au iubit-o si altii au urat-o. Dezbaterea a ajuns la mass-media, iar muzeul Tamayo a primit mai multi oameni ca niciodata. Aproape de sfarsitul expozitiei, muzeul a ramas deschis chiar si la miezul noptii pentru ca cei rataciti sa vada lucrarile celebrului artist. Oricare ar fi pozitia ta, exista ceva ce nu poate fi negat, aceasta expozitie a reprezentat un turneu, deoarece de la nasterea retelelor de socializare si a comunicarii virtuale nu a existat un eveniment artistic care sa genereze atat de multe controverse si participare colectiva.

Dupa Yayoi, muzeele au avut un numar mai mare de vizitatori, poate ca este un moft trecator, dar aceasta expozitie a schimbat intr-un anumit fel panorama in Mexic. La nivel mondial, putini au fost cei care de-a lungul istoriei artei, in special arta contemporana, au schimbat modul de a vedea, intelege si face arta. Expozitii care au contestat muzeografia sau curatoria unei institutii, altele care au compilat lucrarile diferitilor artisti pentru a demonstra esecurile sistemului si unele care sunt atat de incarcate politic incat au devenit simboluri si antecedente ale miscarilor sociale. Artspace, inspirat de cartea „Show Time: The 50 Most Influential Exhibitions of Contemporary Art” a compilat ceea ce considera ca sunt cele mai importante 10 expozitii de arta contemporana din lume. Va prezentam mai jos lista lor si va invitam sa participati si sa ne spuneti care expozitie v-a influentat cel mai mult.

„Primary Structures: Younger American And British Sculptors” (1966)
The Jewish Museum, New York, Statele Unite ale Americii

Nasterea artei minimaliste a fost pusa in contrast cu arta abstracta care a dominat scena artistica din Statele Unite in anii 1940 si 1950, dar abia in 1966 a castigat recunoasterea in masa. Dupa aceasta expozitie curatoriata de Kynaston McShine, publicul american a luat-o razna dupa lucrarile lui Tony Smith, Robert Morris, Sol LeWitt si nu numai.

„Traieste in capul tau: cand atitudinile devin forme” (1969)
Kunsthalle Bern, Elvetia

Transcendental in lumea artei. Artistii promitatori ai acelei expozitii au indeplinit si au depasit asteptarile. Prezentand noii artisti post-minimalisti, expozitia a reusit sa aduca in dialog diferitele tehnici artistice prin contrast intre ele in spatiul mare. Asa au coexistat arte povera, arta procesului si arta landului si i-au transformat pe Bruce Nauman, Richard Serra, Joseph Beuys si multe dintre cele mai importante nume ale celei de-a doua jumatate a secolului al XX-lea in vedetele care continua sa fie si astazi.

„Informatii” (1970), MoMa
New York, Statele Unite

Expozitia a fost prima care a atacat direct institutia in care a fost prezentata. Libertatea artistica este intotdeauna reprimata de deciziile consiliului de administratie al institutiei artistice, asa ca lumea a fost surprinsa cand in aceasta expozitie, Hans Haacke a realizat o lucrare in care a chestionat vizitatorii intrebandu-i atitudinea pe care guvernatorul de atunci Nelson Rockefeller o avea fata de Presedintele Richard Nixon. Pe langa faptul ca sondajul a inclus spectatorul (care este unul dintre punctele de mentionat despre importanta expozitiei), faptul ca a fost o critica la adresa lui Rockefeller, care facea parte din consiliul de administratie al muzeului, a fost un atac asupra aceluiasi muzeu care a gazduit-o. Acest lucru a facut loc artistilor care au inceput sa critice acelasi loc care „le-a dat ocazia” de a expune.

„Magiciens de la Terre” (1989)
Centre Georges Pompidou, Paris, Franta

Expozitiile mentionate mai sus au fost revolutionare in lumea artei, dar asa cum Oscarurile sunt acum criticate pentru ca au un nominalizat alb, acele expozitii au aratat exact asta. „Magiciens de la Terre” a fost primul spectacol care a preluat in egala masura lucrari din Africa, Asia, America Latina, Australia si cele evidente: Statele Unite si Europa. Criticata puternic, expozitia a permis altor curatori sa inceapa sa schimbe modul in care erau afisate nationalitatile.

„inSITE” (1992, 1994, 1997, 2000, 2001, 2005)
Frontiera Mexic/Statele Unite ale Americii

In Tijuana si San Diego, zidul care a despartit doua natiuni de ani de zile a fost intervenit in multe feluri. „inSITE” este una dintre expozitiile care au inceput totul. Astazi granita si barurile care separa americanii de mexicani sunt una dintre cele mai intervenite din lume, ele concentreaza anual sute de activari si expozitii si nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil daca nu ar fi fost „inSITE”.

„Orase in miscare: arta asiatica contemporana la inceputul secolului 21” (1998)
Viena, Austria

Astazi Art Basel Hong Kong este unul dintre cele mai importante targuri din lume, dar cu putin timp inainte de inceputul secolului XXI, arta contemporana asiatica era inca ceva pe care nici macar globalizarea nu l-a adus in tinuturile occidentale. Asta s-a schimbat cu aceasta expozitie care a inceput la Viena, dar a calatorit la New York, Londra, Humlebaek si Helsinki; prezentarea lucrarilor unor artisti precum Rirkrit Tiravanja, Navin Rawanchailul, Soo-Ja si multi altii; demonstrand ca nu totul s-a intamplat in America si Europa.

„Fa-o” (1994)
Se intampla oriunde ajung instructiunile, „Do It” provoaca institutia, spatiul si arta in sine. O lucrare neterminata care este de fapt expozitia insasi si care, lipsita de un spatiu, de o temporalitate si de un singur artist, este complet postmoderna. Nu s-a terminat inca, dar de ani de zile au participat cativa artisti celebri (Yoko Ono, Damien Ortega, Marina Abramovic si nu numai).

„Trafic” (1996)
CAPC Musee d’Art Contemporain, Bordeaux, Franta

Termenul de „estetica relationala” a fost folosit pentru prima data in aceasta expozitie care a luat prin surprindere privitorul. Lucrarile care se bazeaza pe interactiunea sociala sau pe experientele dintre vizitatori au facut ca experienta si participarea privitorului sa fie lucrarea principala, in timp ce artistul a trecut pe bancheta. Au fost multi artisti care au continuat cu acest tip de munca si de fiecare data lumea artei a devenit din ce in ce mai sociala.

„Sensation: Young British Artists From The Saatchi Collection” (1997)
Royal Academy of Arts, Londra, Anglia

Poate cea mai importanta expozitie de arta contemporana din istorie si relativ asemanatoare cu prima de pe lista. Aici Charles Saatchi a aratat noile promisiuni ale artei; Damien Hirst, Alex Hartley, Rachel Whiteread si altii au adus la viata termenul „Tineri artisti britanici”, care au modelat si dominat lumea artei de atunci. Daca nu a mai existat un superstar in lumea artei de la Baskiat sau Warhol, Damien Hirst a fost incoronat noul mare artist dupa aceasta expozitie.

„WACK: Arta si revolutia feminista” (2007)
The Geffen Contemporary la Muzeul de Arta Contemporana, Los Angeles, Statele Unite ale Americii

Femeile au fost reevaluate inca din anii saizeci, dar lupta a fost lenta. Expozitiile de femei solo au fost foarte putine in lumea artei si, desi pare o apologie pentru figura feminina, este absolut necesar ca atat de multi artisti care nu au reusit-o intr-o alta epoca, sa fie revizuiti in prezent. „WACK” a fost expozitia care a schimbat totul. Aceasta expozitie a fost pregatita pe parcursul a opt ani, prezentand lucrarile lui Judy Chicago, Ana Mendieta, Lee Lozano, Isa Genzken si nu numai. Mai mult decat o expozitie despre femei, au fost prezentate si puncte de vedere internationale, rezultand una dintre cele mai importante expozitii ale secolului XXI.