Piata serviciilor de insolventa in 2011 a fost de 25 milioane de euro, un nivel similar celui din 2010. Aproximativ 37400 de firme se aflau in insolventa la sfarsitul anului trecut, dintre care doar 3,28% reprezinta reorganizari. Totusi, procentul este in crestere fata de anii precedenti datorita faptului ca gradul de cultura si educatie economica s-a imbunatatit si atat debitorii cat si creditorii au inceput sa inteleaga avantajele reorganizarii, sustine Stan Tarnoveanu, partener coordonator ZRP.
In cadrul unei intalniri informale cu jurnalistii, care a avut loc marti la sediul ZRP, avocatii societatii impreuna cu Elena Cosma, director executiv al ZRP Insolvency, au vorbit despre modalitatile de finantare a unui plan de reorganizare, trendurile pe piata insolventei, cauzele care duc la insolventa in cadrul unei companii si factorii care contribuie la reusita unui plan de reorganizare.
Cauze care duc la insolventa Printre cauzele externe, alaturi de criza economica si implicatiile acesteia, au fost identificate si modificarile legislative, cum ar fi cresterea TVA. Dintre cauzele interne, care depind de managementul societatii, au fost mentionate problemele de competitivitate a produsului/serviciului sau scaderea puterii de cumparare a clientelei pe care a o companie a targetat-o initial si necesitatea de a se indrepta spre alte nise.
De asemenea, expunerea mare fata de un singur client si dependenta de incasarea sumelor de la acesta, pierderea unor contracte importante, indatorarea excesiva a societatii, acumularea de creante neincasate, investitiile nejustificate sunt alte cauze interne care conduc la insolventa.
Factorii de reusita si avantajele reorganizarii Un prim factor este deschiderea la timp a procedurii, inca de la primele semnale ale insolventei, cum ar fi: pierderi in cifra de afaceri, scaderea cotei de piata, inrautatirea indicatorilor financiari, intarzieri tot mai mari in efectuarea platilor etc. Este foarte important ca debitorul sa faca o analiza detaliata a situatiei si daca este cazul sa-si asume insolventa cu sinceritate in fata creditorilor, care vor avea astfel mai multa incredere sa accepte reorganizarea.
Perioada de reorganizare poate constitui un ragaz util pentru transformarea mediului de afaceri inca dominat de criza intr-unul mai prietenos, sustin reprezentantii ZRP. Valorificarea unor active in cadrul reorganizarii asigura cresterea valorii bunurilor comparativ cu procedura falimentului. Insa, este adevarat si faptul ca exista si o practica a insolventei neoneste, cand unele companii cer insolventa pentru a-si curata pasivul de penalitati, majorari de intarziere, dobanzi etc. Pe perioada insolventei, valoarea creantelor este inghetata, in sensul ca la creantele nascute anterior deschiderii procedurii, creditorii nu mai pot adauga majorari, penalitati sau dobanzi, cu exceptia celor aferente creditorilor garantati.
Resursele financiare Potrivit avocatilor, principalele surse de finantare a unui plan de reorganizare sunt:
– Aport de capital din partea asociatilor, actionarilor; exista si cazuri in care au venit chiar investitori sa sustina un plan de reorganizare; – Vanzarea de active care nu sunt strict necesare desfasurarii activitatii de baza a debitorului. De exemplu, o companie de constructii montaj detinea si un motel, care a fost vandut, nefiind necesar pentru continuarea activitatii; – Contractarea unor imprumuturi bancare noi. S-a precizat ca bancile sunt tot mai dispuse sa acorde astfel de imprumuturi deoarece este preferabil sa vanda activul in stare de functionare si exista o posibilitate mai mare de a recupera o valoare mai mare a creantei in urma valorificarii bunului; – Esalonarea datoriei creditorului bancar pe o perioada mai indelungata decat cei trei ani de implementare a unui plan de reorganizare; – Credite de la furnizori, constand in livrari de marfuri, materii prime, materiale cu plata intarziata; – Avansuri de la clienti pentru marfurile, serviciile ce urmeaza a fi livrate/executate in perioada urmatoare
Trend pozitiv in reorganizari In concluzie, se asteapta un trend pozitiv al reorganizarilor datorat in primul rand culturalizarii actorilor din sfera insolventei. Atat creditorii, cat si debitorii par sa accepte intr-un mod mai favorabil insolventa, fata de anii anteriori. Numarul de dosare in care creditorii prefera procedura reorganizarii este in crestere, sustin avocatii de la ZRP.
Creditorii fie mai dau o sansa restructurarii debitorului si pastrarii locurilor de munca, fie isi dau seama ca isi pot recupera creantele cu sume superioare celor pe care le-ar putea obtine in procedura falimentului.
De asemenea, pozitia bancilor fata de procedura reorganizarii s-a modificat semnificativ in ultima vreme. Realizarea planului de reorganizare duce la incasarea superioara a sumelor datorate, astfel incat bancile au inceput sa accepte si chiar sa negocieze solutii de salvare a societatilor care au sanse de redresare.
