Pe parcursul evoluției omenirii, practica de a trăi într-un grup cu înțelegere și dependență reciprocă a devenit un stil de viață foarte util și practic, iar grupurile mici, izolate, s-au transformat în timp în comunități mai mari. Au urmat apoi societățile care au devenit pe parcurs civilizații.
Modul în care mentalitatea și psihologia umană au condus la această dezvoltare este încă un subiect popular printre istorici și antropologi, iar prin intermediul cercetărilor lor amănunțite, reușim astăzi să aflăm mai multe despre oamenii de odată, fie din muzee sau din enciclopedia largă a internetului.
Una dintre civilizațiile despre care am aflat cu toții din mass-media în 2012, este civilizația mayașă. Potrivit acestora, lumea a fost creată la 11 august 3114 î.Hr., care este data de la care începe calendarul lor. Presupusa dată de încheiere a fost 21 decembrie 2012, iar atunci existau multe teorii cu privire la sfârșitul lumii. Numită și civilizația Maya, aceasta a înflorit în America Centrală, devenind extrem de sofisticată, cu o populație în plină expansiune, de aproximativ 19 milioane la apogeul său. Mayașii antici erau bogați din punct de vedere cultural în comparație cu multe dintre civilizațiile lor contemporane, construind chiar și piramide, dintre care multe sunt mai mari decât cele din Egipt. Ei au avansat foarte multe în toate descoperirile lor și au dezvoltat multe domenii ale științei. Poate cel mai important dintre acestea a fost astronomia, care era importantă pentru agricultură. Pe baza observațiilor astronomice, mayașii au inventat un sistem elaborat de calendare. Acestea erau patru în total, iar cel religios consta din două cicluri care se desfășoară concomitent, o săptămână de 13 zile și o săptămână de 20 de zile. Mayașii aveau, de asemenea, o lună civilă de 20 de zile fiecare, dar în loc să numere zilele acestor luni de la 1 la 20, o făceau de la zero la 19. Prima zi a noii luni era zero, pentru a-i oferi o zi de repaus zeului resoponsabil de „purtarea numărului”. Pentru noi poate părea ciudat în prezent să începem numerotarea cu 0, pentru că știm că această cifră are o valoare nulă, dar și de către mayași a fost folosit doar ca un marcator, mai degrabă decât ca un număr complet care ar putea fi adăugat și înmulțit. Zeroul de atunci era chiar foarte diferit de zeroul modern care urma să fie inventat mai târziu. Până și simbolul său e în afara normelor noastre, dar interesant deopotrivă, o scoică.
Descoperirile de până acum prezintă civilizația mesopotamiană drept cea mai veche civilizație înregistrată în istoria omenirii. Numele Mesopotamia provine din cuvântul grecesc „mesos”, care înseamnă mijloc și din „potamos”, care înseamnă râu. Mesopotamia este un loc situat în mijlocul râurilor Eufrat și Tigru, care acum fac parte din Irak. Civilizația s-a distins prin viața orașului și literatura bogată, avansările în matematică și astronomie. Orașele mesopotamiene au început să se dezvolte în anul 5000 î.Hr., inițial în părțile sudice, sub forma unor sate agricole. Agricultura aducea surplus de hrană și populația satului a început să crească. Deoarece zeii erau cele mai importante ființe pentru primii mesopotamieni, preoții, care mediau cu zeii și ghiceau voințele lor, au devenit cei mai importanți oameni din sat. Încet-încet, ei au preluat un rol de guvernator. De la rege, oamenii se așteptau să-și protejeze orașul, să ofere lege, ordine și dreptate. După ce regele Cyrus al II-lea a cucerit Babilonul, cea mai mare parte a Mesopotamiei a devenit parte a Imperiului Persan Ahemenid.
La un moment dat, civilizația persană a format cel mai puternic imperiu din lume. Deși au stat la putere doar puțin peste 200 de ani, perșii au cucerit ținuturi care acopereau suprafețe vaste. Din partea de sud a Egiptului, până în părți diferite ale Greciei, dar și în India, Imperiul Persan era cunoscut pentru puterea militară și conducătorii înțelepți. Dar toate acestea s-au schimbat atunci când un soldat legendar al Macedoniei, Alexandru cel Mare, a adus în genunchi întregul Imperiu Persan și a pus capăt civilizației în anul 330 î.Hr..
Fiecare civilizație care ne vorbește astăzi din muzee a contribuit în multe feluri la formarea civilizației și culturii moderne, fie cu noi invenții, noi idei, filozofii sau stiluri de viață. Prin urmare, ceea ce am devenit este un rezultat al tuturor civilizațiilor care au existat înainte.
