Muncitorii mai deştepţi ca inginerii
Secretarului general al comuniştilor români i-a plăcut şi că în conflictele dintre ,,roşii“ (revoluţionari) şi ,,experţi“ (specialişti), prioritate au cei dintâi. Şi că în procesul producţiei materiale, mai importanţi decât tehnocraţii sunt muncitorii. „Inginerul, opina Ceauşescu, nu a pus mâna pe ciocan, nu ştie cum se face o maşină; el ştie să facă desenul maşinii şi te trimite s-o cumperi din străinătate”. Prin urmare, conchide el, trebuie folosite „cadrele de muncitori vechi, cu experienţă”. „Noi tot umblăm să vedem în Italia, în Elveţia, să aducem specialişti din vest”, îşi face Ceauşescu o mea culpa pentru politicile de independenţă economică prin cumpărări de licenţe şi tehnologii din ţările capitaliste. Nu va mai aproba importurile solicitate de ministere, i-a anunţat el pe membri Comitetului Executiv. Iar decizia aceasta a fost adevărata schimbare de macaz a politicii economice iniţiate de echipa lui Dej.
Contra îmburghezirii
I-a plăcut lui Ceauşescu şi furnicarul marilor uzine şi comune populare. ,,Există o mobilizare generală a poporului, spune el, de la copii până la oamenii bătrâni, toţi sunt mobilizaţi, puşi la treabă să înveţe, să lucreze; unul nu stă. Ciu En Lai spunea toată lumea trebuie să muncească, trebuie să facă ceva, nu se poate altfel.” Iar ,,revoluţiei culturale“ i-a atribuit geneză şi semnificaţii ca acestea: „A fost vorba de o luptă între două linii, de faptul că se crease o stare de spirit periculoasă, că erau foarte mulţi din foştii moşieri feudali care deţineau şi posturi de răspundere, că se crease o stare de ploconire în faţa străinătăţii şi o anumită mentalitate de îmburghezire şi toată activitatea a fost de a dezrădăcina această mentalitate, de a aşeza lucrurile ca oamenii să înţeleagă principiile revoluţionare şi să fie educaţi prin muncă.” Despre ieşirea Chinei din claustrarea autoimpusă prin ,,revoluţia culturală“, Ceauşescu a relatat următoarele: „Ne-au spus că sunt gata să-l primească pe Nixon, însă problema principală este Taivanul. În legătură cu ONU ne-au mulţumit pentru sprijinul care îl dăm, s-a scris şi în comunicat, sunt interesaţi să meargă la ONU. În general ei ne-au mulţumit pentru ajutorul dat în ceea ce priveşte dezvoltarea relaţiilor lor cu alte state unde ei sunt interesaţi”. Temperanţă observase Ceauşescu şi în viziunea chinezilor asupra relaţiilor cu celelalte ţări socialiste.
„Am spus despre succesele obţinute în condiţiile grele interne ale revoluţiei culturale, n-am spus că revoluţia culturală a fost bună”, a specificat Ceauşescu. De altfel, ,,revoluţia culturală” nu-l favorizase. ,,Banda celor patru” se împotrivise comerţului cu alte state pe motiv de trădare a intereselor naţionale. S-a opus şi înţelegerilor încheiate cu România asupra schimbului ţiţei-îngrăşăminte chimice. Dovadă că lucrurile se schimbaseră în bine a fost creditul acordat de chinezi românilor în valoare de 60 milioane de dolari, din are jumătate în mărfuri.
Ce-a fost moşierul şi cum lupta ţăranul
Impresii aparte a împărtăşit Ceauşescu despre spectacolele vizionate, ministru al culturii fiind din 1960, nevasta lui Mao, fosta actriţă Jiang Qing.
„După părerea mea, a povestit Ceauşescu, aici au făcut o cotitură revoluţionară şi într-adevăr se poate vorbi de revoluţie culturală. Au dat la o parte – poate prea brusc, dar după părerea mea au făcut bine – toate aceste mentalităţi mic-burgheze şi au luat-o de la capăt. Toată activitatea lor culturală, de balet, de teatru, a fost pusă pe baze revoluţionare. Au spus aşa: aici nu vrem în nici un fel să pătrundă concepţiile burgheze. Ne-au prezentat «Fata cu părul cărunt» refăcută sub conducerea lui Cian Cin (Jiang Qing, n.n.), care este o femeie destul de inteligentă şi ştie ce vrea. Acum era pusă pe o altă concepţie, nu cum era înainte. Scoate în relief şi pe moşier, dar şi pe ţăran, pe fata aceasta. Scoate bine în relief şi ce a fost moşierul, dar şi hotărârea de luptă a ţăranilor. Ne-au spus aşa: noi vrem ca tineretul să ştie ce au fost moşierii, ce-a reprezentat burghezia. Mi-a plăcut foarte mult. Şi mi-au spus că încă o vor mai perfecţiona. Am văzut şi «Detaşamentul de femei». Unii tovarăşi au spus că e simplist, dar am vrea să avem şi noi aşa ceva. O tematică foarte bună privind transformarea omului. În general, se pune faţă în faţă mentalitatea imperialismului cu relaţiile noi, ceea ce noi nu facem. Noi am împânzit cinematografia cu filme de aventuri, iar teatrul cu piese occidentale. Am scos piesele revoluţionare şi am introdus piese fără nici un conţinut. La fel facem şi la televiziune unde tot discutăm şi nu s-a schimbat nimic.”
De Lavinia Betea – Adevarul
