Acasă Blog Pagina 95

8 Iunie 1967: Ziua in care ISRAELUL a atacat SUA

Unul din evenimentele istorice cele mai ascunse de ochii publicului il constituie atacul intreprins de aviatia si marina israeliana impotriva vasului american USS Liberty. Evenimentul a avut loc pe data de 8 iunie 1967 in timpul razboiului arabo-israelian  cunoscut si sub numele de “Razboiul de 6 zile”.

USS Liberty era o  nava cu armament usor, utilizata ca centru de supraveghere si transmisiuni navigand in apele internationale, in zona orasului egiptean El Arish (in largul fasiei Gaza).

Dupa ce nava a fost survolata in repetate randuri de aviatia israleiana in dimineata zilei de 8 iunie, la cateva ore dupa aceasta in jurul orelor 2 p.m. primul val de avioane militare israeleiene au atacat-o mitraliind  echipajul si aruncand asupra sa rachete si bombe cu napalm. Atacul intreprins de avioane de vanatoare care nu purtau insemne de identificare a inceput prin distrugerea antenelor vasului si a instalatiilor de transmisiuni astfel incat aceasta sa nu poata comunica cu restul flotei americane existente in Marea Mediterana (Flota a 6-a).

In mod incredibil, echipajul american a reusit sa refaca antenele vasului si sa transmita semnale disperate de ajutor catre restul flotei, portavioanele Saratoga si America au confirmat primirea mesajului si au transmis ca au trimis avioane de vanatoare in ajutorul USS Liberty.

Ajutorul insa nu a mai ajuns… intrucat avioanele americane trimise de pe portavioane au fost oprite la ordinal expres al presedintelui Lyndon Johnson inainte ca sa se poata infrunta inamicul.

A ajuns in schimb un al doilea val de atacatori israelieni, veniti cu barci torpiloare care au atacat din nou vasul American incercand sa-l scufunde. USS Liberty a fost bombardata cu tunuri de 20 si 40 de mm si a fost torpilata sub linia de plutire. In urma exploziei torpilei au decedat 22 de marinari.

Istoria oficiala consemneaza ca aviaita israeliana a facut “o confuzie” confundand USS Libery cu un vas pescaresc egiptean (cu o dimenisune de 4 ori mai mica decat USS Liberty).

Istoria neoficiala insa exclude o astfel de ipoteza. USS Liberty era identificata clar cu steag american, iar ulterior primului atac, steagul mitraliat a fost inlocuit cu un drapel urias de 7/13 picioare. De asemenea distrugerea cu prioritate a centrelor de comunicatii ale vasului ridica mari semne de intrebare.

Una din ipotezele aduse in discutie a fost incercarea Israelului de a scufunda vasul American urmand ca ulterior vina sa fie data pe aviatia egipteana. In cazul reusitei actiunii, foarte probabil Statele Unite ar fi declarant razboi Egiptului distrugand astfel principalul inamic de atunci al statului evreu.

Atacul Israelului asupra principalului sau aliat (SUA) putea insa sa duca la un veritabil Al Treilea Razboi Mondial intrucat coalitia statelor arabae, condusa de Egipt era sustinuta de Uniunea Sovietica.

Tot istoria neoficiala povesteste si de faptul ca Distrugatorul rusesc nr 626/4 a receptionat apelurile disperate ale navei americane si a sarit in ajutorul acesteia obligand barcile torpiloare sa se retraga dupa 3 ore de asalt continuu. Ulterior distrugatorul rusesc navigand in imediata apropiere a blocat posibilitatile de reatacare de catre israelieni. In cele din urma, cu o intarziere de 17 ore (!!!), a fost permis si ajutorul navelor din flota a 6-a Americana.

Din fericire, USS Liberty nu a putut fi scufundata inainte de a lua contact cu flota Americana si de a deconsipra nationalitatea atacatorilor, astfel scenariul fiind partial dejucat, America nedeclarand razboi Egiptului si lumea evitand o posibila conflagratie nucleara intre superputeri.

Capitanul McGonagle a fost decorat cu Congressional Medal of Honor, cea mai inalta decoratie militara americana, care de obicei este inmanata intr-un cadru official de catre presedintele tarii la Casa Alba. In cazul de fata insa medalia a fost inmanata de seful marinei (Secretary of the Navy) intr-o baza militara, ziarele americane trecand sub tacere evenimentul. Echipajului supravietuitor i s-a interzis sa faca declaratii asura subiectului sub sanctiunea Curtii Martiale.

Toti membrii echipajului, seful marelui stat amajor American, amiralul Thomas Mooroer, ambasadorul SUA in Liban care a fost notificat de interceptarea mesajelor criptate israeliene prin care acestea comunicau catre baza stadiul atacului asupra USS Liberty exclud cu totii variant unei confuzii accidentale. La fel a facut si ministrul de externe (Secretary of State) american Dean Rusk, care pan in ziua mortii lui a sustinut ca tacul a fost unul intentioant.

Incidentul nu a fost niciodata investigat de o comisie a Congresului American.

O varianta a acestui scenariu intrevede si posibilitatea unei intelegeri americano-israeliene la nivelul presedintelui Johnson in vederea creerii artificiale a unui “casus belli” pentru implicarea SUA in razboi si ocuparea intregului Orient Mijlociu prin atacul “egiptean” asupra USS Libery.

O incercare similara, cunoscuta in istorie ca si “Afacerea Lavon” dupa numele ministrului de externe israelian Pinhas Lavon a avut loc in 1954, cand agenti evrei au incercat sa instaleze bombe in cinematografe destinate personalului American din Egipt, urmand ca ulterior vina sa fie data pe  “extremistii musulmani”. Intregul complot denumit de catre isaelieni “Operation Suzannah”a iesit la iveala accidental datorita exploziei unei bombe in timpul transportului catre destinatie. In urma deconspirarii complotului, ministrul israelian de externe si-a dat demisia. Intreaga afacere a fost recunoscuta OFICIAL de catre statul isaeliana in anul 2005 cand presedintele Moshe Katzav  i-a medaliat pe agentii israelieni implicate si i-a declara eroi nationali. Evident presa americana a trecut sub tacere evenimentul.

Aajutoarele americane pentru Israel sunt aproximate actualmente la cca 30 de miloane de dolari pe zi. (10 mld dolari annual sub diferite forme). 

Sursa: FrontPress.ro

Este Romania spionata de SUA?

Recentul scandal legat de interceptările telefonice americane i-a făcut pe locuitorii din multe ţări să-şi pună întrebarea dacă sunt şi ei urmăriţi de serviciile americane. Intră şi România în programul de urmărire, practicat de SUA?

La această întrebare ne răspunde Valentin Vasilescu,pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenţiat în ştiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureşti-promoţia 1992.

The Washington Post şi The Guardian au dezvăluit recent existenţa a două programe secrete NSA. Unul priveşte interceptarea datelor apelurilor telefonice în Statele Unite în cea mai importantă reţea (Verizon) şi în toate celelalte reţele. Celălalt program, numit PRISM, vizează interceptarea comunicaţiilor navigatorilor străini pe Internet, din afara teritoriului Statelor Unite. El funcţionează neîntrerupt, cel puţin din 2006 pe toate reţele mari de socializare, totul fiind posibil datorită companiilor emitente de certificate de criptare de tip SSL care sunt în marea lor majoritate americane dar şi britanice şi israeliene. Companiile în cauză sunt practic toţi furnizorii de servicii de internet americani Facebook, Google, Yahoo, Microsoft etc. Companiile respective includ certificatele de criptare în aplicaţii utilizate pe internet precum browserele. Mai precis cheile publice. NSA sau alte servicii secrete cu care cooperează NSA, au acces nelimitat la cheile private ale acestor certificate.

Sursa dezvăluirilor jurnaliştilor este Edward Snowden în vârstă de 29 de ani, fost tehnician CIA, angajat sub acoperire la firmele Booz Allen Hamilton şi Dell care lucrează pentru industria de apărare a SUA. El a activat în ultimii 4 ani la NSA (National Security Agency) în cadrul mai sus amintitelor programe secrete. Edward Snowden susține că NSA deţine capacităţi inimaginabile, ea a dezvoltat pe termen lung facilităţi de stocare enorme în SUA, sistemele cele mai performante de decriptat şi o infrastructură de culegere a informaţiilor capabilă să intercepteze aproape orice. De aceea nimeni nu este în siguranţă, întrucât NSA este prezentă în aproape toate ţările din lume.

După dezvăluirile din The Washington Post şi The Guardian, NSA a cerut oficial Ministerului Justiției să deschidă o anchetă penală în cazul scurgerilor de informații. Aceeaşi atitudine „patriotică” a avut şi președintele Barack Obama, beneficiarul culegerii de informaţii pe căi ilegale. Congresul, cel care face legile în SUA, a recunoscut că ştia despre aplicarea de către NSA, a acestui procedeu ilegal de urmărire.

Dezvăluirile din The Washington Post şi The Guardian şochează lumea occidentală, nu şi pe cetăţenii fostelor state comuniste care au fost subiectul acestui tip de spionaj practicat de SUA în perioada Războiului Rece. Agenţia de Securitate Naţională (NSA), apărută la 4 noiembrie 1952 în subordinea Ministerului Apărării, avea misiunea de a proteja reţelele de comunicaţii ale armatei şi pe cele guvernamentale americane. Un termen „convertit” de Pentagon de la problemele militare la cele legate de spionajul economic este SIGINT (Signals intelligence) şi se referă la două domenii interconectate: pe de o parte interceptarea tuturor reţelelor de comunicaţii (COMINT) şi pe de altă parte a emisiei electronice a radarelor şi a sistemelor de radionavigaţie care echipează sistemele de rachete sol-aer, avioanele şi navele militare şi civile (ELINT).

Extinzând sfera preocupărilor dincolo de interceptarea canalelor militare şi diplomatice ale ţărilor socialiste din 1974, NSA şi-a creat pe întreg globul o reţea SIGINT, comună cu Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă, formată din staţii de recepţie de mare putere dispuse la sol, echipate cu zeci de antene parabolice cu diametrul de 33 m. Această reţea numită Echelon era destinată interceptării, înregistrării şi analizării de la mare distanță a traficului telefonic, fax, radio și de date din statele socialiste cu ajutorul sateliţilor americani de spionaj.

Elementul vulnerabil al acestor rețele îl constituia emisia în gamă centimetrică şi milimetrică care realiza transferul traficului între numeroasele relee de retranslaţie, montate pe clădirile centralelor telefonice analogice urbane. Dar şi între localităţi sau în zone împădurite, obstacolate şi greu accesibile. Un satelit american SIGINT intercepta de pe o orbită geostaţionară (adică permanent fix deasupra unui stat de mărime medie precum Polonia sau România), 24 din 24 de ore, circa 80% din traficul comunicaţiilor terestre militare şi civile, semnalele fiind retransmise integral la una din cele 20 de staţii de la sol ale sistemului Echelon din Europa (în cazul nostru la una din bazele militare americane din R.F.Germană).

Între anii 1978-1981, în beneficiul reţelei Echelon a fost lansată o constelaţie de 40 de sateliți de tip CHALET cântărind 1,2 t prevăzuţi cu antene parabolice cu diametrul de 45 m. Orbitele acestora erau cvasi-geostaţionare (toate deasupra statelor socialiste) la altitudinea de 35.400 km (care asigurau o perioadă de funcţionare de 11-12 ani). O altă reţea de 15-20 de sateliţi utilizaţi de Echelon a fost RHYTOLITE, lansată pe orbită geosincronă în perioada 1975-1979. Naveta Discovery în misiunile STS-51-C din 1985 și STS-33 din 1989, precum şi Atlantis în noiembrie 1990, a plasat pe orbită geosincronă o nouă generaţie de 3 sateliţi MAGNUM din reţeaua Echelon. Aceştia cântăreau 2,7 t şi aveau o antenă de recepţie cu diametrul de 100 m. Jurnaliştii britanici Duncan Campbell şi Nicky Hager au dezvăluit în 1995, în ziarul Baltimore Sun, extinderea implicării reţelei Echelon în spionajul industrial şi al statelor occidentale, ţintele fiind firma germană Enercon şi cea belgiană Lernout & Hauspie.

Din 2004, odată cu accesul României în NATO, NSA a scos ţara noastră de sub supravegherea reţelei Echelon, din simplul motiv că toate informaţiile care o interesează îi sunt furnizate în flux continuu, de către serviciile de informaţii româneşti. Totul în baza unor protocoale de colaborare care obligă România să participe alături de SUA la războiul antiterorist global. Acesta vizează 3 principale direcţii de acţiune. Prima se referă la monitorizarea tranzacţiilor cu arme, muniţii explozibili şi substanţe cu dublă utilizare, cu scopul preîntâmpinării intrării acestora în posesia grupărilor teroriste şi se execută de către DIM, SRI şi SIE. A doua se axează pe monitorizarea reţelelor de comunicaţii cu scopul depistării utilizării lor de către structuri teroriste în planificarea, executarea şi sprijinirea unor acte criminale şi se execută de STS şi SRI. A treia are în vedere controlul tranzacţiilor comerciale şi financiar-bancare cu scopul depistării originii fluxurilor financiare care alimentează grupările teroriste şi se execută de SRI, DGIPI şi SIE.

Practic, prin terminalele special montate de NSA în centralele tuturor serviciilor de informaţii româneşti, majoritatea informaţiilor brute culese de acestea, se transferă cifrat peste Ocean, la serverele Agenţiei de Securitate Naţională a SUA. De acolo acestea sunt repartizate funcţie de tematică, spre diseminare şi valorificare serviciilor specializate americane. Se poate afirma că serviciile secrete ale SUA cunosc până la cele mai mici detalii modul în care se desfăşoară viaţa economică, politică şi socială în România.

Ca urmare a acestei colaborări, agenţii acoperiţi ai SUA, sprijiniţi de serviciile româneşti au ajuns să pună la cale pe teritoriul României, frecvente tranzacţii şi livrări dirijate de arme către grupările teroriste, pentru că acţionând pe teritoriul României, agenţii serviciilor secrete americane se bucură de aceeaşi imunitate ca şi militarii SUA, în baza Tratatului SOFA semnat la 6 decembrie 2005 de guvernul român şi ratificat de Parlament.

 De pe Vocea Rusiei

Antal Arpad: Visul meu este sa ajung guvernatorul “Tinutului secuiesc”

Corespondentul Agerpres în judeţul Covasna a realizat un interviu cu primarul municipiului Sfântu Gheorghe, UDMR-istul Antal Arpad Andras. Acesta a declarat că visul său este să devină “guvernator” în cazul proclamării aşa-zisului “Ţinut secuiesc”.

“Visul meu este să trăiesc într-o Europă unde oamenii se respectă (…) Îmi doresc să trăiesc ca cetăţean european, cetăţean român şi ca cetăţean care trăieşte într-o regiune autonomă numită Ţinutul Secuiesc, care nu este împotriva intereselor României, şi, dacă am un vis, este să ajung guvernatorul Ţinutului secuiesc”, a declarat edilul.

“Fascistul ăsta UDMR-ist vorbește de respect după ce-a fost amendat de Judecătoria Sfântu Gheorghe pentru ofensă adusă simbolurilor naționale și după ce i-a amenințat pe românii din Covasna și Harghita cu soarta sârbilor din Kosovo. Eu l-aș face pe Antal guvernator… într-o pușcărie sau într-un spital de boli mintale”, a reacţionat imediat blogerul Dan Tănasă, un apărător al intereselor româneşti în zonele controlate de UDMR.

În luna martie, Antal Arpad a anunţat că Municipiul Sfântu Gheorghe îşi va depune, în numele aşa zisului Ţinut Secuiesc, candidatura pentru a deveni Capitala Culturală Europeană în 2021.

Primarul extremist din Sfântu Gheorghe nu este la prima provocare anti-românească, acesta declarând în luna ianuarie a anului trecut că iubirea României cu forţa de către cetăţenii maghiari înseamnă “viol”. Deasemenea, l-a ameninţat pe blogerul Dan Tănasă şi pe familia acestuia, pentru plângerile sale la adresa abuzurilor autorităţilor locale împotriva românilor, minoritari în zonă. Arpad a mai încercat să facă presiuni anii precedenţipentru a împiedica desfăşurarea marşurilor naţionaliste organizade de 1 decembrie de către Noua Dreaptă în Harghita sau Covasna. În plus, în iarna anului 2012 a îndemnat boicotarea evenimentelor dedicate Zilei Naţionale a României. 

Sursa: FrontPress.ro

Alianta intre MOLDOVENISTI si extremistii UNGURI: “Romania NU a existat pe parcursul istoriei”

Alianţa între moldovenişti şi radicalii unguri se manifestă tot mai deschis în ultimii ani. La început au fost afişe de solidaritate cu “Ţinutul secuiesc” în Republica Moldova iar apoi au urmat vizite reciproce. Propaganda anti-românească a continuat prin strângerea legăturilor dintre Mişcarea Naţional Democrată(MND), o organizaţie care susţine că moldovenii sunt o naţiune de sine stătătoare, şi organizaţiile revizioniste din Bulgaria şi Ungaria.

Într-un interviu acordat recent unui portal de ştiri administrat de cei de la MND, Toroczkai Laszlo, liderul Mişcării tinerilor maghiari din cele 64 de comitate (HVIM), a susţinut o serie de atacuri la adresa României, promovând destrămarea statală a ţării noastre şi refacerea Ungariei Mari.

Acesta s-a lăudat că organizaţia sa, împreună cu partidul Jobbik, reprezintă a treia putere politică în Ungaria, conform voturilor exprimate de maghiari la ultimele alegeri. Deasemenea, el a acuzat România, Serbia şi Slovacia de faptul că “suprimă” minoritatea ungurească. “Eu cred că majoritatea secuilor şi reprezentanţii celorlalte grupuri etnice ungurești din România doresc să fie liberi, la fel ca majoritatea maghiarilor care locuiesc în Serbia şi Slovacia, deoarece aceste state suprimă minoritatea ungurească”, afrimă Toroczkai Laszlo.

Atacurile au continuat prin afirmaţii care contestă chiar dreptul istoric al existenţei statale a României. “România nu este un stat tradițional. La fel şi Slovacia. România și Slovacia nu au existat niciodată în istorie. Eu nu sunt șovin, deci nu urăsc românii. Însă ei trebuie să înțeleagă că statele naționale și tradiționale sunt trei, și anume: Moldova, Transilvania și Valahia”, consideră liderul HVIM.

Acesta a mai declarat că HVIM are legături cu diverse organizaţii naţionaliste europene din Polonia, Croaţia, Germania, Flandra (Belgia), Spania, Anglia, Suedia sau Franţa. Acum HVIM, prin vocea liderului formaţiunii, doreşte şi o coagulare a relaţiilor cu “moldovenii”. Toroczkai Laszlo a mai declarat că este determinat în acest sens şi de faptul că soţia sa este din Iaşi.

Ca un fapt inedit, printre organizaţiile cu care radicalii unguri au legături strânse se numără şi Forţa Nouă (FN) din Italia. Practic unele filiale ale FN (mai ales din nord) au legături cu revizioniştii de la HVIM în timp ce altele (mai ales din sud) întreţin relaţii strânse de colaborare cu românii de la Noua Dreaptă.

În încheierea interviului, Toroczkai Laszlo a afirmat că moldovenii sunt “vecinii” ungurilor, o aluzie directă la destrămarea României prin realizarea “Moldovei Mari” şi a “Ungariei Mari”.

Separatiştii maghiari au iniţiat de mai mulţi ani legături cu forţele “moldoveniste” şi “stataliste” din Republica Moldova, sau cu reprezentanţii separatismului găgăuz, care au identificat în românism şi în mişcarea unionistă nişte duşmani comuni.

“Mişcarea tinerilor maghiari din cele 64 de comitate” (referire la împărţirea teritorial-administrativă a Ungariei Mari) a fost înfiinţată în anul 2001 în Ungaria de către şovinul ungur, Toroczkai Laszlo. Organizaţia are filiale active şi în România, în unele localităţi din Ardeal unde populaţia maghiară alcătuieşte un procent important din totalul populaţiei.

Moldovenismul este un concept etno-cultural menit să faciliteze procesul de rusificare al populației române dintre Prut și Nistru pe principiul „Divide et impera” (dezbină și stăpânește). Acest curent susține că moldovenii sunt o etnie separată, diferită de români.

Sursa: FrontPress.ro

Avortul, cauza disparitiei neamului

Dimineaţă de dimineaţă, holurile spitalelor din România sunt neîncăpătoare pentru tinerele care vin să facă avorturi. Palide şi speriate, ele îşi aşteaptă rândul pentru a omorî fiinţa nevinovată care a prins viaţă în pântecele lor şi care nu se poate apăra singură de instrumentele ucigaşe ale medicilor.

Crima se face mereu la fel: după dilatarea colului până la 2 centimetri, chiureta medicului pătrunde în uter, iar copilul este rupt în bucăţi şi apoi scos afară. O nouă viaţă se sfârşeşte într-un recipient smălţuit. Pentru tinerele mai înstărite, o fiolă de Diazepam injectată în venă asigură un somn adânc, dar trauma post-avort nu se lasă aşteptată. Insomnii, coşmaruri sau vise obsesive, retrăirea dureroasă a avortului, goliciune sufletească, depresii, sentimente de vinovăţie sau chiar tentative de sinucidere sunt doar câteva din manifestările care apar după avort. Sunt răni adânci, care se pot vindeca doar în sânul Bisericii, prin spovedanie şi pocăinţă sinceră.

Cine va plăti pentru aceste crime?

Statisticile sunt înspăimântătoare. România ocupă al doilea loc, pe plan european, în ceea ce priveşte rata avortului, potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Totodată, ţara noastră se află pe poziţia a 6‐a la nivel global, cu un număr total al avorturilor de aproximativ 100.000 ‐128.000 pe an. În România se fac aproape 400 de avorturi zilnic, pentru care statul cheltuieşte anual peste cinci milioane de euro, se arată într-un studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice, bani plătiţi şi din asigurările cetăţenilor creştini anti-avort. De ce invocăm mereu sărăcia din sistemul sanitar, dar, pe de altă parte, cheltuim sume imense pentru subvenţionarea crimelor? De ce nu investim aceşti bani în susţinerea programelor de educaţie creştină, care să-i înveţe pe tineri valorile castităţii?

Societatea de azi preferă să promoveze metodele contraceptive, ca alternativă la avort. Utilizarea contraceptiei pe scară largă, în România, şi-a arătat, însă, efectele, rata avorturilor menţinându-se, în continuare, la un nivel foarte ridicat. De asemenea, absolut toate mijloacele contraceptive hormonale, orale (comprimate) şi parenterale (inelele vaginale, plasturii contraceptivi, implanturile, injecţiile contraceptive, sistemele intrauterine hormonale) şi dispozitivele intrauterine (DIU), sunt abortive. Efectele ucigaşe ale contraceptivelor sunt, însă, cu totul ignorate, statul român oferind în mod gratuit aceste produse, care până în anul 2000 aveau un preţ ridicat, grupurilor de populaţie dezavantajate, cum ar fi: persoane fără venit, studenţi, şomeri sau cei care beneficiază de asistenţă socială. Numeroase campanii de promovare a contracepţiei se desfăşoară azi în şcolile şi liceele din România, unde copiii sunt atenţionaţi cu privire la sarcini nedorite, SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală. A-i învăţa pe copii cum să folosească prezervativele şi contraceptivele înseamnă a le stimula curiozitatea, ceea ce duce inevitabil la debutul timpuriu al vieţii sexuale. De aceea, în loc să le trasmitem copiilor mesaje cu dublu înţeles, ar trebui să le prezentăm, în şcoală şi în familie, virtuţile abstinenţei, încurajându-i să-şi păstreze fecioria până la căsătorie.

Lipsa modelelor autentice şi a reperelor morale, presiunea anturajului şi dorinţa de a fi în rând cu lumea, fac ca adolescentele noastre să banalizeze păcatul grav al avortului, considerând embrionul doar o “aglomerare de celule” şi repetând uciderile “pe bandă rulantă”. Aşa s-a ajuns ca în perioada 1958 – 2008, peste 21 de milioane de copii să fie avortaţi, ceea ce înseamnă că un neam întreg zace sub pământ. Cine va plăti pentru aceste crime?

Părintele Nicolae Tănase avertizează: “În 2056 vom fi nouă milioane de români!”

Prezent recent la conferinţa organizată de ASCOR Baia Mare, cu tema “Încredere în prietenie şi căsnicie”, părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului a tras un semnal de alarmă cu privire la populaţia României, afirmând că, în ritmul în care se fac avorturile, în 2056 vor mai exista între şase şi nouă milioane de români.

“În 2056, noi vom fi între şase şi nouă milioane, gânditi-vă cum va fi stăpânită România de români, dacă românii vor fi aşa de puţini! Când ne pregătim copiii noştri ca să intre la Liceul Pedagogic, ca să iasă învăţători, profesori şi nu numai, avem oare această cunoştinţă, că nu vor mai avea cui să predea, din moment ce avem 247.000 de naşteri şi 543.000 de morţi? Asta e media în 22 de ani, de la 1989 încoace”,a spus părintele Tănase.

Avem, cu toţii, o mare responsabilitate faţă de situaţia în care ne aflăm. Suntem, oare, conştienţi că, prin indiferenţa şi tăcerea noastră, ne facem vinovaţi de complicitate? Ştim că lângă noi se omoară zilnic sute de copii, copiii noştri, copiii neamului românesc, copiii lui Dumnezeu! Ce facem pentru a opri acest măcel?

“În România, înotăm în sânge! Nu până la glezne, nu până la genunchi, nu până la brâu, nu până la gât, ci până peste cap! Pentru că populaţia existentă în România acum este de 18 milioane. Şi în 20 de ani, de la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18.000.100 de copii! Aceasta este cifra oficială! Este statistica oficială, pentru că există una neoficială, care arată această stare de fapt, şi anume că cifra poate să fie chiar şi dublă!!! (…) La Judecată nu ne vom prezenta singuri, ne vom prezenta cu copiii noştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cu vecinii, cu prietenii, şi acolo vom da seamă de ceea ce am făcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. Dacă se fac avorturi, nu sunt vinovaţi numai cei ce fac avorturi – mamele, taţii, medicii, asistentele. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nicio atitudine.” (Părintele Nicolae Tănase) De Irina Nastasiu – Doxologia

Romania, noul Eldorado pentru cumpararea terenurilor agricole

Calitatea pământului, preţul foarte bun şi posibilitatea de a obţine ajutoare atrag investitorii străini către un nou Eldorado: România, prin terenurile sale agricole, notează journaldujura.ch, din Elveţia. Fenomenul atrage atenţia presei din Occident, care se întreabă cum de s-a ajuns aici, nu fără a constata că există şi reversul medaliei: ţăranii români denunţă acapararea de către companiile multinaţionale a suprafeţelor cultivabile din ţara noastră.

“Ţăranii români acuză investitorii austrieci că intră în posesia unor terenuri agricole din România la preţuri de nimic, pe care apoi le transformă în monoculturi cu ajutorul fondurilor europene. 40% din teritoriile agricole ale României sunt necultivate. Conflictele din jurul terenurilor încep să se înmulţească”, scrie cotidianul austriac Der Standard, într-un articol intitulat “Furt de terenuri în România”. Reportajul jurnaliştilor austrieci se învârte în jurul unui fermier român, Dan Cismas. Acelaşi personaj care este interlocutorul jurnaliştilor francezi de la Le Figaro, care ţin să consemneze şi ei într-un articol “Ţărani români, uniţi contra acaparării terenurilor agricole”, că acapararea terenurilor priveşte şi Europa, în special România, care este a cincea ţară ca suprafaţă agricolă de pe continent.

“Statul are două feţe. El face legi care să împiedice vânzarea terenurilor către investitorii străini, dar, în acelaşi timp, precum o prostituată, ‘se culcă’ cu banii acestora”, susţine Cismas, care deţine 35 de hectare de pământ lângă un sat din Transilvania. El conduce şi o fermă de vaci, capre şi porci. Astfel, el a reuşit să convingă locuitorii din regiune să se axeze pe producţia de trandafiri bio, folosind îngrăşământ natural de la ferma de animale.

Asociaţie agricolă

Micii agricultori din zonă s-au unit într-o asociaţie numită EcoRuralis şi l-au ales în funcţia de vicepreşedinte. “Nici o altă temă nu îi afectează mai mult pe agricultorii români decât cea a pierderilor teritoriale în favoarea speculanţilor. Sute de mii de hectare au fost transformate în terenuri agricole şi au fost destinate exportului, profitând de forţa de muncă ieftină şi de fertilitatea solului. Cu 2.000 de euro îţi cumperi un hectar de pământ în România. În Austria ar costa de patru ori mai mult. Salariul lunar al unui muncitor român în domeniul agricol este de 160 de euro”, susţine Cismas pentru sursa citată. Din 2014, cumpărarea terenurilor de către investitorii străini va deveni legală. Dar şi până atunci, o firmă înregistrată în România pentru 150 de euro poate rezolva problema.

Rolul speculanţilor

Speculanţii romani au cumpărat terenurile parcelă cu parcelă, au făcut presiuni asupra populaţiei, care nu de foarte multe ori nu a rezistat. Puzzle-ul a fost finalizat la un moment dat, iar terenul final a fost vândut la un preţ de 10 ori mai mare către o firmă internaţională. Acestea deţin deja 6% din teritorul României. “Conaţionalii noştri nu sunt naţionalişti. Fac apel la organizaţiile europene non-profit să urmărească cu atenţie iniţiativele acestora. Însetaţi de un profit maxim, aceştia reuşesc să pună mâna pe subvenţii de milioane de euro de la Bruxelles. Sume care le scapă din mâna micilor fermieri, de cele mai multe ori din cauza barierelor birocratice”, consideră Cismas.

Importuri de 70%

Produsele agricultorilor regionali nu mai sunt competitive. “Importul produselor alimentare se ridică la aproape 70%. Toate astea se întâmplă într-o ţară care a fost considerată grânarul Europei. O situaţie inimaginabilă. În politica românească nu există interes pentru structuri regionale. Pieţele agricole sunt haotice şi nereglementate. În consecinţă, mulţi tineri încearcă să scape de spirala sărăciei lucrând ieftin în strângerea recoltelor din vestul Europei”, scriu austriecii. Ei remarcă faptul că investitorii austrieci sunt puternic reprezentaţi în România. Dar există şi excepţii. “Grupul industrial Gerald Scheighofer se loveşte cel mai puternic de rezistenţa locală. El este acuzat că defrişează suprafeţe mari şi îi elimină pe producătorii mici din zonă. Aceeaşi situaţie o întâmpină şi grupul Esterhazy, care prelucrează lemnul de pe 10.000 hectare în România şi încearcă să îl exporte la un preţ de trei ori mai mare”.

Deschişi pentru investitori

Consul onorific în România, contele austriac Andreas Bardeau, preşedintele unui holding care deţine 21.000 de hectare de pământ românesc, îi susţine pe investitorii austrieci care cumpără pământ în ţara noastră. “România este una dintre puţinele ţări care stau deschise pentru investitori. 40% din terenurile agricole sunt necultivate. Noi nu pot fi puşi în aceeaşi oală cu speculanţii. Noi am creat 200 de locuri de muncă şi nu am luat terenul nimănui. Profitul este mereu reinvestit”, spune Bardeau, care încasează 3 milioane de euro din subvenţii. “Această sumă este necesară pentru acoperirea pierderilor rezultate din recolta slabă şi din cheltuielile ridicate. Vina pentru dependenţa de import o poartă partea română. Faptul că multe proiecte agricole nu sunt realizate este din cauza lipsei surselor de finanţare. Problema o reprezintă băncile”, a încheiat Bardeau.

O practică provenită din Africa şi Asia

Situaţia din România este una simptomatică pentru toată Europa, fenomenul fiind deja denumit “Land-Grabbing”. “Când apar cei mari, cei mici încearcă să se ascundă în agricultură. Împotriva reţelelor de investitori potenţi financiar, micii agricultori nu au nici o şansă. Îşi pierd terenurile chiar şi atunci când nu vor să renunţe la el. Marile concerne controlează agricultura locală. Practica se numeşte Land-Grabbing şi provine în special din Africa şi Asia”, scrie Wiener Zeitung.

Conform unui raport dat publicităţii la sfârşitul lunii aprilie de Alianţa “Hands off the Land” şi asociaţia europeană a micilor fermieri “Via Campesina”, 3% din marile concerne deţin peste 50% din totalul terenurile agricole din Europa. “Firmele investitorului austriac Andreas Barneau cumpără masiv pământuri în judeţele Arad şi Timiş, depăşind deja 27.000 de hectare. Bardeau este între primii patru investitori străini în România. Mulţi proprietari au avut de pierdut din afacerile cu el, de aceea există şi câteva plângeri împotriva lui. Bardeau Holding România deţine 16 firme care sunt specializate în creşterea animalelor. Micii fermieri nu au nici o şansă în faţa lui”, susţine pentru WZ, Attila Szocs din partea EcoRuralis.

“Pentru a evita barierele legale, în documentele oficiale apare proprietarul iniţial, dar pământul este controlat de actorii mari. În alte cazuri sunt înfiinţate holdinguri naţionale pentru a putea intra în posesia pământurilor, dar sunt şi cazuri în care pământul este cumpărat ilegal. Dacă vreun fermier, care e vecin de parcelă cu marele concern, refuză să îşi vândă terenul, pur şi simplu pământul lui este semănat la grămadă cu restul. Micii fermieri nu sunt ajutaţi. Indiferent că vorbim despre România, Ucraina sau Franţa, banii ajung la marile concerne”, remarcă profesorul Christina Plank de la Universitatea din Viena.

Subvenţii europene

Autorii raportului amintit acuză Uniunea Europeană că finanţează şi încurajează această situaţie prin acordarea de subvenţii. “În 2009, în Spania 16% din producătorii din domeniul agricol au încasat 75% din totalul subvenţiilor. În Ungaria, aproape 93% dintre fermierii locali sunt excluşi de la sistemul de subvenţii. Practic, pentru a supravieţui, ei trebuie să îşi vândă terenurile”, concluzionează Wiener Zeitung.

Paradoxul

Site-ul francez atlantico.fr a întrebat un specialist care este explicaţia acestui nou “Eldorado”, iar răspunsul a venit rapid: “Mai întâi, e clar că preţurile terenurilor sunt sub cele din Europa de Vest. Dintr-o dată asta atrage un anumit număr de viitori proprietari. Al doilea argument important: preţurile produselor agricole au o tendinţă ascendentă. Asta dă impresia eventualilor investitori că se pot face bani. Raportul calitatea pământului/preţul de achiziţie este interesant. În al treilea rând, există o anumită dezorganizare în aceste ţări (România, Bulgaria, Polonia etc) care face să existe terenuri disponibile. În aceste ţări, un anume număr de terenuri nu fac obiectul unei proprietăţi individuale ţărăneşti foarte importante. În momentul colectivizării terenurilor, un număr mare de agricultori a fost îndepărtat de această politică. De aceea revenirea e mai grea”. Totuşi, ceva este paradoxal. “peste jumătate din exploatările agricole ale Europei celor 27 de state sunt în aceste trei ţări. Altfel spus, din 12 milioane de exploatări agricole din Europa, 6 milioane sunt în aceste ţări. Problema este că acestea reprezintă sub 10% din producţia totală”, notează atlantico.fr.

Vânzarea terenurilor către străini ar putea fi limitată

La finele lui 2012, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin anunţa că statul va lua anul acesta unele măsuri pentru a limita cumpărările de teren agricol de către străini, după liberalizarea pieţei, la 1 ianuarie 2014, stipulată în Tratatul de aderare la UE.

Oficialul a declarat, într-un interviu acordat recent pentru business24.ro, că acest subiect este unul foarte sensibil şi că există dezbateri ample pe această temă.

“Foarte mulţi spun că ar trebui să prelungim interdicţia de a vinde terenuri străinilor. Trebuie să vă spun că şi acum străinii, dacă îşi fac o societate în România, pot cumpăra teren agricol şi îl pot lucra. Deja au cumpărat destul de mult şi au plătit taxe şi impozite aici în România. Din punct de vedere legal, al Tratatului de Aderare, nu se mai poate prelungi această interdicţie. Pentru a modifica lucrul acesta, ar însemna o ratificare în toate statele membre, din acest an şi cu Croaţia. Lucru care pare imposibil şi care se va face într-un timp care depăşeşte ianuarie 2014, imposibil la acest moment”, a spus Constantin.

Facilităţi pentru fermieri

Ministrul a mai explicat că vrea să vină cu o serie de facilităţi pentru fermieri, purtându-se în acest sens discuţii cu băncile. “Am discutat cu băncile să punem gaj terenul agricol pe care vrem să îl cumpărăm, cum era înainte creditul imobiliar. Până acum, nu s-a permis acest lucru, băncile nu au acceptat terenul ca gaj, însă acum vor să accepte acest lucru. Gajarea cu terenul agricol ar fi o măsură foarte benefică pentru agricultorii români ”, a spus Constantin.

Avem în România 11 milioane de hectare de teren arabil din care 10 milioane s-au cerut în acest an pentru a fi plătite, deci 10 milioane dintre ele au fost cultivate, potrivit Agerpres. Potrivit datelor oficiale, din totalul suprafeţei de teren arabil din România, circa 10% este deţinută de străini, prin intermediul firmelor româneşti. De Istvan Deak, Elena Stan – Jurnalul National

Personalitatea lui Iuliu Maniu din perspectiva legionara

Una dintre remarcabilele figuri ale istoriei neamului românesc, luptător pentru libertatea românilor transilvăneni şi apoi reper moral în politica României Mari, marele patriot Iuliu Maniu se stingea acum 60 de ani, la 5 februarie 1953, în temniţa comunistă de la Sighet. Deşi promotor al unei doctrine politice în multe aspecte diferite de cea legionară, patriotismul şi moralitatea lui Iuliu Maniu s-au bucurat de mult respect, fiind evidenţiate de Căpitan ( care i-a şi îndemnat pe legionarii din Ardeal să îl voteze atunci când Mişcarea fusese împiedicată de guvern să depună liste proprii) şi de Comandant cu diferite ocazii.

În circulara nr. 10 din 26 noiembrie 1935, Corneliu Zelea Codreanu observa referindu-se la ziarul “Porunca vremii”:”Atacuri necontenite şi nedrepte la adresa domnului Iuliu Maniu. Într-unul din numere se cerea chiar arestarea tuturor maniştilor aducându-li -se acuzaţia, destul de perfidă, ca atacă monarhia. Pentru respectul adevărului, însă să se ştie de toţi că domnul Maniu atacă nu pe Rege, ci vâscul din jurul său, care omoară pe Rege şi nimiceşte monarhia românească. M-am simţit umilit când pe pagina întâi eram lăudat eu sau noi iar pe ultima era insultat Iuliu Maniu…Domnul Maniu ne este adversar, dar după dogma legionară nu ne este permis a ne purta fără onoare cu niciun adversar…”În circulara nr. 62 din 4 martie 1937, Căpitanul, combătând un articol din ziarul “Buna Vestire”, afirma despre Iuliu Maniu: “Peste alte deosebiri, noi credem că domnul Maniu este un om corect şi de ţinută morală, într-o ţară care moare în fiecare zi din lipsă de ţinută morală şi de corectitudine interioară. Că pentru această ţinută în contra sa se unelteşte după cum se unelteşte ceas de ceas şi în contra tineretului.“În privinţa pactului de neagresiune dintre legionari şi naţional-ţărănişti (împreună cu alte partide) dinaintea alegerilor parlamentare din 1937, Căpitanul, după ce a evocat diferenţele doctrinare dintre cele două formaţiuni, atât în politica internă cât şi în cea externă, a precizat: ”Cu toate aceste diferenţe mari de idei şi de păreri (între mine şi d. Maniu), nu înseamnă că nu putem voi împreună alegeri libere tocmai pentru a vedea care este şi părerea ţării şi în orice caz nu înseamnă că dacă suntem de păreri diferite, să vie un al treilea să ne fure voturile şi mie şi lui şi ţării.” (declaraţie de presă publicată la 30 noiembrie 1937)Şi din nou, în circulara din 15 decembrie 1937, Căpitanul ia apărarea lui Iuliu Maniu, atacat brutal de aparatul de propagandă al regimului carlist: “Duminică s-au ţinut în ţară, în capitală şi la radio, zeci de discursuri, toate lovind în Iuliu Maniu, în timp ce el a fost impiedicat, cu gaze lacrimogene, de a vorbi. A ataca din zece părţi un om – orice păreri ar avea el – punându-i în sarcină mai mult decât merită, şi în acelaşi timp interzicându-i a se apăra, este un act de laşitate care înalţă pe cel atacat şi înjoseşte pe atacatorii lui.”Comandantul Horia Sima explică natura relaţiilor dintre Mişcarea Legionară şi Partidul Naţional Ţărănesc în momentele importante ale istoriei interbelice: “În istoria Partidului Naţional Ţărănesc au predominat, rând pe rând, una ori alta din aceste două tendinţe – ideea naţională (a ramurii ardeleneşti) sau ideea de clasă (a ramurii valahe) – dând impresia unei nave fără cârmă, care pluteşte dusă de valuri. Relaţiile Mişcării Legionare cu Partidul Naţional Ţărănesc au suferit aceleaşi fluctuaţii: erau bune atunci când predomina în sferele conducerii naţional – ţărăniste curentul naţionalist şi proaste când ramura marxist – ţărănistă guverna destinele partidului. Nu trebuie să uităm că prima dizolvare a Gărzii de Fier a fost decretată de Ion Mihalache în 1931, pe când el era Ministru de Interne. Dar, abstracţie făcând de toate aceste oscilaţii, Corneliu Codreanu a manifestat mereu un mare respect pentru Iuliu Maniu, considerându-l drept un om corect şi un ireproşabil patriot. Căpitanul a întreţinut cu el contacte permanente, prin intermediul anumitor personalităţi…” (Horia Sima, Istoria Mişcării Legionare).

Respectul lui Iuliu Maniu faţă de Corneliu Zelea Codreanu s-a manifestat în mai multe ocazii dar în mod special prin mărturia pe care Maniu a depus-o în favoarea acestuia la procesul din 1938, gest de curaj şi mare demnitate într-un moment riscant şi care nu-i putea aduce lui Maniu decât dezavantaje politice în timpul dictaturii carliste. A fost de altfel ultimul moment când cele doua mari destine s-au intersectat aici, în plan terestru imediat, ele unindu-se mai târziu şi pe planul superior al dăruirii martirice depline în numele idealului creştin şi naţional. Viziunea politică a lui Iuliu Maniu şi cea legionară s-au aflat însă pe poziţii ireconciliabile în privinţa loviturii de stat de la 23 august 1944, Maniu fiind unul dintre principalii artizani ai acesteia, considerând-o un act de salvare naţională în timp ce pentru legionari ea este o capitulare ruşinoasă şi o catastrofă naţională (ceea ce Maniu avea să conştientizeze treptat mai târziu, când va vedea că încrederea sa în anglo-americani fusese crunt înşelată).

În pregătirea loviturii de stat, Iuliu Maniu a avut mai multe contacte cu lideri legionari rămaşi în ţară, în special cu George Manu, pe filiera Horaţiu Comaniciu. Maniu propunea legionarilor să se alăture loviturii de stat, ca singura soluţie de salvare a ţării, motivând că aliaţii occidentali ar aprecia faptul că întreg spectrul politic s-ar coaliza pentru răsturnarea regimului antonescian, inclusiv legionarii – foşti susţinători ai Germaniei, sugerând chiar faptul că astfel soarta postbelică a legionarilor ar fi mult uşurată. Legionarii au refuzat participarea (deşi credeau în sinceritatea propunerii lui Maniu şi nu aveau nicio simpatie pentru Antonescu), considerând pericolul bolşevic rusesc ca răul cel mai mare căruia merită să i te opui până la capăt. Dacă Maniu şi ceilalţi autori ai loviturii de stat şi ai capitulării României au înţeles situaţia proastă a Germaniei din punct de vedere militar nu au înţeles însă soarta tragică rezervată României de către învingători, deşi informaţii existau (vezi Mihail Sturdza, România şi sfârşitul Europei). Maniu şi regele Mihai doreau sincer salvarea ţării, dar n-au făcut decât să o predea pe tavă ruşilor, având o încredere naivă în promisiunile anglo-americane ce s-au dovedit total mincinoase. Sute de mii de ostaşi români au fost practic predaţi inamicului, România şi-a pierdut independenţa pe multă vreme iar poporul român a fost supus celei mai crunte terori din istoria sa, coşmar din care nu s-a trezit pe deplin nici până astăzi. Deşi a dat alte sute de mii de jertfe pe frontul anti-german (până în mai 1945), România nu a câştigat o soartă mai bună decât a Ungariei (care a luptat până la capăt alături de Germania), ba dimpotrivă, Ungaria se bucură permanent de mai mult respect şi nu doar din partea Germaniei (pe care noi am trădat-o) ci şi din partea SUA şi Angliei (pe care le-am ajutat să obţină victoria). Miopia deciziei de la 23 august o descrie şi Comandantul Horia Sima în cuvintele următoare: ”Din nefericire pentru ţara noastră nici în rândurile clasei conducătoare, a partidelor de opoziţie, nu se găsea nici un lider care să-şi dea seama de valoarea strategică a României şi să o negocieze în relaţiile cu Aliaţii. România reprezenta poziţia cheie în sud – estul european şi această poziţie putea fi valorizată pentru salvarea independenţei naţionale. Maniu şi Brătianu erau nişte ignoranţi în materie de politică externă, având încredere oarbă în “marile”democraţii occidentale, care la vremea aceea, cum spunea Căpitanul, deveniseră nişte anexe ale comunismului.”(Horia Sima, Prizonieri ai Puterilor Axei). Inutil a mai preciza că atât Maniu cât şi ceilalţi autori politici şi militari ai actului de la 23 august au fost exterminaţi în temniţele comuniste de către beneficiarii sovietici ai acestui act (cu excepţia regelui Mihai care a fost alungat din ţară şi a trăit umilit şi desconsiderat 50 de ani în exil), sub privirile indiferente ale marilor puteri occidentale.

Ar fi însă nedrept să desconsiderăm eforturile şi lupta constantă (chiar dacă fară rezultat) dusă de Iuliu Maniu în perioada 1944 -1947 pentru a împiedica instaurarea comunismului. Toate forţele anticomuniste din ţară au văzut în Iuliu Maniu adevăratul lider al opoziţiei, al României care se apăra de agresiune. Pentru salvarea democraţiei, a independenţei ţării dar şi a valorilor creştine călcate în picioare de ateismul bolşevic, poporul român (în proporţie de peste 70%, după datele reale) l-a susţinut pe Iuliu Maniu la alegerile (falsificate de comunişti) din noiembrie 1946. Fără deosebire de simpatii politice, pentru români Maniu a simbolizat atunci demnitatea românească, identitatea naţională la cel mai înalt nivel. Eliminarea politică şi apoi fizică a lui Maniu ilustrează clar voinţa regimului comunist de a elimina din societate valorile naţionale, creştine şi democratice pe care acesta le reprezenta. Din perspectiva istoriei noastre, moştenirea politico – spirituală a lui Iuliu Maniu se intersectează fericit pe mai multe planuri cu tezaurul de gândire şi simţire al Mişcării Legionare. De amândouă sufletul românesc are mare nevoie. 

De Preot prof. Marius Vişovan – Permanente

Desfatarile lui Ceausescu: “Fata cu parul carunt” si “Detasamentul rosu de femei”

Muncitorii mai deştepţi ca inginerii

Secretarului general al comuniştilor români i-a plăcut şi că în conflictele dintre ,,roşii“ (revoluţionari) şi ,,experţi“ (specialişti), prioritate au cei dintâi. Şi că în procesul producţiei materiale, mai importanţi decât tehnocraţii sunt muncitorii. „Inginerul, opina Ceauşescu, nu a pus mâna pe ciocan, nu ştie cum se face o maşină; el ştie să facă desenul maşinii şi te trimite s-o cumperi din străinătate”. Prin urmare, conchide el, trebuie folosite „cadrele de muncitori vechi, cu experienţă”. „Noi tot umblăm să vedem în Italia, în Elveţia, să aducem specialişti din vest”, îşi face Ceauşescu o mea culpa pentru politicile de independenţă economică prin cumpărări de licenţe şi tehnologii din ţările capitaliste. Nu va mai aproba importurile solicitate de ministere, i-a anunţat el pe membri Comitetului Executiv. Iar decizia aceasta a fost adevărata schimbare de macaz a politicii economice iniţiate de echipa lui Dej.

Contra îmburghezirii

I-a plăcut lui Ceauşescu şi furnicarul marilor uzine şi comune populare. ,,Există o mobilizare generală a poporului, spune el, de la copii până la oamenii bătrâni, toţi sunt mobilizaţi, puşi la treabă să înveţe, să lucreze; unul nu stă. Ciu En Lai spunea toată lumea trebuie să muncească, trebuie să facă ceva, nu se poate altfel.” Iar ,,revoluţiei culturale“ i-a atribuit geneză şi semnificaţii ca acestea: „A fost vorba de o luptă între două linii, de faptul că se crease o stare de spirit periculoasă, că erau foarte mulţi din foştii moşieri feudali care deţineau şi posturi de răspundere, că se crease o stare de ploconire în faţa străinătăţii şi o anumită mentalitate de îmburghezire şi toată activitatea a fost de a dezrădăcina această mentalitate, de a aşeza lucrurile ca oamenii să înţeleagă principiile revoluţionare şi să fie educaţi prin muncă.” Despre ieşirea Chinei din claustrarea autoimpusă prin ,,revoluţia culturală“, Ceauşescu a relatat următoarele: „Ne-au spus că sunt gata să-l primească pe Nixon, însă problema principală este Taivanul. În legătură cu ONU ne-au mulţumit pentru sprijinul care îl dăm, s-a scris şi în comunicat, sunt interesaţi să meargă la ONU. În general ei ne-au mulţumit pentru ajutorul dat în ceea ce priveşte dezvoltarea relaţiilor lor cu alte state unde ei sunt interesaţi”. Temperanţă observase Ceauşescu şi în viziunea chinezilor asupra relaţiilor cu celelalte ţări socialiste.

„Am spus despre succesele obţinute în condiţiile grele interne ale revoluţiei culturale, n-am spus că revoluţia culturală a fost bună”, a specificat Ceauşescu. De altfel, ,,revoluţia culturală” nu-l favorizase. ,,Banda celor patru” se împotrivise comerţului cu alte state pe motiv de trădare a intereselor naţionale. S-a opus şi înţelegerilor încheiate cu România asupra schimbului ţiţei-îngrăşăminte chimice. Dovadă că lucrurile se schimbaseră în bine a fost creditul acordat de chinezi românilor în valoare de 60 milioane de dolari, din are jumătate în mărfuri.

Ce-a fost moşierul şi cum lupta ţăranul

Impresii aparte a împărtăşit Ceauşescu despre spectacolele vizionate, ministru al culturii fiind din 1960, nevasta lui Mao, fosta actriţă Jiang Qing.

„După părerea mea, a povestit Ceauşescu, aici au făcut o cotitură revoluţionară şi într-adevăr se poate vorbi de revoluţie culturală. Au dat la o parte – poate prea brusc, dar după părerea mea au făcut bine – toate aceste mentalităţi mic-burgheze şi au luat-o de la capăt. Toată activitatea lor culturală, de balet, de teatru, a fost pusă pe baze revoluţionare. Au spus aşa: aici nu vrem în nici un fel să pătrundă concepţiile burgheze. Ne-au prezentat «Fata cu părul cărunt» refăcută sub conducerea lui Cian Cin (Jiang Qing, n.n.), care este o femeie destul de inteligentă şi ştie ce vrea. Acum era pusă pe o altă concepţie, nu cum era înainte. Scoate în relief şi pe moşier, dar şi pe ţăran, pe fata aceasta. Scoate bine în relief şi ce a fost moşierul, dar şi hotărârea de luptă a ţăranilor. Ne-au spus aşa: noi vrem ca tineretul să ştie ce au fost moşierii, ce-a reprezentat burghezia. Mi-a plăcut foarte mult. Şi mi-au spus că încă o vor mai perfecţiona. Am văzut şi «Detaşamentul de femei». Unii tovarăşi au spus că e simplist, dar am vrea să avem şi noi aşa ceva. O tematică foarte bună privind transformarea omului. În general, se pune faţă în faţă mentalitatea imperialismului cu relaţiile noi, ceea ce noi nu facem. Noi am împânzit cinematografia cu filme de aventuri, iar teatrul cu piese occidentale. Am scos piesele revoluţionare şi am introdus piese fără nici un conţinut. La fel facem şi la televiziune unde tot discutăm şi nu s-a schimbat nimic.” 

De Lavinia Betea – Adevarul

Noua Dreapta a spus NU “Guvernului FMI” la Timisoara (FOTO+VIDEO)

Sâmbătă, 16 martie 2013, a avut loc în Timișoara un marș organizat de filiala locală a Noii Drepte împotriva “Guvernului FMI”, Băncii Mondiale și a hegemoniei birocraților de la Bruxelles asupra statelor naționale.

Circa 150 de tineri din mai multe orașe ale țării au venit în capitala Banatului și au mărșăluit la orele prânzului pe străzile orașului “înarmați” cu steaguri naționaliste și cu drapele tricolore. Alături de tinerii români au fost și membrii unei delegații din partea organizației partenere Acțiunea Sârbească din statul vecin.

Acțiunea a început la ora 14.00 din fața Consulatului Republicii Moldova din Timișoara și s-a încheiat în fața statuii poetului și militantului naționalist Mihai Eminescu din centrul Timișoarei. 

Printre scandările favorite ale demonstranțiolor au fost lozinci precum “Afară, afară cu Banca Mondială”, “Vrem naționalism, nu capitalism”, “Jos guvernul FMI”, “PDL și USL fură prin rotație”, “Nu vrem să fim o nație de sclavi”, “Noua Dreaptă, mândrie națională”, “Libertate națională” sau “Masoneria distruge România”. Deasemenea au fost afișate și pancarte pe care scria “Acordul cu FMI: Crimă împotriva naţiunii”, “Nu vrem să fim cobaii FMI” sau “Stop dictaturii FMI”. În plus a fost cerută și pedeapsa capitală pentru furtul din avuția statului.

“Ţara nu ne mai aparţine nouă, ci FMI-ului. Asta e clar în urma tuturor deciziilor care s-au luat în ultimul timp. Fie că este vorba de PDL, fie că este USL. Toţi au fost aserviţi FMI-ului. Clasa politică reprezintă interese externe, niciodată nu au fost interesaţi de popor. Vrem o clasă politică conştientă de binele poporului său. Foarte multe lucruri ni se impun de Uniunea Europeană. Nu ai cum să ieşi din UE, dar măcar să fim trataţi decent”, a declarat în fața presei Bogdan Popa, preşedintele Noua Dreaptă Timiş.

“Cine sunt, de fapt, liderii politici din ţara noastră? Sunt plagiatori, interlopi, aventurieri, manipulatori. România a devenit o haită condusă de hiene (…) FMI este un instrument de tortură pentru a pune ţările pe butuci. Fiecare ţară care a luat bani de la FMI a fost pusă pe butuci”, a spus la rândul lui Cătălin Duţă, unul dintre organizatori.

 Sursa: FrontPress.ro

Noua Dreapta va protesta la Arad impotriva “iredentismului maghiar” si a provocarilor UDMR

Noua Dreaptă va organiza în data de 15 martie 2013, la Arad, un marş dedicat memoriei lui Avram Iancu, în semn de protest faţă de manifestările provocatoare ale liderilor UDMR, care vor celebra tot vineri Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. Acţiunea tinerilor naţionalişti români se doreşte “un mesaj împotriva iredentismului maghiar”. În acelaşi timp, liderul UDMR Arad consideră că acţiunea este o contra-manifestaţie la comemorările din Parcul Reconcilierii.

Preşedintele Noua Dreaptă Arad, Dumitru Măgureanu, a declarat pentru Mediafax că a obţinut de la autorităţile locale autorizaţia pentru marşul la care ar urma să participe peste o sută de membri şi simpatizanţi ai organizaţiei, avându-se în vedere faptul că acţiunea va avea loc într-o zi lucrătoare. Potrivit lui Măgureanu, participanţii îl vor comemora pe Avram Iancu printr-un marş care se va desfăşura timp de o oră şi jumătate,începând de la ora 12.00, pe traseul Podgoria-Gară-UTA-Gară-Podgoria-Piaţa Avram Iancu. 

“Mesajul acţiunii este unul împotriva iredentismului maghiar. Vom avea cântece patriotice pe tot parcusul acţiunii, care ne dorim să fie una paşnică”, a spus liderul local al Noii Drepte.

Marşul Noii Drepte va avea loc cu câteva ore înainte de comemorările organizate de comunitatea maghiară locală în Parcul Reconcilierii Româno-Ungare, care încep la ora 17.00 şi la care sunt aşteptate aproximativ o mie de persoane. Ungurii vor depune coroane de flori la baza Statuii Libertăţii, ridicată în memoria a 13 generali ucişi în oraş în 1849. Ofiţerii au fost acuzaţi că au organizat acţiuni de represiune împotriva civililor români.

 Liderul UDMR Arad, Levente Bognar, a declarat corespondentului Mediafax, că acţiunea anunţată de Noua Dreaptă “este în afara principiilor europene”. “Este o manifestaţie cu tendinţa de a ataca, o contra-manifestaţie atunci când unii îşi sărbătoresc Ziua Naţională. Nu este un gest de respect reciproc pe care dorim să-l menţinem în Arad şi în toată România”, a spus preşedintele judeţean al UDMR.

Jandarmeria Arad a anunţat că va asigura măsurile de ordine publică la ambele acţiuni organizate vineri, atât la cea a Noii Drepte, cât şi la cea a comunităţii maghiare. Noua Dreaptă a manifestat, la Arad, printr-un marş similar, şi în 6 octombrie 2012.

Marş naţionalist şi la Timişoara

Noua Dreaptă va mai organiza şi sâmbătă, 16 martie 2013, cu începere de la ora 14.00, un marş de protest împotriva întregii clase politice şi a “ocupanţilor UE şi FMI”, acţiune care va avea loc de data aceasta în Timişoara. Demonstranţii se vor întâlni în faţa intrării în Parcul Copiilor “Ion Creangă”, din apropierea Consiliului Judeţean Timiş şi a Consulatului Republicii Moldova din Timişoara.

Sursa: FrontPress.ro

RECENTE