De pe Proiectul Arche

Luna decembrie a anului 2008 a fost poate una dintre cele mai sumbre luni din istoria moderna a Greciei. Sute de tineri, multi dintre ei abia trecuti de varsta majoratului, au rabufnit la adresa unei societati care, in opinia lor, i-a abandonat. Lipsa de perspective si modele a lasat tineretul Greciei in deznadejde si frustrare, situatie care pare sa fi devenit fara iesire. Starea de nemultumire generala s-a transformat in cele din urma in violente teribile, amplificate de moartea unui tanar de 15 ani ucis de politie.

Problemele economice si sociale s-au acutizat tot mai mult, in mare parte datorita coruptiei generalizate si a dezinteresului clasei politice pentru necesitatile esentiale ale Greciei. Neincrederea in structurile statului a crescut mai ales in randurile tinerilor care nu mai vad azi nici o alternativa pe scena politica a sistemului democratic elen. 

Grecia este lovita din plin de problemele lasate multi ani nerezolvate si asta tocmai in contextul unei recesiuni economice mondiale pronuntate. Coruptia, parca un fenomen cronicizat in Balcani, a condus spre stagnare economica si acumulare de nemultumire sociala. Reformele necesare au fost de cele mai multe ori evitate, iar atunci cand s-a gasit vointa politica pentru implementarea lor, au fost primite cu proteste virulente.

Viata politica greceasca a fost dominata in ultimii 20 de ani de PASOK (Miscarea Socialista Panelenica), un partid social-democrat care, in ciuda perioadei lungi in care s-a aflat la putere, nu a reusit sa imprime Greciei o noua viziune asupra viitorului ei. Stanga populista a evitat o abordare directa a problemelor, constienta ca astfel ar fi provocat reactii virulente din partea societatii, in special dinspre sindicatele foarte cicumspecte in ceea ce priveste reformarea sistemului social. Sarcina asumarii reformelor a cazut dupa alegerile generale din 2004 in responsabilitatea partidului conservator Noua Democratie, insa nici dreapta nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor. Scandalurile de coruptie repetate au stirbit si aceasta forta politica de incredere si credibilitate.

Neincrederea in sistemul politic grec s-a accentuat in timp iar mesajele de extrema stanga au devenit tot mai populare, mai ales in randul tineretului, aceasta in conditia in care Grecia are o adevarata traditie a miscarilor anarhiste. Revolta studentilor politehnisti din 1974 impotriva Regimului Coloneilor inspira si azi tineretul grec. Lupta impotriva sistemului (fie el chiar democratic) pare sa fi devenit la moda in cercurile studentesti. Autoritatea statului este blamata de tineret pentru toate insuccesele lor. Intr-o tara care nu a trecut prin ororile comunismului tot ce vine dinspre stanga, in special dinspre partile sale extreme, este repede imbratisat de tanara generatie ca valabil.

Problemele educatiei si ale sistemelor de invatamant sunt acute in toata Europa, unde tinerii sunt tot mai dezorientati si lipsiti de motivatie. Absenta familei traditionale si a modelelor si-a lasat adanc amprenta asupra noilor generatii lasate sa creasca in fata televizorului. Tinerii greci traiesc si ei cu aceasta criza a valorilor si modelelor, iar vidul de spiritualitate se resimte in frustrarea innabusita in violenta, in setea de distrugere necontrolata.

In perioadele de criza extremele isi castiga mai usor legitimitatea. Gruparile anarhiste grecesti au reusit sa capteze nemultumirile tinerilor si ideea revolutiei, a rasturnarii status quo-ului si-a gasit noi aderenti. Marele dusman, sistemul capitalist, economia de piata, este tinta tinerilor anarhisti, insa singura alternativa pare ca este violenta. In absenta responsabilitatilor si a asumarii lor, revolutia pare un mod de viata romantic, mai ales in conditiile in care repercusiunile punitive sunt nesemnificative.

Anarhistii au primit ocazia sa se afirme, asta in conditiile in care actiunile lor au ramas multi ani fara ecou in societatea greceasca. In preajma Jocurilor Olimpice ce trebuiau sa fie gazduite de capitala Greciei, o serie de organizatii anarhiste au militat impotriva a ceea ce ei numeau “spiritul competitiv, comercial si nationalist al Jocurilor” unul dintre sloganurile principale fiind “Haideti sa distrugem Jocurile Olimpice chiar in tara in care au aparut”. Firesc, acest tip de actiuni nu a atras simpatia nimanui, ba chiar a trezit antipatia multora, dar noile framantari sociale si moartea unui tanar grec in luptele cu politia au dat anarhistilor noi perspective de acaparare a opiniei publice, multi intrezarind o revolutie ce ar putea da semnalul pentru intreaga Europa.

Autoritatile par sa fi fost mult timp indulgente cu protestele studentesti si aceasta datorita evenimentelor din 1970 cand politia a deschis focul asupra studentilor protestatari. Autoritatile au incercat sa evite acuzele cum ca ar folosi metodele “fasciste” din timpul Regimului Coloneilor.

Campusurile studentesti sunt spatii in care politia nu are dreptul sa intervina si locuri in care anarhistii si protestatarii se repliaza dupa fiecare actiune stradala. In anul 2006 guvernul conservator a incercat sa puna capat protectiei constitutionale de care se bucurau campusurile universitare, parte a unui amplu plan de salvare a calitatii invatamantului universitar. Reactia a fost prompta, mii de studenti (majoritatea aderenti de stanga) s-au implicat in proteste violente de strada si ciocniri cu politia elena, multe cladiri ale universitatilor fiind ocupate si avariate. Guvernul a fost nevoit sa renunte la intentiile sale, demonstrand ca strada isi poate impune vointa prin forta.

Violentele generalizate din luna decembrie au lasat Atenei imaginea unei cetati asediate, sute de magazine, de masini ori banci fiind incendiate. Zonele comerciale si de promenada din centrul orasului sunt acum adevarate ruine, iar pagubele se estimeaza la sume ce ating valoarea de 2 miliarde de dolari.

Nici macar in ajunul Craciunului vandalizarile nu au incetat. Astfel, sute de tineri au marsaluit pe principalele artere comerciale cerand eliberarea celor arestati, cantand colinde cu texte protestatare, împărţind fluturaşi trecatorilor şi strignd slogane de genul: “Preotii – hoti si pedofili” sau “Craciunul a fost anulat anul acesta, Fecioara a avortat”.Catedrala de secol 19 din centrul Atenei a fost “decorata” cu simboluri anarhiste iar steagul Greciei a fost doborat. Datorita gravitatii incidentelor, oficialii Catedralei au hotarat să suspende slujba religioasă din Ajun.

Daca la inceput protestele era privite cu simpatie de majoritatea grecilor, in ultimele zile tot mai multe voci cheama la calm si la gasirea unor solutii rezonabile. Clasa mijlocie se vede tot mai lovita de evenimente, comertul si activitatile economice in general fiind acum in impas. Pana si principalul partid de extrema stanga, KKE (Partidul Comunist Grec), a blamat evenimentele, iar liderul lor, doamna Aleka Papariga, a considerat ca manifestantii actioneaza fiind manipulati de catre stat.

Este lipede pentru tot grecul cu capul pe umeri ca violentele trebuie sa inceteze, cei ce au de intretinut o familie nu pot fi pacaliti de teribilismul unor ideologii criminale precum anarhismele extremei stangi. Pe langa grava criza economica mondiala, Grecia trebuie sa faca fata acestei rani deschise in sanul societatii ei, astazi atat de dezbinata. Impasul grecilor este un semnal pentru intreaga Europa, ea accentueaza criza unei societati ce isi neglijeaza tineretul, educatia si cultura in favoarea unor masinatii economice menite sa imbogateasca pe cei corupti.

Grecia ne transmite ca cei ce nu au cunoscut comunismul nu vor intelege niciodata ce a fost el cu adevarat si ca vor fi mereu inconstienti in fata utopiei egalitariste. Societatile de tip occidental, lipsite de experienta calvarului comunist, dar constiente de dezavantajele capitalismului, tind sa-si limiteze aria de alegere avand falsa impresie ca ar exista doar cele doua alternative. Problema acestor sisteme e ca privesc individul doar din perspectiva nevoilor sale materiale, neglijand nevoia echilibrului spiritual atat de necesar armonei individului sau a comunitatii.

Europa este in fata unei crize ce nu are in fond o problema economica ci una morala si spirituala. Volatilizarea identitatilor si culturilor traditionale a lasat locul unor noi conceptualizari ale comunitatii, create in jurul unor subculturi si ideologii indoielnice care se vor surogate ale culturii, sufocate de lacomie sau idealisme utopice. Elitele europene trebuie sa isi asume din nou rolul de educator al maselor care, fara modele, actioneza orbeste fara sa mai poata fi oprite, distrugand destine.

Popularity: 6% [?]