Fertilizarea in vitro (FIV) este una dintre acele proceduri de reproducere umana asistata la care persoanele ce se confrunta cu probleme de fertilitate pot apela atunci cand incearca sa conceapa un copil.
Aceasta procedura presupune recoltarea de ovocite si fertilizarea acestora cu sperma in laborator. Embrionul sau embrionii astfel obtinuti sunt apoi transferati in cavitatea uterina pentru a creste si a se dezvolta.
In acest articol vom vorbi despre doua metode de FIV: fertilizarea in vitro cu ovocite proprii sau fertilizarea in vitro cu ovocite donate.[4]
Fertilizarea in vitro cu ovocite proprii
Fertilizarea in vitro nu este o procedura usoara sau simpla, asa ca de obicei cuplurile apeleaza la ea dupa ce au incercat si alte tratamente de fertilitate.
Fiecare ciclu de FIV presupune mai multe etape:
- Stimularea ovariana – pacientei i se administreaza un tratament medicamentos oral si/sau injectabil al carui scop este acela de a stimula productia de ovocite; in normal, in timpul fiecarui ciclu menstrual este eliberat cate un ovul; pentru ca sansele obtinerii unei sarcini sa creasca, este nevoie de mai multe ovocite; pe tot parcursul acestei etape, femeia va fi monitorizata cu ajutorul ecografiilor transvaginale si a testelor de sange.
- Punctia ovariana – un ac subtire este inserat in ovare pentru a recolta ovocitele.
- Inseminarea si fertilizarea – in laboratorul de embriologie, ovulele si sperma partenerului sunt puse laolalta; de obicei, ovulul este fertilizat in cateva ore; daca acest lucru nu se intampla, sperma poate fi injectata direct in ovul; aceasta procedura se numeste injectare intracitoplasmica de spermatozoizi (ICSI);
- Transferul embrionilor – daca ovulele fecundate se divid si se dezvolta corespunzator, dupa cateva zile embrionii obtinuti vor fi transferati in uterul femeii; daca embrionul se implanteaza, apare sarcina; numarul exact de embrioni transferati este decizie pe care fiecare cuplu trebuie sa o ia; embrionii care nu sunt folositi pot fi congelati si pastrati pentru un transfer ulterior ori pentru a fi donati.
De regula, rezultatul transferului de embrioni poate fi aflat cam la doua saptamani de la data acestuia.
Cand este recomandata
Fertilizarea in vitro este recomandata cuplurilor care se confrunta cu probleme precum:
- Varsta materna avansata;
- Trompe uterine blocate sau deteriorate;
- Endometrioza;
- Infertilitate masculina;
- Infertilitate inexplicabila.
Rata de succes a acestei proceduri depinde de varsta femeii, dar si de cauza infertilitatii, daca este cunoscuta; de asemenea, conteaza si numarul de embrioni transferati.[3]
Fertilizarea in vitro cu ovocite donate
Daca, din diverse motive, ovocitele femeii nu pot fi folosite pentru a obtine o sarcina, se poate recurge la fertilizarea in vitro cu ovocite donate. Procedura se poate desfasura cu ovocite donate de o persoana cunoscuta ori de una anonima.
Etapele sunt similare cu cele ale procedurii standard de fertilizare in vitro, doar ca donatoarea va fi cea care va primi medicatia necesara pentru a stimula productia de ovare ce vor fi recoltate, fertilizate si ulterior transferate in uterul primitoarei. [2]
Daca este vorba de o donatoare cunoscuta, ciclul menstrual al acesteia va fi sincronizat cu cel al primitoarei. Donatoarea primeste medicatia pentru stimularea ovariana, iar primitoarea medicatie pentru pregatirea uterului; ambele sunt monitorizate ecografic si/sau hormonal, iar in ziua punctiei ovocitele extrase de la donatoare sunt inseminate cu sperma partenerului primitoarei sau a unui donator anonim.[5]
Daca este vorba de o donatoare anonima, cuplul va completa un chestionar in care poate mentiona ce caracteristici ar dori sa aiba aceasta, iar clinica de fertilizare in vitro unde se desfasoara donarea va alege o persoana care sa corespunda profilului respectiv.
Cand este recomandata
Fertilizarea in vitro cu ovocite donate este recomandata in următoarele conditii:
- Insuficienta ovariana primara;
- Disgenezie gonadala (sindromul Turner);
- Ooforectomie bilaterala;
- Insuficienta ovariana dupa chimioterapie sau radioterapie;
- Esecul tratamentului de FIV cu ovocite proprii;
- Sanse foarte reduse de succes a tratamentului de FIV cu ovocite proprii;
- Existenta unui risc mare de transmitere a unor afectiuni genetice copiilor.[1]
Cuplurile care aleg fertilizarea in vitro trebuie sa stie ca este o procedura complicata, invaziva si destul de costisitoare. Fie ca vorbim de fertilizarea in vitro standard ori cu ovocite donate, rata de succes poate varia.
De asemenea, sunt anumite riscuri asociate cu aceasta procedura, de la sindromul de hiperstimulare ovariana la sarcini multiple ori nastere prematura.[5]
Bibliografie:
- “GHID 09/08/2019 – Portal Legislativ.” Legislatie.just.ro, legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/218551. Accessed 18 Feb. 2022.
- “Donor Eggs in Fertility Treatments.” WebMD, WebMD, 2007, www.webmd.com/infertility-and-reproduction/guide/donor-eggs-in-fertility-treatments. Accessed 18 Feb. 2022.
- “In Vitro Fertilization (IVF): MedlinePlus Medical Encyclopedia.” Medlineplus.gov, 2020, medlineplus.gov/ency/article/007279.htm. Accessed 18 Feb. 2022.
- NHS. “Overview – IVF.” NHS, 2019, www.nhs.uk/conditions/ivf/. Accessed 18 Feb. 2022.
- “Third-Party Reproduction: Sperm, Egg, and Embryo Donation and Surrogacy.” Reproductivefacts.org, 2015, www.reproductivefacts.org/news-and-publications/patient-fact-sheets-and-booklets/documents/fact-sheets-and-info-booklets/third-party-reproduction-sperm-egg-and-embryo-donation-and-surrogacy/. Accessed 18 Feb. 2022.
