In orasele miniere intinse pe Valea Jiului din sud-vestul Romaniei, majoritatea oamenilor poarta negru. Cu cateva decenii in urma, cand localnicii sapau carbune si il ardeau pentru a mentine industria socialista in functiune, hainele intunecate obisnuiau sa ascunda funinginea. Acum, ca majoritatea minelor sunt inchise si aerul este mai curat, hainele intunecate sunt doar o reamintire a acelor vremuri si o parte a imprejurimilor posomorate.

Cu toate acestea, nu totul este negru. Culorile stralucitoare si luminile orbitoare ale locurilor de jocuri de noroc, in afaceri in toata valea, contrasteaza puternic cu blocurile comuniste gri de deasupra lor si cu cladirile industriale abandonate din apropiere. Se pare ca ofera promisiunea unui viitor mai luminos.

Industria jocurilor de noroc a inflorit aici in ultimele decenii, la fel ca si in majoritatea zonelor sarace din Romania care au trecut prin tulburari economice si sociale. Un fost miner spune ca in Valea Jiului – unde nostalgia pentru zilele exploatarii carbunelui inca atarna greu – aparatele de jocuri au existat ,,ca mod de viata” de la inceputul anilor ’90.

Industria jocurilor de noroc a inflorit aici in ultimele decenii, la fel ca si in majoritatea zonelor sarace din Romania care au trecut prin tulburari economice si sociale. Un fost miner spune ca in Valea Jiului – unde nostalgia pentru zilele exploatarii carbunelui inca atarna greu – aparatele de jocuri au existat ,,ca mod de viata” de la inceputul anilor ’90.

Andrei, fiul unui fost miner, este unul dintre cei care au cazut prada momelii masinilor. ,,Nu ma voi mai juca, dracu masini!” isi spune el insusi. Dar Andrei (numele sau a fost schimbat la cerere) stie destul despre el insusi pentru a-si da seama ca nu functioneaza asa. Dupa un timp – poate o luna, poate sase – frenezia il va apuca si va incepe sa joace din nou. Pierdut in lumini si sunete, nu va auzi pe nimeni in jurul sau.

Cu aproape doua luni inainte, la barul unde ne-am intalnit, Andrei jucase 8.000 de lei (1.650 euro) – in valoare de aproximativ doua luni de munca – intr-o ora. El joaca doar atunci cand cineva il minte, spune el; il enerveaza si nu isi poate controla emotiile. In acea zi, un coleg de munca il mintise. S-au intalnit mai tarziu in bar si asta l-a declansat. Andrei s-a ridicat de la masa si a inceput sa joace masinile. ,,Nu-mi place sa fiu mintit”.

Andrei are 31 de ani si locuieste in Petrila, un oras din Valea Jiului. A inceput sa joace sloturile intr-o agentie de loterie cand avea 12 ani. Era aproape de scoala si a mers cu alti baieti dupa ore. Doamna de la tejghea nu le-a spus niciodata ca nu se pot juca. ,,Si stii cum este, norocul te loveste la inceput.” Andrei isi aminteste ca prima data cand a jucat a castigat 30 de lei (6 euro).

La varsta de 16 ani, s-a angajat la instalarea usilor apartamentelor. La sfarsitul fiecarei zile lucratoare avea de cheltuit aproximativ 100 de lei (20 de euro). Nici nu s-a deranjat sa mearga acasa sa-si schimbe hainele, ci s-a dus direct la masini si si-a bagat cam 80% din bani; cu restul a cumparat doua beri si un pachet de tigari. Timp de una sau doua zile, Andrei ar castiga si isi va dubla sau tripla banii. Dar, in a treia zi, avea sa-i piarda totul intr-o jumatate de ora – si atat.

L-am intrebat daca s-a gandit vreodata sa caute ajutor. A tacut o clipa, putin surprins. Nu are nicio problema cu jocurile de noroc, mi-a spus, pentru ca nu joaca in fiecare seara, asa cum fac altii; si nu vinde lucruri prin casa pentru a se juca, ca si altii.

Ce ii determina pe oameni ca Andrei sa continue sa joace sloturile si unde se duc cand pierd totul? Ce resurse are, daca exista, comunitatea pentru a-i ajuta sa se ridice in picioare? Si odata cu venirea pandemiei si inchiderea a ceea ce a mai ramas din slujbele din vale, apare o noua intrebare: ce se va intampla cu acesti oameni a caror viata se invarte in jurul jocurilor de noroc si al sloturilor?

De la erou la zero

In epoca comunista, minerii erau descrisi ca eroi care tineau focurile industriei aprinse. Statui, mozaicuri si basoreliefuri le-au reprezentat cu brate uriase si cu o privire hotarata, ca creaturi mitice gata sa mute muntii. Statul le-a platit salarii bune pentru munca lor grea, subterana, precum si le ofera sarbatori si tratamente in statiunile montane. Au venit oameni din toata Romania pentru a ingrosa randul oamenilor muncii din Valea Jiului si a furniza carbune tarii.

Capitalismul le-a adus un alt tip de recompensa. In primele luni de democratie, o multime de pub-uri au aparut in Valea Jiului. Un artist local, Ion Barbu, a facut un recensamant al locurilor care au aparut brusc pe strada principala care trece prin centrul Petrilei, unul dintre orasele miniere din Valea Jiului. El a venit cu 42. ,,Atunci, am trait inca iluzia ca suntem bogati”, a spus Ina Berar, care este din Petrila si lucreaza ca psiholog la Petrosani.

Valea Jiului a fost locul perfect pentru tanarul om de afaceri Sorin Constantinescu pentru a testa cele patru sloturi pe care le adusese din Iugoslavia dupa ce lucrase acolo ca zilier in constructii. Pe atunci, nu exista o lege care sa reglementeze jocurile de noroc in Romania, astfel incat proprietarii de dispozitive nu trebuiau sa plateasca pentru licente sau permise. Era doar barbatul, sloturile sale si apetitul imens al oamenilor pentru ceva nou si stralucitor.

Constantinescu cauta un loc in Valea Jiului si nu a durat mult sa gaseasca un bar dispus sa gazduiasca masinile. ,,Nu existau computere, asa ca proprietarul barului a luat o foaie de hartie rupta dintr-un caiet pentru copii. Am incheiat contractul, ne-am asezat, am baut o bere, am vorbit. Locul era plin de mineri. In timp ce am fost acolo timp de aproximativ trei ore, costul celor patru dispozitive mele a fost acoperit, mi-am scos banii din ele. “

Sloturile s-au integrat rapid in peisajul local de divertisment. Si cu banii pe care i-a castigat in Valea Jiului, Sorin Constantinescu a continuat sa cumpere mai multe sloturi, raspandindu-si afacerea in toata tara. A castigat multi bani, a condus cazinouri si a devenit unul dintre cei mai renumiti oameni din industria jocurilor de noroc.

Valea Jiului, in schimb, nu s-a descurcat atat de bine. In primul rand, au existat asa-numitele ,, Mineriade “, care au fost represalii guvernamentale impotriva protestelor opozitiei de la Bucuresti la inceputul anilor ’90, folosind muncitori din Valea Jiului ca militie armata. Imaginile minerilor care veneau la Bucuresti in trenuri, cu uniformele si castile lor si bateau oamenii, inlocuiau rapid reprezentarile idealizate ale minerilor din comunism. In urmatorii cativa ani, noile puteri politice au recompensat minerii cu salarii bune si i-au protejat de cele mai grave efecte ale colapsului economic, chiar daca productia de carbune a scazut cu aproape 50% din perioada comunista.

Dar, in 1997, cand un nou guvern s-a dovedit a fi mai dispus sa ia restructurari si disponibilizari, Valea Jiului a cunoscut un soc economic masiv: intre 1997 si 1999, aproape 20.000 de mineri si-au pierdut locurile de munca, dintr-un total de 45.000. Pentru a evita o catastrofa sociala, autoritatile au oferit minerilor intre 12 si 20 de salarii compensatorii, in functie de vechimea lor, si multi au plecat de buna voie.

Platile de despagubire pareau ,,bani gratuite”, iar multi nu stiau ce sa faca cu sumele mari, isi aminteste primarul din Vulcan, Gheorghe Ile. O parte din bani, inevitabil, s-au revarsat in masinile de jocuri de noroc, psihologul Ina Berar isi aminteste: ,,Au existat [salarii compensatorii] care au disparut astfel”.

Apoi minele au inceput sa se inchida. Din cele 14 care au produs carbune in Valea Jiului in 1990, doar patru functioneaza astazi, dar acestea sunt si in curs de lichidare. Potrivit unui proiect de Hotarare de Guvern pus in dezbatere publica in urma cu cateva luni, mina Lonea, situata in Petrila, ar trebui sa se inchida pana la sfarsitul acestui an. Cel din Lupeni – un alt oras din Valea Jiului – se va inchide la mijlocul anului 2021.

Salutul traditional al minerilor de ,,Noroc”, care se scria la intrarea in aproape fiecare mina, se potriveste acum la fel de bine peste intrarile in noile locuri de jocuri de noroc.

Fara reinnoire, doar nostalgie

Nostalgia mineritului infecteaza Valea Jiului; acest lucru este de inteles, avand in vedere ca localnicii au trait din minerit in ultimii 200 de ani fara niciun plan de rezerva. In cele mai importante orase din zona – Petrosani, Vulcan, Lupeni, Petrila, Uricani si Aninoasa – acum traiesc aproximativ 130.000 de oameni. Din 1992 – cand industria miniera era inca puternica – aceste localitati si-au pierdut aproximativ 20% din populatie, multi dintre fostii mineri si familiile lor plecand sa locuiasca si sa lucreze in alte regiuni ale Romaniei sau in alte parti ale Europei. Sperantele multora dintre cei care au ramas in urma au devenit la fel de plictisitori precum griul peisajului post-industrial.

In urmatorii ani, Valea Jiului si provincia Oltenia sunt in linie de a primi 757 milioane de euro in fonduri europene nerambursabile, pentru a ajuta la redresarea economica a regiunilor dupa inchiderea ultimelor mine. Cu toate acestea, acesti bani sunt conditionati de existenta proiectelor de dezvoltare in zona, iar experienta din ultimii 30 de ani arata ca astfel de proiecte sunt dificil de dezvoltat si pus in practica.

Alex Kelemen este coordonator de programe la Caritas Petrosani, un ONG care ofera consiliere si indrumare educationala pentru tinerii din Valea Jiului. Kelemen estimeaza ca vor dura aproximativ doua generatii pentru ca oamenii sa treaca de acest moment si sa inceapa sa-si modeleze viitorul in alte directii.

Orasele din Valea Jiului se aliniaza de-a lungul golului format de apa intre patru masive montane, iar contururile lor impunatoare formeaza fundalul pentru turnurile in descompunere si echipamentul minelor sau ramasitele acestora. Primarii locali mentioneaza intotdeauna turismul ca o oportunitate pentru zona, dar o fac fara prea multa convingere.

Mina Petrila, care s-a inchis in 2015 dupa 156 de ani de functionare, a lasat in urma cladiri si echipamente vechi deteriorandu-se la periferia orasului. Ion Barbu, artistul local si un grup pe care l-a adunat in jurul sau au incercat sa salveze mostenirea industriala a minei prin proiecte culturale, dar actiunile lor au fost tarate de birocratia inabusitoare, indiferenta si furtul.

,,Ma gandeam la soarta Petrilei”, a spus Barbu pentru BIRN. ,,Este un loc in care nu se intampla nimic si fiecare zi arata ca alta. Nu ai cinematograf, nu ai teatru. Autoritatile au transformat stadionul intr-un parc care acum este plin de buruieni. Practic, intreaga industrie a timpului liber nu exista. Deci ce sa fac?”

Intreaga viata a Petrilei pare sa fie concentrata pe drumul principal. Exista doua randuri de blocuri de caramida cu magazine second-hand, farmacii, produse de patiserie, numeroase baruri si, desigur, locatii pentru sloturi la nivelul solului. Pe un perete dintr-un bloc, cineva a scris: ,,Banii vorbeste si mentin vise meschine”.

Politia turca a desfasurat macarale, politie antidisturbanta si tunuri de apa pentru a darama afisele opozitiei care intrebau ce s-a intamplat cu rezervele bancii centrale ale tarii – gresit in incercarea esuata de a incetini caderea monedei nationale.

O sucursala CHP cu un afis care intreaba: ,,Unde sunt 128 de miliarde de dolari?”

Sute de politisti antidisturbi turci care foloseau tunuri de apa si macarale au intrat miercuri in cladirile principalului partid de opozitie al Partidului Popular Republican, CHP si au inlaturat afise si bannere care intrebau: ,,Unde sunt 128 de miliarde de dolari?”

CHP a organizat o campanie despre soarta pe care Banca Centrala a Turciei o rezerva pe retelele de socializare si ulterior a pus bannere pe cladirile si panourile sale publicitare.

,,Intelegem macaralele, dar de ce tunuri de apa si politisti antidisturbatori? Nu va fie frica de cogenerare; sa va fie frica de lucrarile ilegale pe care le faceti si de crimele pe care le comiteti “, a scris miercuri dimineata Canan Kaftancioglu, seful CHP din Istanbul.

Liderul CHP, Kemal Kilicdaroglu, a criticat si interventia politiei. ,,In toiul noptii … tu [presedintele Recep Tayyip Erdogan] ai trimis forte speciale de politie la filialele partidului nostru. Motivul a fost sa daram afisele ,,Unde sunt 128 de miliarde de dolari”! Intrebam despre banii saracilor, celor care au nevoie si ai orfanilor “, a declarat Kilicdaroglu pe Twitter.

Parchetul din Istanbul a ordonat politiei sa actioneze deoarece sloganurile l-ar fi insultat pe presedintele Erdogan.

In timpul ministerului de finante al ginerelui lui Erdogan, Berat Albayrak, banca a folosit 128 miliarde de dolari SUA, aproape intreaga sa rezerva, pentru a opri scaderea valorii lirei, dar actiunea a esuat.

La 9 iulie 2018, cand Albayrak a devenit ministru al finantelor, un dolar american era egal cu 4,55 lire turcesti. Astazi un dolar este putin peste 8 lire.

Potrivit economistilor , rezervele Bancii Centrale din Turcia sunt acum – 43,2 miliarde de dolari SUA.

Guvernul sustine ca rezervele bancii se ridica inca la 95,3 miliarde de dolari SUA, lucru de care economistii si institutiile financiare internationale se indoiesc.

Goldman Sachs a anuntat in noiembrie ca Banca Centrala a cheltuit peste 100 de miliarde de dolari SUA din rezervele sale pentru a opri caderea lirei in primele 10 luni ale anului 2020.

In urma deprecierii de neoprit a lirei si a dezacordurilor de politica cu presedintele Erdogan, in ultimele 20 de luni au fost numiti patru noi guvernatori ai bancii centrale.

Ultimul guvernator, Naci Agbal, a fost numit de Erdogan anul trecut pe fondul unor mari sperante dupa ce ginerele sau a fost eliminat din postul sau de ministru.

Cu toate acestea, desi lira a inceput sa castige o anumita valoare fata de dolar, noul guvernator al bancii a fost demis in curand, pe 20 martie. Intr-o singura zi, lira a pierdut mai mult de 15% din valoarea sa.

Albayrak, care este considerat pe scara larga cel mai responsabil pentru gestionarea defectuoasa a rezervelor externe ale tarii si pentru criza economica mai larga a tarii, este acum invizibil si nu a mai fost fotografiat de la demisie.

Comunitatea evreiasca din Cluj, in Romania, a cerut unei case de licitatii din New York sa opreasca vanzarea unui valoros registru memorial din secolul al XIX-lea, despre care crede ca a fost furat in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

O imagine a lagarului de exterminare de la Auschwitz la o ceremonie de comemorare la Marea Sinagoga din Bucuresti in ianuarie 2005.

Comunitatea evreiasca din Cluj, din Transilvania de Nord, a solicitat casei de licitatii Kestenbaum and Company sa opreasca vanzarea unui registru memorial scris in mana din secolul al XIX-lea al inmormantarilor evreiesti ale orasului, despre care considera ca a fost furat in timpul Holocaustului, inainte de licitarea programata loc joi .

Scrisoarea comunitatii evreiesti, care a fost publicata si de revista romana Baabel , sustine ca registrul a fost ,,insusit ilegal de catre persoane neidentificate”.

Acesta sustine ca, deoarece a fost furat, ,,intra sub incidenta Tratatului de pace de la Paris din 1947 si a Declaratiei din 2009 de la Terezin”.

Semnate de 46 de state, inclusiv SUA, Romania si Ungaria, sub a caror administrare a fost Clujul in cea mai mare parte a celui de-al doilea razboi mondial, tratatele prevad restituirea proprietarilor de drept ai bunurilor insusite ilegal de state sau de cetatenii lor.

,,Conform tratatului de pace mentionat anterior, acestea ar trebui returnate,, comunitatii supravietuitorilor “, in acest caz, Comunitatii evreiesti din Cluj”, se spune in scrisoare.

Robert Schwartz, presedintele Comunitatii Evreiesti din Cluj, a declarat pentru BIRN ca pana acum nu s-a primit niciun raspuns de la companie.

“Ne asteptam sa aflam de la ei la timp”, a spus Schwartz.

Schwartz a spus ca registrul memorial ,,apartine evreilor din Cluj si nu unei persoane”.

,,Nu vrem sa ne luptam cu nimeni, vrem sa aflam cum a ajuns acolo, de la cine”, a spus el.

,,S-ar putea sa fi ajuns acolo de la unul dintre noi [un membru al comunitatii], dar nu cred”, a adaugat el.

El a spus ca s-a adresat si Organizatiei Mondiale de Restituire Evreiasca pentru asistenta pentru recuperarea documentului.

Schwartz a explicat ca a aflat despre registru de la un genealog care a citit despre licitatie pe internet.

,,Mi-a spus:,, Uitati, cautati in cimitire mormintele celor care au murit pentru ca nu aveti documentele si acest lucru este vandut online “, si-a amintit el.

Pe langa valoarea sa istorica si artistica, Schwartz este convins ca registrul va contribui la reconstructia trecutului unei comunitati care a vazut cele mai multe dintre arhivele sale distruse sau jefuite in timpul Holocaustului.

Clujul – cunoscut sub numele de Klausenberg in germana sau Kolozsvar in maghiara, de majoritatea populatiei sale evreiesti, care vorbeau predominant maghiara – gazduia mai mult de 16.000 de evrei inainte de 1944, cand 18.000 de evrei din oras si imprejurimi au fost deportati si majoritatea dintre ei ucis la lagarul de la Auschwitz.

Comunitatea condusa de Schwartz numara acum 400 de persoane, care include neevrei care s-au casatorit in comunitate si isi platesc contributiile la institutie.

Ultimul raport al organului de supraveghere a drepturilor internationale afirma ca guvernele din regiune au folosit pandemia pentru a intari controalele asupra sistemelor de justitie, a restrange libertatile si a discrimina in continuare comunitatile marginalizate.

Politia albaneza sta in spatele unui gard intr-un spital din Tirana, Albania, martie 2020.

Pandemia COVID-19 a inregistrat o crestere a controlului statului asupra sistemului judiciar si mass-media si a amenintat in continuare minoritatile care sufera deja de discriminare in Europa Centrala si de Sud-Est, a declarat amnistia internationala pentru drepturile omului in raportul sau anual publicat luni.

Secretarul general al Amnistiei, Agnes Callamard, a declarat intr-un comunicat de presa: ,,COVID-19 a expus brutal si a adancit inegalitatea atat in   tari, cat si intre tari, si a evidentiat desconsiderarea uluitoare pe care o au liderii nostri fata de umanitatea noastra comuna”.

Raportul, ,, Statul drepturilor omului din lume “, care acopera 149 de tari, spune ca guvernele ,,au luat masuri insuficiente pentru a proteja jurnalistii si denuntatorii, inclusiv lucratorii din domeniul sanatatii, vizand uneori pe cei care au criticat raspunsurile guvernului la COVID-19”.

Acest lucru a avut loc in mai multe tari, printre care Albania, Bosnia si Hertegovina, Ungaria, Kosovo, Polonia, Serbia si Turcia.

Guvernele din tari precum Bosnia, Ungaria, Polonia, Romania, Rusia, Serbia si Turcia au ,,folosit in mod gresit legislatia existenta si cea noua pentru a reduce libertatea de exprimare”.

Majoritatea tarilor din Europa Centrala si SEE s-au luptat cu libertatea presei, iar jurnalistii de investigatie din Kosovo, inclusiv cei de la BIRN, s-au confruntat cu amenintari, insulta si atacuri, a amintit raportul.

,,In iunie, fostul ministru al integrarii europene a deschis un proces de defaimare impotriva lui Jeta Xharra, directorul Balkan Investigative. In iulie, Xharra a fost amenintat de un alt fost ministru, iar in septembrie, fostul prim-ministru Ramush Haradinaj a numit jurnalistii ,,mercenari”, se mentioneaza in raport.

In Macedonia de Nord, ,,angajatorii nu au reusit sa puna in aplicare masurile legate de COVID-19 pentru a asista parintii care lucreaza, afectand in mod disproportionat femeile, dintre care unele au avut salariile reduse in mod ilegal daca isi luau concediu”.

In Moldova, raportul a adaugat, ,,masurile adoptate pentru a face fata pandemiei COVID-19 au dus la reducerea altor dispozitii medicale si la suspendarea temporara a serviciilor care nu sunt de urgenta”.

Pandemia a afectat grav rezidentii din casele de ingrijire din Slovenia, ,,reprezentand aproape 60 la suta din toate decesele provocate de COVID-19″, a spus acesta.

In Turcia, ,,hartuirea judiciara a unor persoane precum jurnalisti, politicieni, activisti, utilizatori de social media si aparatori ai drepturilor omului pentru disidenta lor reala sau perceputa a continuat”, a scris aceasta.

,,Modificarile legale introduse in contextul COVID-19 au exclus excluderea de la eliberarea timpurie a persoanelor care au fost condamnate pe nedrept in temeiul legilor antiteroriste si a celor retinuti in detentie preventiva.”

Politia bulgara verifica documentele la un punct de control de pe autostrada de langa Sofia in aprilie 2020, in pandemie.

Romii si persoanele aflate in miscare, precum refugiatii si solicitantii de azil, au suportat ,,carantine fortate” discriminatorii in Bulgaria, Grecia, Ungaria, Serbia si Slovacia.

In Bulgaria, raportul spunea ca ,,pandemia COVID-19 si blocarea la nivel national au exacerbat discriminarea deja raspandita impotriva romilor”.

,,In municipiul Burgas, autoritatile au folosit drone cu senzori termici pentru a prelua de la distanta temperatura rezidentilor din asezarile de romi si a le monitoriza miscarile. In orasul Yambol, autoritatile au folosit avioane pentru a ,,dezinfecta” cartierul de romi care a inregistrat infectii COVID-19. Astfel de masuri au fost aplicate doar comunitatilor de romi “, se observa in raport.

Cand vine vorba de solicitantii de azil si refugiati, multe tari au incercat sa-i opreasca sa intre sau sa-si reduca in continuare drepturile. In Croatia, se spune in raport, ,,organizatiile de ajutor au documentat peste 15.000 de cazuri de impingeri si expulzari colective, adesea insotite de violenta si abuz.

,,Datorita restrictiilor COVID-19, accesul la centrele de cazare pentru solicitantii de azil a fost restrictionat, fortand ONG-urile care acorda asistenta juridica gratuita si sprijin psiho-social sa-si opreasca munca”, se adauga in raport.

Bosnia si Hertegovina, a spus acesta, ,,nu a reusit sa ofere acces efectiv la azil si conditii adecvate de primire pentru mii de migranti si solicitanti de azil care calatoresc prin tara in drum spre UE”.

Amnesty a mai spus ca, in timpul pandemiei, Serbia, Bosnia, Kosovo si Muntenegru au relaxat eforturile de urmarire penala si pedepsire a autorilor crimelor de razboi comise in razboaiele din anii ’90.

,,Serbia nu a reusit sa puna sub acuzare niciun fost fost comandant de politie sau militar pentru crime de razboi, iar rezolvarea destinului persoanelor disparute a fost blocata”, a subliniat documentul.

Raportul a mentionat ca ,,UE a continuat sa lupte pentru a aborda eroziunea continua a statului de drept in Ungaria si Polonia, desi a activat proceduri impotriva celor doua state pentru riscul unei incalcari grave a valorilor fundamentale ale uniunii”.

Cand vine vorba de Republica Ceha, raportul mentioneaza ingrijorarea ca ,,continuarea transferului de arme catre coalitia condusa de Arabia Saudita / Emiratele Arabe Unite ar putea fi folosita pentru a comite sau a facilita incalcari grave ale drepturilor internationale ale omului si ale dreptului umanitar in conflictul din Yemen”. .