Conform datelor furnizate de direcțiile județene de statistica, in perioada 2008-2010 cele mai multe locuințe construite au fost construite in județul Cluj. Situația se refera la orice tip de locuința construita, de la apartamente la vile.

Clujul a construit in perioada crizei financiare 9.645 de locuințe, ajungand astfel la un total de 293.265 de locuințe. Clujul este urmat de Ilfov, unde se tot construiesc case in ultima vreme. In perioada la care facem referire, in acest județ s-au construit 8.352 de locuințe. Pe locul trei se afla Suceava, unde s-au construit 6.973 de locuințe. Analiștii de pe piața imobiliara sunt de parere ca acest numar este atat de mare tocmai pentru ca Moldova este regiunea cu cei mai mulți romani plecați la munca in strainatate. Cu banii caștigați acolo, aceștia iși contruiesc case in Romania. De altfel, și județele Iași și Neamț inregistreaza locuri de frunte in clasamentul județelor in care s-au construit cele mai multe locuințe in perioada crizei financiare. Și Constanța sta bine, in acest județ construindu-se un total de 6.275 de locuințe.

Bucureștiul se afla abia pe poziția a cincea in clasament, aici construindu-se doar 5.002 locuințe, aproape de doua ori mai puțin decat in Cluj și la jumatate fața de numarul celor construite in Ilfov.

Ultimele locuri nu sunt ocupate de cele mai sarace județe, dupa cum ar fi de așteptat, ci de cele mai puțin atractive. Astfel, Bihorul, județul cu cele mai mici salarii din țara, este doar pe poziția a douasprezecea, iar Giurgiul, județul cu cea mai slaba economie, se afla pe poziția a treizecișipatra. Ultimele locuri sunt ocupate de Tulcea și de Mehedinți.

Clasamentul construcției de locuințe pe județe in perioada 2008-2010:

1. Cluj – 9645

2. Ilfov – 8352

3. Suceava – 6937

4. Constanța – 6275

5. București – 5002

6. Iași – 4751

7. Timiș – 3887

8. Brașov – 3843

9. Argeeș – 3665

10. Neamț – 3007

11. Sibiu – 2863

12. Bihor – 2793

13. Prahova – 2736

14. Maramureș – 2436

15. Dambovița – 2356

16. Vrancea – 2356

17. Bacau – 2213

18. Mureș – 2208

19. Valcea – 2077

20. Dolj – 1951

21. Bistrița-Nasaud – 1623

22. Galați – 1558

23. Arad – 1480

24. Satu Mare – 1225

25. Ialomița – 1150

26. Olt – 1144

27. Harghita – 1117

28. Vaslui – 1027

29. Calarași – 968

30. Buzau – 960

31. Hunedoara – 938

32. Salaj – 922

33. Alba – 872

34. Giurgiu – 871

35. Braila – 745

36. Botoșani – 744

37. Covasna – 638

38. Caraș-Severin – 513

39. Gorj – 470

40. Teleorman – 370

41. Tulcea – 361

42. Mehedinți – 193

La nivelul intregii țari exista, in momentul de fața, clasamentul sta altfel. Pe primil loc se situeaza Bucureștiul, cu 795.397 de locuințe, urmat de Prahova, cu 316.595 de locuințe. Cele mai puține spații locative se gasesc in Covasna, 87.492, Tulcea, 94.525, și Salaj, 99.582. La nivelul intregii țari, in perioada 2000-2010, s-au construit 520.421 de locuințe.

Presedintele Bancii Mondiale (BM), Robert Zoellick, a sfatuit tarile din zona euro sa nu se bazeze prea mult pe tarile emergente pentru a le scoate din criza datoriei prin care trec in aceasta perioada, potrivit unui interviu acordat cotidianului Wall Street Journal si citat de AFP.

“Nu exista nicio solutie miraculoasa, niciun remediu. Nu va veni nimeni cu un sac mare de bani sa rezolve problema”, a declarat Zoellick pentru cotidianul american.

Ministrul brazilian de Finante, Guido Mantega, anuntase ca tarile din cadrul BRICS (Brazilia, Rusia, India, China si Africa de Sud) vor discuta, in aceasta saptamana, la Washington, despre posibilitatea de a ajuta Uniunea Europeana.

Pentru a-si argumenta afirmatiile, presedintele BM a subliniat ca criza datoriei din zona euro si din Statele Unite incepe sa afecteze din ce in ce mai mult economia mondiala, in special economia tarilor emergente.

Daca cresterea tarilor emergente “se va prabusi brusc, acestea vor incepe sa aiba probleme de creditare”, astfel ca “trebuie sa inceapa sa anticipeze, in functie de ceea ce se intampla in Europa, o posibila scadere semnificativa a cererii si a increderii”, a evidentiat Zoellick.

Acesta considera ca “primul lucru pe care trebuie sa il faca acum tarile emergente este sa isi mentina cresterea” si sa gaseasca un echilibru subtil intre supraincalzire si crestere.

Zoellick le-a mai recomandat tarilor emergente sa sustina cresterea prin incheierea unui acord privind liberalizarea schimburilor prin respectarea negocierilor de la Doha si prin efectuarea de investitii in infrastructura.

In opinia lui Zoellick, tarile membre ale zonei euro trebuie sa se hotarasca ce tip de uniune monetara vor. “Acestea sunt decizii europene. Puteti sa alegeti una dintre cele doua optiuni, dar trebuie sa va hotarati incotro va indreptati. Trebuie sa stiti cel putin acest lucru, pentru a va putea decide in ce parte o veti lua cand va veti afla intr-o criza adevarata”, a punctat presedintele BM.

Zoellick vede decizia bancilor centrale de a extinde aprovizionarea pietelor cu lichiditati in dolari ca pe un lucru bun, dar de care trebuie sa profite pentru a avansa. “Eu nu ma impotrivesc dorintei de a castiga timp. Sugerez doar ca, atunci cand castigati timp, sa il si folositi”, a concluzionat Zoellick.

Conducerea Senatului a decis astazi, 31 octombrie, in urma unui memoriu semnat de economistul Radu Golban si inaintat senatorilor Dan Voiculescu si Teodor Melescanu, infiintarea unei comisii speciale care sa analizeze situatia unei datorii a Germaniei catre Romania.

Prin acest memoriu se arata ca Germania are o datorie catre Romania in valoare de 19 miliarde de euro, ce dateaza din 1940.

In scrisoarea inaintata senatorului Dan Voiculescu se arata ca Germania datoreaza bani Romaniei in baza unui acord semnat in 1935 intre BNR si Casa de Compensatie Germana din Berlin.

Radu Golban a explicat ca “prin acest acord s-a stabilit ca platile dintre Romania si Germania provenind din schimbul de marfuri si din alte obligatii de stat si particulare sa fie efectuate prin cliring bilateral intre BNR si Casa de compensatie germana din Berlin. Printr-o clauza instituita in anul 1940, BNR a fost obligata sa achite exportatorii din Romania, chiar daca sumele necesare pentru aceasta depaseau varsaminte in lei ale importatorilor”.

Contactat de redactia Ghimpele, doctorul in economie Radu Golban a fost de acord sa puna la dispozitie documentele necesare atestarii descoperirii facute de dansul. Golban a gasit aceste documente in arhivele din Elvetia si Germania, in timp ce isi pregatea teza de doctorat.

Acordul pentru Reglementarea Platilor – 1935

Conform acordului pentru Reglementarea pertilor intre Imperiul German si Regatul Romaniei Monitorul Oficial nr. 29/ 14 iunie 1935, platile urmau sa fie efectuate exclusiv prin Casa de Compensatie germana (in Germania) si BNR (in Romania). La Art. 5 se precizeaza natura bunurilor ce fac obiectul Acordului, respectiv marfuri produse sau prelucrate in mod esential sau fabricate in cele doua tari.

Conform Acordului, “BNR va deschide la Casa de Compensatie germana  urmatoarele conturi:Contul A – desi este deschis in numele BNR, el va fi alimentat de <>, adica de importatorii germani (primul paragraf); totodata se precizeaza ca <> (dar nu se precizeaza daca aceasta operatiune se va efectua limitat sau nelimitat; cu alte cuvinte, BNR trebuie sa plateasca fara a tine cont de necesitatea echilibrarii importurilor cu exporturile); Contul special B – va fi alimentat din contul A ( transferand 20%); Contul special C si Contul special E vor fi alimentate tot din contul A”.

Astfel, importatorii romani ar trebui sa achite sumele datorate cerand marci de la BNR, insa numai in limita in care BNR are disponibil in conturile speciale. In cazul in care importatorii germani nu isi onorau obligatiile de plata, romanii nu mai aveau cu ce plati importurile din Germania. Cu alte cuvinte, “avantaj Germania (primea marfuri din Romania dar nu le achita), dezavantaj Romania (livra marfuri, dar nu incasa contravaloarea si nici nu-si putea plati importurile)”.

Art. 10 – explica rostul crearii contului special CAici Radu Golban precizeaza ca:1. Prioritate au platile aferente cheltuielilor colaterale relatiilor comerciale romano-germane, contravaloarea  efectiva a marfurilor fiind trecuta in ultimul plan.2. Deci, soldul de clearing reprezinta preponderent sau integral contravaloarea marfurilor exportate de Romania catre Germania.

Cu toate ca prin acest Acord, Germania a reglementat pe larg modul in care isi va recupera creantele neachitate la termen (de catre debitorii romani), totusi acest fapt este reglementat sumar pentru importatorii germani care nu achita la termen livarile din Romania.

Tratatul asupra promovarii raporturilor economice intre Reich-ul German si Regatul Romaniei (semnat la 23.3.1939)

In Monitorul Oficial din 2 iunie 1939 apare Tratatul asupra promovarii raporturilor economice intre Regatul Romaniei si Reichul German, unde se prevede intocmirea unui plan economic pe mai multi ani care va mentine ca principiu de baza echilibrarea schimburilor economice reciproce.

“Planul economic, pe de o parte, va tine socoteala de cerintele de import german, iar, pe de alta, de posibilitatile de dezvoltare ale productiunii romane, de necesitatile interne romane si de nevoile schimbului economic al Romaniei cu alte tari”.

Planul vine sa reglementeze schimburile din domeniile agricole, silvice, livrarii de masini si instalatii pentru exploatarile miniere din Romania si infiintarii de societati mixte romano-germane pentru “deschiderea si valorificarea calcopiritei din Dobrogea”. De asemenea, se stipuleaza si infiintarea unei societati mixte romano-germana pentru exploatarea petrolului si executarea unui program de foraj si de prelucrare a titeiului. Planul prevede si livrarea de armament si echipament pentru armata, marina, aviatia romana, dezvoltarea cailor de comunicatie si mijloacelor de transport si constructia de instalatii de utilitate publica.

Tratatul a ramas in vigoare pana la 31 martie 1944, iar daca “Daca nu este denuntat un an inainte de aceasta data, se prelungeste pe timp nedefinit”.

Opinia doctorului in stiinte economice Radu Golban

Asadar, art 5. al Tratatului prevede aplicarea imediata a documentului. In acest context, in Romania s-ar fi infiitat societati germano-romane si s-ar fi asigurat accesul german la sursele romanesti de materii prime.In timp ce guvernul federal a declarat ca datoriile reciproce ar fi fost compensate in mod curent, insa pe de alta parte afirma, in mod incorect, ca ar fi vorba de un extras al soldului conform tratatului din 1944. Acest fapt naste impresia ca acest contract at fi prevazut o compensare la o anumita data, in timp ce, din art 5. al Tratatului rezulta ca actul este in vigoare pe o perioada nedeterminata.

Radu Golban mai arata in documentul “Opinie in urma raspunsului Guvernului Federal din 20.09.2010 referitor la obligatia financiara a Republicii Federale Germania fata de Romania” ca:- “Posibila obligatie fata de Romania nu rezulta din daunele cauzelor vietilor omenesti sau din consecintele conflictelor de razboi, ci mai mult din acordurile interstatale si nu este legata de conditia unei reglementari viitoare, precum in cazul Greciei. Indicatia eronata asupra unei alte solicitari a grupului parlamentar Stanga judeca gresit faptul ca in cazul prezent o posibila obligare a RFG fata de Romania are foarte putin de-a face cu reparatiile.  (…) ramane neinfluentata observarea si clarificarea consecintelor economice a contractelor incheiate pe timp de pace”.

In data de 12.10.2010, cancelarul german Angela Merkel a solicitat, intr-o vizita de lucru in Romania, accelerarea procedurilor de rambursare a bunurilor expropriate in 1944 a germanilor din Romania. De asemenea, Merkel a subliniat actualitatea negocierilor interstatale sub forma nedreptatii din trecut si relevanta legala a acestora in ceea ce priveste rectificarea.

Problemele financiare ale Televiziunii Romane nu mai sunt de mult un secret. Chiar conducerea TVR trage un semnal de alarma privind situatia din ce in ce mai grava cu care se confrunta, de cinci ani, din cauza lipsei banilor. Cu toate acestea, fara nicio explicatie logica, ultimii ani au marcat aparitia unor noi televiziuni de stat, in portofoliul TVR numarandu-se acum 6 statii diferite: TVR 1, TVR 2, TVR 3, TVR INFO, TVR Cultural si TVR International. Individual si cumulat, aceste televiziuni publice reprezinta un dezastru financiar absolut.

In aceste conditii, este absolut evident ca televiziunea publica are nevoie de mai multi bani pentru a putea supravietui. Dar de unde ar putea fi luati acesti bani? Sindicatele din TVR sustin ideea majorarii actualei taxe tv, de 4 lei, cu inca 3,5 lei, motivand ca, fara aceasta masura, 1.000 din cei 3.000 de angajati ar risca sa fie concediati.

Pe de alta parte, Alexandru Lazescu, directorul general al TVR, se plange ca situatia in care se afla institutia pe care o conduce a fost provocata chiar de sindicate, mai exact de contractul colectiv de munca “extrem de generos” semnat de fosta administratie.

Lazescu a facut referire si la megacontractele semnate de TVR, cel mai problematic fiind cel legat de fotbal. Contractul semnat de TVR pentru transmiterea meciurilor din UEFA Champions League implica o suma fabuloasa, un singur meci provocand pierderi de 500.000 de euro.

Suma necesara pentru salvarea televiziunii publice ar mai putea fi obtinuta prin reducerea cu 30% a salariilor angajatilor, care in urma cu putin timp au ramas si fara bonuri de masa. Totusi, dupa cum sustine Lazescu, acestia se bucura inca de prime de vacanta consistente, care ajung sa reprezinte si 85% din salariu, indiferent de situatia financiara cu care se confrunta TVR.

Dubla taxare si veniturile TVR

In anul 2010, TVR a inregistrat venituri totale de 571 de milioane de lei, dintre care aproape 303 milioane de lei au fost asigurate numai din taxa tv. Restul veniturilor a fost asigurat de alocatiile de la bugetul de stat (putin peste 183 de milioane de lei), de publicitate (peste 37 de milioane) si de alte venituri din exploatare.

Aceste cifre arata clar ca principala sursa de finantare a Televiziunii Romane este taxa tv perceputa tuturor persoanelor fizice si juridice din Romania care detin televizoare.  Totusi, nu putem sa nu remarcam modul in care Televiziunea Romana aplica principiul dublei taxari, obtinandu-si veniturile de la contribuabili pe doua filiere diferite: prima, in mod direct prin taxa tv si a doua, prin finantarile de la bugetul de stat, compus tot din sumele percepute acelorasi cetateni.

Taxa tv acopera nu mai putin de 78% din veniturile operationale, tocmai de aceea, conducerea TVR tine sa sublinieze faptul ca institutia este o televiziune publica, nu una de stat, deoarece majoritatea veniturilor sale este asigurata de cetateni. Insa, asa cum am aratat anterior, si sumele provenite de la bugetul de stat sunt asigurate tot de catre cetateni.

Aici mai trebuie subliniat faptul ca publicitatea aduce TVR-ului venituri din ce in ce mai mici, iar 15% dintre acestea merg direct catre cinematografia romaneasca. Televiziunea Romana are dreptul sa difuzeze spoturi publicitare doar cate 8 minute pe ora, fiindu-i interzisa intreruperea programelor pentru publicitate.

Care sunt cheltuielile TVR?

Problema majora a Televiziunii Romane au reprezentat-o, anul trecut, cheltuielile, care au ajuns la 733 de milioane de lei. Asadar, TVR a incheiat anul 2010 cu un deficit net de aproape 162 de milioane de lei, punand acest rezultat negativ pe seama licentelor pentru sport, a diferentelor de curs valutar de anul trecut si a penalitatilor bugetare.

Cele mai costisitoare cheltuieli au fost cele privitoare la prestatiile externe (peste 330 de milioane de lei), urmate de cele cu personalul (204 milioane), de cele cu amortismentele si ajustarile la imobilizarile corporale si necorporale (67 de milioane), de cele cu impozitele si taxele (58 de milioane).

La acestea se adauga alte cheltuieli din exploatare (32 de milioane de lei), cheltuielile cu materialele consumabile, cu obiectele de inventar, cu energia si cu apa (12 milioane) si cele privind ajustarile aferente activelor circulante si cele aferente provizioanelor de risc (alte 12 milioane).

Unde au mers pierderile TVR pe 2010?

Deficitul colosal de 162 de milioane de lei inregistrat de TVR anul trecut a avut trei cauze majore. Cea mai importanta dintre ele a fost reprezentata de contractele incheiate in vederea obtinerii licentelor pentru sport, care au inghitit 101 milioane de lei.

Inca 31 de milioane de lei au “disparut” sub forma de penalitati bugetare, iar alte 16,3 milioane au fost pierdute din cauza diferentelor de curs valutar de pe parcursul anului trecut.

In plus, pe langa cele 15 procente directionate catre cinematografie din veniturile din publicitate, TVR pierde alte 98 de procente din fondurile primite de la bugetul de stat cu inchirierea statiilor si circuitelor, cu transportul si cu difuzarea programelor sale catre Societatea Nationala de Radiocomunicatii.

Conducerea TVR mai acuza pierderi si din cauza faptului ca veniturile din taxa TV nu au reusit sa acopere cheltuielile cu utilitatile, taxele si impozitele majorate constant, in conditiile in care aceasta nu a mai fost indexata din 2003.

Situatie si mai grea pentru 2011

In ciuda pierderilor uriase si a deficitului colosal afisat de TVR la sfarsitul anului trecut, Televiziunea Romana continua seria cheltuielilor exacerbate si in 2011. Mai exact, TVR a decis sa participe la licitatiile de programe, obtinand dreptul de a transmite meciuri de UEFA Champions League din sezonul 2011-2012.

Probabil ca TVR spera la un profit spectaculos in urma semnarii acestui contract, insa ratingurile inregistrate conduc institutia catre un dezastru din ce in ce mai sigur. Avand in vedere ca, pentru difuzarea unui singur meci, TVR scoate din “buzunar” jumatate de milion de euro, iar profitul este de numai 4%, apare intrebarea logica: nu ar fi fost mai bine ca aceste meciuri sa fie preluate de o televiziune comerciala potenta din punct de vedere financiar?

Raspunsul este lesne de ghicit, mai ales daca mentionam faptul ca, in 2010, TVR a platit pentru licentele pentru sport 20 de milioane de euro, iar pentru acest an, acest prag a fost deja depasit.

TVR, incotro?

Chiar daca presedintele Consiliului de administratie al TVR ofera asigurari ca televiziunea publica se bucura de o noua abordare, ca difuzeaza cele mai bune talk-show-uri culturale si cele mai interesante filme, noua grila nu se bucura de un feedback convingator din partea telespectatorilor.

Acestia din urma pot, pe buna dreptate, sa refuze sa mai achite taxa TV, atat de vitala televiziunii publice, din simplul motiv ca ei au incheiat deja contracte pentru a putea urmari posturi de televiziune private.

Paradoxal sau nu, tot ei, cetatenii romani, ar putea deveni colacul de salvare al TVR-ului, fie ca le convine, fie ca nu. Si aceasta deoarece conducerea televiziunii doreste majorarea taxei TV de la 4 la 7,5 lei, aceasta masura fiind preferata reducerii personalului din cauza faptului ca persoanele disponibilizate ar trebui sa primeasca salarii compensatorii, ceea ce ar fi imposibil in conditiile bugetare actuale.

Cu alte cuvinte, TVR ar putea deveni o televiziune “si mai publica” decat este acum, deoarece ar fi sustinuta aproape integral din banii incasati in mod direct de la cetateni.

Amintim inca un aspect: prabusirea audientei TVR este cauzata nu de criza economica mondiala, nu de cetatenii lipsiti de cultura si nu de lipsa banilor, ci de managementul prost, de lipsa de interes fata de dorintele cetatenilor si de acele canale ale TVR ce nu pot fi urmarite decat de cei care sunt platitori de cablu (pe langa faptul ca sunt platitori de taxa TV).