Pana la sfarsitul acestei luni, societatile comerciale care indeplinesc conditiile pentru a fi microintreprinderi trebuie sa opteze intre a plati un impozit de 3% pe venit sau un impozit de 16% pe profit.
Optiunea se comunica organelor fiscale teritoriale prin depunerea “Declaratiei de inregistrare/Declaratiei de mentiuni pentru persoane juridice, asocieri si alte entitati fara personalitate juridica” (formularul 010).
Conditiile optiunii
O prima conditie este ca aceste societati sa aiba statutul de microintreprinderi, potrivit criteriilor prevazute in Codul Fiscal. Microintreprinderea este o persoana juridica romana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a) realizeaza venituri din diferite activitati, cu exceptia celor din domeniul bancar, al asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital, al jocurilor de noroc, consultantei si managementului sau au capitalul social detinut de un actionar sau asociat persoana juridica cu peste 250 de angajati.
b) are de la 1 pana la 9 salariati inclusiv;
c) a realizat venituri care nu au depasit echivalentul in lei al 100.000 euro.
d) capitalul social al acesteia este detinut de persoane, altele decat statul si autoritatile locale.
Alta conditie pentru a putea pentru impozitul pe veniturile microintreprinderilor este ca aceste societati sa fi fost pana acum platitoare de impozit pe profit, deci sa nu mai fi beneficiat de prevederile referitoare la impozitul pe veniturile microintreprinderilor.
In situatia in care, in cursul anului fiscal, conditia referitoare la realizarea de venituri sub echivalentul in lei al plafonului 100.000 euro nu mai este indeplinita, microintreprinderea datoreaza impozit pe profit incepand cu trimestrul in care s-a depasit limita.
Cum e mai avantajos? Valentina Sgarbura, vicepresedinte APEC, Managing Partner la Advise Expert Accounting, sfatuieste contribuabilii care indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru microintreprinderi, dar estimeaza ca vor obtine un profit impozabil mai mic de 18,8% din veniturile totale, sa opteze pentru incadrarea ca platitoare de impozit pe profit, nu pe impozitul pe venit.
“Pentru a raspunde acestei intrebari am elaborat un mic studiu de caz tinind cont de noile masuri fiscale aprobate de Guvern. Scopul studiului este determinarea unui indicator financiar care sa justifice optiunea unui intreprinzator de a se incadra fie in categoria microintreprinderilor (impozit pe venitul total in cota de 3%), fie in categoria platitorilor de impozit pe profit (impozit in cota de 16% din profitul impozabil).
Impozitul datorat de platitorii de impozit pe profit se calculeaza cu formula:
Imp = 16% x Pimp
unde Imp – Impozit pe profit Pimp – Profit impozabil
Impozit datorat de microintreprinderi se calculeaza cu formula:
Imv = 3% x Vt
unde Imv – Impozit pe venit Vt – Venituri totale
Facem ipoteza ca impozitele in cele doua sisteme de calcul sunt egale.
Imp = Imv sau 16% x Pimp = 3% x Vt
Daca definim rata profitului (Rp), ca procent din veniturile totale care reprezinta profitul impozabil, adica Pimp = Rp x Vt, atunci ecuatia devine:
16% sRp x Vtt = 3% x Vt
Rp=18,8%
Rezultatul obtinut se interpreteaza astfel: atunci cand rata profitului impozabil este 18,8%, intreprinzatorul poate opta din punct de vedere fiscal pentru oricare dintre cele doua sisteme de impozitare, pentru ca impozitul este acelasi.
Persoanele juridice care desi indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru microintreprinderi, dar estimeaza ca vor obtine un profit impozabil mai mic de 18,8% din veniturile totale, ar trebui sa opteze, din punct de vedere fiscal, pentru incadrarea ca platitoare de impozit pe profit.
In acest moment, costul efectiv (brut/net) in taxe platite statului pe salarii (daca luam in calcul impozitul pe venit, contributiile sociale, de sanatate si de somaj platite de angajat si angajator) este de aproximativ 60%.
In plus, contribuabilii au fost obisnuiti, ca urmare a stopajului la sursa, cu venitul net, si nu cu cel brut. In cazul salariilor mari si foarte mari e insa imposibil sa nu te arda la buzunar costul ridicat adus de impozite pe piata fortei de munca.
Astfel, profitand de statutul microintreprinderilor, care pot opta fie pentru plata unui impozit de 3% pe cifra de afaceri, fie a impozitului de 16% pe profit, managerii bine platiti au decis sa-si primeasca salariile prin intermediul acestei portite legislative.
Asadar, ei nu mai platesc contributiile la asigurarile sociale, sanatate si somaj, ci numai impozitul de 3% pe venit (salariu) si cel de 16% pe dividende (in 2004, plateau numai 5% pe dividende, iar in 2005, 10%).
Legat de servicii, s-a precizat clar, prin Ordonanta 110/2006, ca o societatea isi pierde calitatea de microintreprindere inclusiv atunci cand activitatea de consultanta si management depaseste 50% din profilul companiei.
Totusi, multe microintreprinderi au ramas un mijloc licit de neplata a contributiilor sociale, de sanatate si de somaj care ajung cumulat (pentru ca angajatorul plateste toata suma) la 47,5%.
Asa se justifica si mentiunea ca veniturile trebuie sa fie in proportie majoritara din alte activitati decat consultanta sau management introdusa de parlamentarii care, desi nu au vrut sa renunte la facilitatea pentru microintreprinderi, au incercat sa ia in seama si explicatia Finantelor”.
