Am o prietena care, oricat de putin ar sta intr-un oras, viziteaza mai intai biserica, parcul central si un muzeu. Daca mai ramane loc si de altceva, bine; daca nu, nu.
Ea are in cap de lista aceasta triada pe care o respecta cu sfintenie. Altii au lista cu obicetive turistice, alcatuita, sa zicem, din must-see-uri si preferinte personale, cu traseul bine stabilit, si cum pun piciorul in oras they follow the yellow brick road. Altii ( mama ) fac mai intai turul orasului in autobuzul oficial de sightseeing pentru a vedea cum se vinde orasul cu pricina.
Fiecare turist, tipic-atipic, are o schema dupa care exploreaza un loc. Si cum aceste scheme sunt impregnate de arhitectura si muzee, m-am gandit sa le scutur un pic. 😀
Sa zicem ca esti in Londra, turist. Ce faci? Ce vizitezi?
In urmatoarele zile, viata o sa aiba un alt ritm, unul haotic. Cel mai probabil o sa faci lucruri pe care acasa le faci mai rar. Si o sa eviti anumite activitati, pentru ca le faci acasa. Nu ma refer la spalatul vaselor, ci la mersul la …..
1) Teatru
Cu scopul de a vedea un musical. Nu esti genul? Nici eu. Dar ce conteaza? A merge sa vezi un musical face parte din acea categorie de experiente pe care trebuie sa le incerci din curiozitate, sa vezi care-i baiul. Si baiul o sa fie mai mare sau mai mic, depinde de spectacol.
In cazul subsemnatei, “Chicago” a facut toate cele 30 de lire. Auzisem de film, de scenariu, am strambat din nas, pentru mine muzicalurile fiind cam anoste. Lumea canta, e vesela nevoie mare, de fapt canta si danseaza atat de mult incat risti sa pierzi firul povestii. ( Nu stiu care ar fi o tortura mai mare: sa ma uit la un musical sau la un horror.) Si totusi am mers la Chicago. Din cauza unei recomandari, din cauza unui poster, din cauza curiozitatii. Si mi-a placut la nebunie! Decoruri minimale, femei superbe, tinute misto, voci extraordinare, haine din piele (ecologica?). A avut de toate, inclusiv barbati la bustul gol si sincronizari perfecte de voci.
Am picat in fund, si cand mi-am revenit din facutul cunostiintei cu lumea londoneza a musicalurilor, am mai vrut o tura. Si m-am dus la “Wicked” – care ar trebui sa fie adevarata poveste a Edelberthei, the wicked witch of the west, care nu era rea, ci doar inteligenta si respinsa de catre ceilalti, prietena cu Zana cea buna si roz, si victima campaniei de propaganda a Vrajitorului din Oz. /:) Aici incantarea nu a mai atins aceleasi limite, pentru ca spectacolul mi s-a parut prea incarcat. Prea multe scene, goluri in crearea personalitatii personajelor, prea multe mesaje de transmis, prea lung. Cred ca era mai potrivit pentru copii.
Deci, ca sa vezi un musical trebuie sa ajungi in zona teatrelor adica in West End. Te dai jos din metrou la Oxford Circus sau la Charing Cross (Trafalgar Square), o iei in sus si nu ai cum sa nu te impiedici de un „theatre”.
Biletul e in principiu intre 30-50 de lire (de persoana), dar la unele spectacole poti gasi bilete la 20-25 lire. Inanite de a face conversia in lei si de a te rasuci pe calcaie, trebuie sa stii ca exista un loc in Leicester Square, numit Half Price Ticket Booth, de unde poti lua bilete pentru spectacolele din ziua respectiva la reducere. Si reducerea asta poate sa insemne si jumatate de pret. Touche! In plus, mi-a soptit un porumbel, ca daca vezi un spectacol mai de dimineata – adica la 10.00 sau la 15.00 – iar iesi mai ieftin.
2) Piata
Pe englezeste ii zice “market”, pe romaneste „piata” dar e mai mult un „targ”/”bazar”. Si nu trebuie sa cumperi, poti doar sa casti gura.
In fiecare sambata are loc targul din Portobello. Asta e o strada in Notting Hill, una foooarte lunga, cu case foarteee colorate, unde gasesti atat magazine cat si tarabe improvizate. Cica ar fi un targ de “antiques” dar ce inteleg oamenii prin asta variaza de la taraba la taraba. Pentru unii, antichitati este egal cu vintage care este egal cu lucruri vechi. Sau lucruri second hand. Sau lucruri noi. Sau kitch-uri. Sau …. Sa spunem doar ca gasesti de toate. De la masti de gaze si ceainice din argint la palarii.
Merita vazut pentru spectacol, pentru faptul ca intre doua tarabe s-ar putea sa dai de o trupa care canta ceva misto, pentru tarabele cu mancare gatita pe loc care inlocuiesc la un moment dat tarabele cu haine.
Daca vrei mai mult – mai mult spectacol al strazii, mai multe haine, mai multa mancare (nu neaparat mai diversificata), atunci Camden Market este directia in care vrei s-o apuci.
Proaspat iesit de la metrou, ai crede ca Camdenul inseamna doar aceste cladiri colorate cu magazine la parter si firme 3D kitchoase la etaj, plus partea aia cu tarabe unde negociezi la fel ca-n Marele Bazar din Istanbul. 25 de lire? E faina, mersi, dar nu.
Un pic mai inainte de mergi dai de Market Hall si un pic mai incolo de The Stables Market. Aceasta din urma a fost candva un spital de cai. Aparent, unul labirintic. Si daca o data la 3-4 magazine gasesti aceeasi rochie, o data la 5-6 magazine dai peste un alt grup statuar de cai. Intre magazinele cu orice (am vazut niste valize vintage misto – nu foarte practice, dar misto), exista si minifoodcourt-uri. Vanzatori cu ochi oblici te indeamna din toate partile sa gusti ce-ti intind, poate poate cumperi de la ei. Si in functie de care capat al tarabei te apropii, cumperi mancare thailandeza, indiana, chinezeasca sau marocana. In conditiile in care si unii si altii au orez cu ceva, toate arata la fel.
In cazul in care cauti ceva material si nu-l gasesti aici, o sa fie mare lucru. Si chiar te rog sa ma anunti. 😀
3) Plimbare in parc
Saint James, Hyde Park, Kensington Gardens, Regents’s Park, Greenwich Park, Victoria Park si multe altele. De toate pentru toti cei care stau intr-o metropola mare, sau doar o viziteaza. Si unele sunt chiar regale.
St James e foarte central si foarte regal, aflandu-se in spatele curtii reginei. Si daca azi lumea vine sa faca un picnic aici, acu cateva secole gentlemenii veneau sa cunoasca domnisoare. In sensul biblic.
In Kensington Gardens – fost teren de vanatoare, acu mult mult timp – poti sa hranesti lebedele si ratele Majestatii sale (!), sa vezi memorialul Printesei Diana, memorialul Printului Albert (marea dragoste a Reginei Victoria), sa vizitezi Palatul Kensington sau sa ai de furca cu veverite indraznete, care, hipnotizate de aparatul foto, ti se catara pe picior. Nu stiu daca se lasa si mangaiate.
Hyde Park este un fel de prelungire a lui Kensington Gardens. Aici demn de interes este coltul Oratorilor, un fel de mini agora unde cate unul se duce de cealalta parte a gardului si incepe sa-si exprime parerile legate de societatea secolului 21 si alte lucruri care il preocupa. Lumea se aduna, ii asculta si uneori monologul se transforma in dialog. Personal, am asistat la un dialog civilizat dar pasiv agresiv legat de rolul britanicilor ca singur motor al civilizatiei.
Regents’ Park: aici mi s-a reconfirmat ipoteza ca Londra e un fel de Turn Babel. Am auzit romana, turca, franceza, ebraica si inca vreo 2 pe care nu le-am putut identifica.
Greenwich Park: n-ai cum sa-l ocolesti daca vrei sa mergi la Observatorul Astromic si sa calci pe primul meridian, dar merita sa te abati de la cararea asfaltata si sa te opresti un pic mai mult.
In loc de incheiere: nu uita ca ai venit aici ca sa te simti bine. Atat!
