Israelul, care bombardeaza deja intens in Gaza, se pregateste pentru o operatiune militara majora acolo, ca nicio alta data in trecut, avertizand lumea ca pentru Israel, dupa masacrul cetatenilor sai de catre Hamas, regulile s-au schimbat. „Fiecare membru al Hamas este marcat de moarte”, a declarat prim-ministrul Benjamin Netanyahu, reflectand noul vocabular agresiv al guvernului. Alaturi de secretarul de stat al SUA, Antony J. Blinken, el a comparat Hamas cu Statul Islamic si a spus: „Hamas este ISIS si la fel cum ISIS a fost zdrobit, la fel si Hamas va fi zdrobit”.
Nu exista niciun dezacord in noul guvern de unitate, care trebuie sa aprobe planurile armatei, cu privire la necesitatea dezmembrarii Hamas – pentru a se asigura ca nu va mai ameninta Israelul niciodata si ca cei responsabili pentru uciderea a peste 1.200 de civili israelieni sunt vanati, spun oficialii.
Ca urmeaza o operatiune majora nu este indoielnic. Deja, in apropierea granitei, exista desfasurari masive de trupe si tancuri israeliene, iar tara a convocat 360.000 de rezervisti.
Dar exista argumente tactice cu privire la modul in care ar trebui sa inceapa orice operatiune, daca va incepe masiv sau cu partide de raid si cum sa coordoneze cel mai bine puterea coplesitoare a Israelului in puterea terestra, maritima si in special aeriana, a spus Yaakov Amidror, un general-maior pensionat care a servit ca consilier pentru securitate nationala al domnului Netanyahu intr-un guvern anterior si a vorbit cu oficiali guvernamentali.
Orice invazie a Gazei, un teritoriu mic, dens populat de 2,3 milioane de oameni, ar fi descurajanta. Hamas, organizatia islamista care controleaza enclava timp de 17 ani, cunoaste extrem de bine terenul, opereaza intr-o retea complexa de tuneluri ale contrabandistilor, a ascuns arme in centrele vietii civile si a angajat anterior necombatanti ca scuturi umane.
De cand au predat Gaza palestinienilor, israelienii au aratat putin apetit pentru o invazie terestra. Inainte de un conflict mai restrans in urma cu aproape un deceniu, previziunile interne ale armatei privind victimele majore au fost divulgate presei – si suspiciunea a fost de mult timp ca domnul Netanyahu a facut-o, pentru a aduce un oarecare realism dezbaterii publice cu privire la costul unei Gaze. reocupare.
Dl Amidror, generalul in retragere, a spus ca exista, de asemenea, problema cum sa incurajam cel mai bine civilii sa plece din orasele dens populate pe un teren mai sigur. Si atarna peste tot este intrebarea cat timp ar ramane fortele israeliene.
„Nu exista nici un membru al cabinetului care sa nu fie de acord cu faptul ca Hamas trebuie facut cenusa”, a adaugat domnul Amidror. „Cat timp dureaza, metodele, cum se reduce la minimum numarul victimelor civile, acesta este dialogul.”
„Daca trebuie sa luam toata Fasia Gaza, o vom face incet, dar sigur, chiar daca dureaza sase luni”, a adaugat el, reluand ceea ce au spus ofiterii superiori.
Dar este putin apetit ca Israelul sa reocupe Fasia Gaza, a spus Itamar Yaar, care a ajutat la planificarea retragerii soldatilor si cetatenilor Israelului din Gaza in 2005, in calitate de sef adjunct al Consiliului National de Securitate.
„Activitatea la sol nu este un scop – este un mijloc” de a atinge obiectivul politic de a se asigura ca Hamas nu va mai putea ataca niciodata israelienii, deoarece acest lucru va fi imposibil doar prin puterea aeriana, a spus domnul Yaar, inca colonel in rezerve. Dar el a avertizat ca responsabilitatea de a guverna oamenii din Gaza „nu este buna pentru noi si nici pentru ei”.
Operatiunile la sol vor fi variate, a sugerat el — preluarea unor teritorii, crearea unui tampon intre diferite zone, efectuarea de raiduri bazate pe informatii si interogatii, incercarea de a gasi si salva ostatici si incercarea de a gasi si ucide soldatii Hamas.
De asemenea, este clar pentru toata lumea, a spus el, „ca o operatiune la sol va avea un pret mare in vietile palestinienilor si in victimele israeliene”.
Esecul laudatului serviciilor de informatii si armatei israeliene de a prezice si de a infrunta invazia Hamas a oferit o nota importanta de avertizare, potrivit a doi oficiali ai apararii care au participat la intalniri despre posibilitatea unei invazii terestre si care au vorbit sub rezerva anonimatului din cauza sensibilitatea subiectului.
Unii oficiali de rang inalt s-au intrebat daca armata este capabila sa desfasoare efectiv un razboi aprig impotriva unei miscari de gherila decent echipate si antrenate intr-o zona construita care este a lor, au spus oficialii apararii.
Dar esecul de a raspunde eficient Hamas ar putea crea un „pericol existential” pentru Israel, pierzandu-si descurajarea in Orientul Mijlociu mai mare, a spus un oficial, nu mai vorbim, a spus al doilea oficial, distrugand pactul vital pe care statul il are pentru a-si proteja cetatenii.
„IDF este responsabila pentru securitatea tarii si a cetatenilor sai”, a declarat joi seful personalului general pentru Israel, generalul Herzi Halevi, „si sambata, nu am fost la inaltimea asta”.
Dar saltul peste trecut este considerabil. De data aceasta, Israelul trebuie sa lase deoparte niste valori traditionale – ca ostaticii israelieni trebuie sa fie protejati si returnati, ca vietile soldatilor sunt pretioase si ca Israelul, ca democratie, se straduieste sa evite urmarirea penala si calomnia internationala.
De data aceasta, sugereaza oficialii, Israelul trebuie sa invinga Hamas chiar si cu pretul ostaticilor si soldatilor sai si o campanie extinsa de bombardamente care provoaca deja sute de morti civili in Gaza.
In conflictele anterioare cu Hamas din Gaza, dar mai ales in 2009, au existat dezbateri semnificative cu privire la reocuparea teritoriului si distrugerea Hamas, a declarat Ofer Shelah, fost legiuitor si cercetator senior la Institutul pentru Studii de Securitate Nationala din Tel Aviv.
In 2009, infanteria israeliana a intrat in Gaza si a progresat atat de bine si cu atat de putine victime, incat guvernul lui Ehud Olmert, premierul la acea vreme, s-a impartit daca va continua operatiunea.
Dl. Olmert si Yoav Gallant, pe atunci sef al Comandamentului de Sud si acum ministrul apararii, au vrut sa continue, a spus dl Shelah. Altii, precum Ehud Barak, ministrul apararii la acea vreme, au sustinut cu succes ca s-au facut destule pagube si ca Israelul nu a vrut sa-si pastreze responsabilitatea pentru bunastarea palestinienilor de acolo.
A existat o dezbatere similara in conflictul din 2014 cu Gaza, care a vazut si o invazie terestra a Israelului si a costat mai multe vieti israelienilor decat in 2009, cu presiuni asupra guvernului pentru a relua Gaza sau parti din ea.
Armata a informat atunci cabinetul de securitate despre consecintele probabile. Previziunile erau multe sute de soldati morti si aproape 10.000 de palestinieni morti, a spus Udi Segal, reporterul care a spus povestea. Armata a spus ca acordurile de pace cu Egiptul si Iordania ar putea fi in pericol si ca costul financiar al controlului Gazei ar fi imens, a spus domnul Segal intr-un interviu.
Domnul Segal nu si-ar dezvalui sursa, dar multi cred ca este domnul Netanyahu, in incercarea de a tempera dezbaterea despre reocuparea Gazei.
„Cred ca pretul de astazi va fi mai mare decat cel estimat atunci”, a spus domnul Segal. „Asta inca nu inseamna ca Israelul nu va fi fortat sa o faca. Toate miscarile anterioare au fost facute cu gandul ca Hamas nu este doar o organizatie terorista, ci si un guvern care poate fi argumentat. Nu mai.”
Intrebarea este daca Israelul va continua sa incerce la fel de mult ca in trecut – spun criticii, cu putin succes – sa se supuna regulilor internationale de razboi impotriva ranirii civililor.
Presedintele Biden l-a avertizat pe domnul Netanyahu sa respecte Conventia de la Geneva si regulile razboiului, dar Israelul a decis deja sa le opreasca gazaenilor de la electricitate si apa si a bombardat trecerea oficiala Rafah catre Egipt.
Israelul a anuntat, de asemenea, ca nu va mai alerta locuitorii cu privire la o cladire pe cale sa fie bombardata, aruncand un proiectil neexploziv pe acoperis pentru ai avertiza. In schimb, le-a spus locuitorilor din Gaza sa paraseasca cladirile despre care stiu ca contin agenti Hamas sau arme, argumentand ca conventia permite tintirea obiectivelor militare.
Israelul este, de asemenea, impins sa creeze un coridor umanitar pentru a primi ajutor urgent in Gaza, dar aceasta decizie nu a fost inca luata, potrivit locotenentului colonel Richard Hecht, un purtator de cuvant al armatei.
Iar Qatar, care a ajutat la finantarea Gazei, incearca sa creeze un canal diplomatic pentru a discuta despre eliberarea ostaticilor de catre Hamas si despre o detensionare. Dar un diplomat informat despre discutii, vorbind cu conditia anonimatului pentru a evita intreruperea negocierilor sensibile, a spus ca niciuna dintre parti nu este interesata de detensionare acum si ca israelienii nu vor discuta nimic pana cand femeile si copiii vor fi eliberati.
In ceea ce priveste ceea ce ar putea urma pentru Gaza, unii indica 2002, cand trupele israeliene au ocupat zone mari din Cisiordania ocupata in lupte grele in timpul celei de-a doua Intifade, cea mai mare operatiune militara israeliana de acolo de la razboiul din 1967. Trupele israeliene s-au retras in cele din urma din orase si au contribuit la intarirea stapanirii Autoritatii Palestiniene acolo.
Dar Gaza, a spus domnul Amidror, este diferita; Israelul nu are niciun interes sa se tina de el si de populatia sa. Dl Shelah sugereaza ca ar putea fi posibil ca Statele Unite sa organizeze o coalitie regionala pentru a ajuta Gaza, inclusiv Egiptul, statele din Golf si chiar Arabia Saudita, sau pentru a ajuta la restabilirea puterii Autoritatii Palestiniene acolo.
Dar distrugerea in intregime a Hamas este o misiune prosteasca, a spus domnul Yaar. „Hamas este o colectie de oameni cu credinta religioasa, iar aceasta credinta nu poate fi stearsa. Ceea ce este posibil este sa le deteriorati abilitatile.”
In 1956, gherilele palestiniene au atacat fermierii din campurile din Nahal Oz, un kibbutz israelian de langa Gaza, si au ucis si mutilat un tanar prim-locotenent. Acelasi kibbutz a pierdut multi oameni in fata Hamas sambata trecuta.
Apoi, Moshe Dayan, proeminentul comandant israelian care era seful de stat major, a rostit un celebru elogiu, in care a recunoscut ca colonistii israelieni inspirau „ura puternica” printre cei „sediti in lagarele de refugiati din Gaza”, pentru ca „inaintea lor. Ochi, am transformat pamantul si satele in care au trait ei si stramosii lor in propria noastra mostenire.”
El a continuat: „Suntem generatia asezarilor si fara casti de otel si gura tunului nu vom putea sa plantam un copac sau sa construim o casa”.
Viata lor, mai mult decat orice, depindea de capacitatea lor de a se apara impotriva arabilor care doreau sa-i omoare, a spus el in rezumat. Toate restul – dezvoltarea, economia, societatea si cultura – erau subordonate si trebuiau sa se aplece nevoilor de securitate si supravietuire.
Israel isi aminteste astazi cuvintele sale.
