Una dintre cele mai interesante coordonate ale Romaniei lui Nicolae Ceausescu a fost relatia cu dusmanul imperialist SUA si rolul aproape exagerat pe care Romania l-a jucat in politica internationala. Liderul roman a jucat o carte imposibila incercand sa-i fenteze pe toti marii jucatori globali.
Nicolae Ceausescu a constituit de la inceput un paratrasnet al baronilor rosii. Maurer, Bodnaras si Stoica au acceptat sa tradeze dorinta lui Dej de a-l numi pe Apostol urmas. Dorinta de a domoli Moscova, vexata de derusificarea initiata de Dej si posibilitatea de a miza pe un candidat manciurian, i-au adus lui Ceausescu drept aliati cei mai puternici oameni ai partidului.
Tanarul fara carte le-a tras clapa rusilor si baronilor
Ceausescu a fost subestimat din start atat de baroni cat si de Moscova. Scolit la Academia Militara din Frunze, in actualul Kirgizstan, Ceausescu era vazut de toate partile implicate in numire drept o marioneta rezonabila. Baronii credeau ca il vor manevra iar Moscova vedea in el un aliat docil.
Setea de putere a liderului comunist, alimentata si de structurile de sub el, dornice de a se remarca l-au facut in final sa urmareasca o linie proprie. Atat baronii rosii cat si Kremlinul vor constata ca s-au inselat amarnic. Tanarul semi-analfabet urma sa le traga clapa.
S-a razbunat pentru accidentul aviatic de la Vnukovo?
Trendul initiat de Gheorghe-Gheorghiu Dej urma sa fie continuat intr-un mod neasteptat de Ceausescu. Procesul de romanizare al structurilor statului favoriza o altfel de politica. Dupa numai trei ani de la inscaunare, Ceausescu da prima lovitura Moscovei. Nu participa la invadarea Cehoslovaciei. Sa fi tinut el minte accidentul aviatic din 1957 de la Vnukovo cand avionul in care se afla s-a prabusit?
Dej trebuia sa fie in acel avion dar s-a razgandit la timp, contractand o “gripa diplomatica”. Ceausescu a scapat atunci cu rani usoare, dar vechiul sau prieten Grigore Preoteasa a murit. Schimbarea vechii garzi cu lupii tineri a trezit atentia Americii. In 1967, presedintele Nixon vine la Bucuresti. Corneliu Manescu, ministrul de externe al Romaniei devine presedintele Adunarii Generale a ONU.
Este momentul unei cariere politice internationale de exceptie atat a lui Ceausescu cat si a Romaniei. Bizantinismul noilor comunisti castiga rapid capital de incredere la Beijing, Tel-Aviv, Washington dar si in tarile arabe. In acelasi timp, Ceausescu incearca sa nu transforme scrasnetul din dinti al Moscovei in actiuni de represalii. Rusilor li se blocheaza orice demers direct prin rolul de mediator international asumat de Romania.
A fost cu Nixon la piata de legume
Copilul teribil al blocului comunist a fost cultivat cu precadere de presedintele american Richard Nixon. Acesta l-a vizitat pe Ceausescu in 1967, inainte de a fi presedinte pentru a-i da liderului roman asigurari ca Occidentul este alaturi de el. La a doua vizita a lui Nixon, din 1969, acesta era presedinte al SUA iar venirea sa la Bucuresti i-a infuriat teribil pe sovietici, anuntati de romani doar cu 36 de ore inainte de eveniment.
Cei doi au mers la aprozar impreuna intr-o vizita de lucru si apoi au luat masa. Ceausescu va pune pe tapet clauza natiunii celei mai favorizate pe care o va obtine mai tarziu in schimbul plecarii evreilor in Israel. De la plecarea evreilor, Ceausescu a dezvoltat alt palier al relatiilor diplomatice, cel cu Tel-Avivul. Taranul sarac dar siret de odinioara nu lasa nici un capat de ata nefolosit. Acesta a fost al doilea pas facut de regimul ceausist, care a reusit sa se infiltreze puternic si in lumea araba.
Ii barfea pe rusi, le tinea partea chinezilor
Stilul bolovanos si lipsit de piruetele uzuale diplomatice ale lui Ceausescu i-a surprins pe americani. Acesta insa plasa cu dibacie barfe la adresa rusilor pe care nu-i avea deloc la inima si tinea partea chinezilor si vietnamezilor. “Mai bine investeati 2-3 miliarde si ii aveati prieteni decat sa cheltuiti de zece ori mai mult cu razboiul”, batea saua Ceausescu ca sa priceapa iapa lui Nixon, vorbind de nord-vietnamezi.
In fapt, pe acesta il interesau mai mult banii pe care americanii puteau sa-i dea Romaniei prezentand investitiile capitaliste in tarile socialiste ca pe un lucru binevenit. Intalnirile cu Nixon si Kissinger aveau sa multumeasca ambele parti. Ceausescu a facut pe curierul pentru China unde avea usa deschisa iar americanii i-au facilitat accesul la banii internationali cu care dorea sa industrializeze rapid Romania.
Un Berlusconi comunist
Dupa 1975, Ceausescu nu mai este atat de frecventat de catre Occident. Oricum, el isi facuse numarul. La o intalnire din Crimeea il critica deschis pe liderul rus Brejnev si propune desfiintarea NATO si a Pactului de la Varsovia. Departe de a intelege ca deranjeaza marile puteri, Ceausescu si ministrii sai de externe se implica exagerat de mult in relatiile israeliano-arabe.
SUA nu putea vedea cu ochi buni cum Ceausescu isi depaseste atributiile si devine primul mediator in zona. Devine sacaitor atat pentru blocul comunist dar si pentru Occident. Imprevizibil si neconventional precum un Berlusconi comunist, Ceausescu face prin demnitarii sai intelegeri separate cu Tel-Avivul peste capul tuturor.
Mai mult, deturneaza mai multi evrei de elita din URSS spre Tel-Aviv desi Occidentul i-ar fi dorit in aceeasi masura. Oficialii israelieni si Arafat fac poteca la Bucuresti vexand cancelariile importante. Basca un amestec serios in Africa, acolo unde numai Occidentul, evreii si rusii se luptau pentru resurse si influenta.
Rolul mare al Romaniei pe scena internationala va inceta definitiv dupa fuga generalului Pacepa. Dezinformarile acestuia, pregatite din timp de KGB, il vor transforma pe enervantul Ceausescu intr-un element indezirabil. Liderul roman va mai surprinde inca o data lumea prin contramasurile luate, dar despre acestea in episodul viitor.
